Archive for the ‘ganduri/temeri’ Category
Giulgiul din Torino
Posted on: aprilie 2, 2010
Cred in miracole pentru ca cred in Dumnezeu si in Fiul Sau, asa cum fac multi dintre noi. Si tot asa, precum multi dintre noi, as vrea sa calc prin locurile in care s-a nascut si a trait Isus sau sa ating lucruri pe care le-a atins si El.
Insa e o problema pentru cei care au nevoie de dovezi ale existentei Lui. E ca si cand n-ar crede. Asa ca nu inteleg de ce e lupta asta pe Giulgiul din Torino. De ce se cearta preotii si cercetatorii in incercarea de a atesta lintoliul lui Isus.
Pentru mine nu conteaza daca este sau nu adevarat. Nu ma afecteaza cu nimic, nu-mi misca credinta in niciun fel.
Parca de cand a fost descoperit, oamenii au facut ca totul sa para mai rau. Tot felul de discutii si certuri legate de veridicitatea acestuia. Pana in 2010 si de cand a fost descoperit, in secolul al VII-lea, nimeni nu a fost in stare sa stabilesca daca intr-adevar este lintoliul lui Isus. Preoti, cercetatori, oameni de stiinta de la cele mai prestigioase institute de cercetare si universitati, nu au ajuns nici pana acum la o concluzie: este sau nu este.
N-am nevoie de o carpa ca sa stiu ca Isus a exista. N-am nevoie de o carpa la care sa ma inchin. Nu ea face miracole.
Apoi, ma distreaza foarte tare comercializarea fenomenului. Am citit ca s-au pus in vanzare ochelari 3D pentru cei care vin la Biserica Sf. Ioan Botezatorul, din Torino, acolo unde se afla giulgiul. Aici stirea.
Despre giulgiul din Torino, aici sau aici.
La fel e si cu Lumina Sfanta. Oamenii se calca in picioare sa ia Lumina Sfanta. Cred ca viata lor se va schimba miraculos. Dar nu Lumina e cheia, ci credinta.
- In: credinta | eu | ganduri/temeri | hopes&dreams | nebunii de-ale mele
- 1 Comment
Am fost sa ma spovedesc la Stavropoleos. Unu la mana: e greu. Doi: e si mai greu la Parintele Iustin.
M-am dus setata sa-mi vars toate temerile, neincrederile, fricile si groazele cautand o solutie si, cand am ajuns, am uitat tot, plus ca tremuram din toate incheieturile.
Mi-am adus aminte cat de frica imi era cand, copil fiind, faceam vreo boacana si trebuia sa-i spun mamei sau cand tre sa dau socoteala in fata sefului. Astea mi s-au parut floare la ureche pe langa spovedanie.
Trecand mai departe, nu uitati ca saptamana aceasta sunt Deniile. Aici e un program al acestora, daca sunteti interesati.
Un sfat
Posted on: martie 29, 2010
Ma enerveaza teribil cand ma intalnesc cu oameni pe care i-am cunoscut la un moment dat prin intermediul altora, am schimbat doua vorbe nu mai mult, n-am stabilit nicio legatura, dar care, cand dam unii peste altii cu diverse ocazii, nu ma saluta, nu ma intreaba ce fac. O sa ziceti ca pana aici nimic spectaculos, ca exagerez. Mergem mai departe. Da, ma intreaba de vorba, dar ma intreaba: “Unde e cutare (prieten comun), cand vine cutare, de ce n-a venit cutare?” asta in conditiile in care eu ii salut si le zambesc si, in plus, ii intreb ce mai fac, iar eu ma trezesc cu intrebarile astea.
Sfat: decat sa interactionam in genul asta, prefer sa nu, de nicio culoare, nu tin agenda nimanui, nu sunt secretara nimanui. Inteleg sa te intereseze persoana respectiva, dar nu ma tratezi ca un cur.
Apoi, m-am saturat de vedetisme, de ideea ca ala a aparut nu-stiu-unde, e cunoscut, tre’ sa ma bag in seama cu el si sa ii ignor pe altii. Si eu cunosc si sunt prietena cu multa lume sa zicem vizibila, importanta, dar nu fac lucrurile pe care le-am mentionat.
Multumesc si sper sa fie urmate sfaturile, altfel data viitoare o sa ma uit ca printr-un perete cand ne vedem.
Ne pregatim de bal
Posted on: martie 24, 2010
… si am emotii.
Am primit invitatie de la Disney Channel Romania (via Nicola Porter Novelli, multumim mult) pentru Balul printeselor si al printilor care va avea loc sambata la Cinema City de la Afi Palace Cotroceni. Balul e prilejuit de lansarea filmului animat „Printesa si Broscoiul”.
De ce am emotii, de fapt temeri? Ca nu am rochita de bal pentru Mariuca. Adica, am o fustita/rochita din voal si un voal roz de pus pe cap, dar mi-e teama ca alte fetite vor fi „spectaculoase”, iar Mariuca o sa zica „uite mami”.
Costumul ei va fi compus dintr-o bluzita sau camasa alba, fustita de voal, dresuri alb cu roz, pantofi alb cu roz. Sper sa fie suficient ca sa se incadreze.
In alta ordine de idei, sunt foarte curioasa daca o sa reziste pana la sfarsitul filmului, avand in vedere experientele trecute.
De ce am facut-o
Posted on: martie 16, 2010
Ea nu a fost planificata. A fost data de sus, a fost un semn. Asta cred si o voi crede in continuare. La fel si tati.
Acum vreo 5 ani, cand ea inca nu exista, eram amandoi varza. El muncea mult, eu eram nefericita la locul de munca si asa mai departe. Ne desparteam, ne impacam si tot asa. Da’ ne iubeam. Si eram foarte tineri. Si s-a intamplat. Si, desi eu dardaiam din toate incheieturile cand am ajuns la doctor, am decis pe loc: il facem.
Eram asa: eu stateam la mama, el intr-o maghernita undeva prin Dorobanti. Am cautat trei luni un apartament de inchiriat si am gasit cand eram prin luna a patra. In momentul in care am semnat actele, ne-am mutat amandoi. Ne-am descurcat foarte greu la inceput. Nici nu mai vreau sa-mi aduc aminte, stiu doar ca au fost cateva luni foarte grele. Dar am mers mai departe. Pentru ca o voiam pe ea.
N-aveam mobila, n-aveam masina de spalat, n-aveam televizor. Dar nu am tipat dupa ele nicio secunda. Televizorul l-am inlocuit cu multe carti citite de dimineata pana seara, iar rufele de spalat le caram in vreo trei pungi, in tramvaiul 41, trei statii pana la mama, avand burta la gura. Dar nu m-am plans, pentru ca stiam ca lucrurile se vor rezolva.
Nici nu ne-am casatorit imediat, desi parintii ne bateau la cap sa facem macar cununia civila. Nu ne-am grabit. Nu asta era prioritar. Am facut-o pana la urma, exact cand Mariuca a implinit 1 an si i-am taiat turta, iar cununia religioasa am facut-o peste inca 1 an. Am vrut sa asteptam ca sa facem totul asa cum ne-am gandit noi si a fost mult mai bine, chiar daca a fost ceva foarte simplu.
Cand a venit ea, nimic nu mai era ca inainte. A trecut si partea grea si ne-am bucurat in liniste alaturi de ea. Era si este si mai frumos.
Am scris postul asta pentru ca tot constat ca oamenii vor sa isi intemeieze nu-stiu-ce cariera, vor nu-stiu-ce casa etc si apoi se gandesc la copil. Din partea mea, fiecare cu treaba lui, dar nu inteleg de ce e impamantenita chestia asta, parca ar fi o lege pe care toti trebuie s-o respecte. Mi-am adus aminte cum eram atunci, n-aveam nimic si totusi, ne-am descurcat bine.
Sunt un om bun
Posted on: martie 12, 2010
Totul porneste de la discutiile despre zilele babei Dochia: baba mea, baba ta. „A mea a fost pe … si a fost soare, inseamna ca e de bine, sunt o persoana buna. A ta a fost pe … si a nins, a plouat, a fost urat, deci nu prea e de bine, esti un om rau”.
Stati putin! Discutia mi se pare cat se poate de aberanta. Sufletul unui om nu e caracterizat de o … baba. Am tot vazut statusuri pe facebook/twitter/mess de genul “azi e baba mea si uite ce urat e afara…”. Eu oricum nu le am cu superstitiile si poate, acest post, de aici porneste, dar sa fim realisti: e aberanta discutia.
Si uite asa, baba mea a fost in ziua de luni, mai precis pe 8 martie, cand a nins si a fost frig. Cu toate astea, ma autodeclar om bun. Si am atatea lucruri care imi stau marturie, dar nu o sa le enumar pentru ca unii ar zice ca ma laud si imi bag in fata “sufletul atat de generos si altruist”. Stiu cum sunt si cine sunt si n-am nevoie de babe pentru asta. Si nici voi.
In sfarsit, mai usori
Posted on: februarie 27, 2010
- In: concerte | frumos | ganduri/temeri | hopes&dreams | targuri
- Lasă un comentariu
D-abia astept sa eliberez cuierul din hol de hainele mari de iarna, de gramezile de caciuli, fulare si manusi ale trio-ului nostru. Sincer, nu stiu cum se mai tine cuierul ala. Cate 2-3 paltoane pentru noi, plus cojoacelele si fasurile Mariucai, plus cizme si ghete.
Deja am inceput sa le arunc in spatele sifonierului. M-am saturat de atatea haine de pus pe noi. Cel mai greu e cu Mariuca dimineata, cand e de mers la gradinita. La cate haine sunt de pus, imi ia 20 de minute numai s-o imbrac pe ea.
Zic din nou ca, desi urasc iarna, n-ar fi tocmai ideal sa fie numai primavara si vara tot timpul. Asta e ciclul vietii si trebuie sa trecem prin el, sa ne bucuram de toate anotimpurile. Gata, iarna s-a dus.
Luni e 1 martie, dar, dupa cum e afara, eu ma bucur deja de primavara. Sa zicem ca am sarbatorit venirea ei cu o mica partida de dans, ieri seara in Control si cu un concert Einuiea la Clubul Taranului.
Condamnati
Posted on: februarie 10, 2010
Mi-e greu sa scriu postul asta. De fapt, trebuia s-o fac mai demult, cand am vazut stirea despre cainii de la Glina.
Adevarul este si, sa-mi fie iertat, ca am vazut titlul peste tot, dar nu am putut sa citesc mai mult pentru ca stiam ca e dureros, iar pentru mine cainii sunt un subiect delicat. Ii iubesc nespus de mult, am crescut cu ei si printre ei, majoritatea fiind adunati de pe strada.
Am facut, pana la urma, pasul si am accesat linkul despre cainii de la Adapostul Glina. E de neconceput ca acestia sa moara sub zapezi pentru ca nu sunt suficienti oameni sa ajute la deszapezire. Cainii mor de foame si de sete. E de neconceput.
Facem ceva?
LE: Aflu cu mare bucurie ca acesti caini au fost “salvati” de sub zapezi. Dar sa nu uitam ca nu sunt complet salvati. Ei sunt multi, banii pentru hrana si adapost, putini.
FAQs
Posted on: februarie 2, 2010
Daca ar fi sa-mi analizez o parte din viata, aceasta ar fi compusa dintr-o serie de De ce-uri, ramase de-a lungul timpului fara raspuns la care, sincer, nu mai am speranta.
Le pun si aici, sa ma asigur ca nu le uit niciodata si poate-poate, la batranete voi gasi “sensul” .
Tot nu inteleg:
DE CE oamenii se uita la felul in care esti imbracat si imediat iti pun o stampila.
DE CE conteaza cate jucarii are copilul altuia in comparatie cu al tau.
DE CE conteaza ca un copil merge la o gradinita particulara, iar altul la una de stat.
DE CE atunci cand vrei sa te imprietenesti cu un om conteaza cate relatii si prieteni “de seama” are.
DE CE conteaza daca stai cu chirie si nu la casa ta.
DE CE conteaza din ce magazine iti procuri toalele.
DE CE ala e asa si tu nu esti.
DE CE conteaza cate carti ai citit.
DE CE trebuie sa conteze la ce firme de renume lucrezi.
DE CE trebuie sa dau explicatii legate de posturile de radio pe care le pun in masina.
Oamenii mei rari
Posted on: ianuarie 29, 2010
- In: eu | ganduri/temeri | hopes&dreams
- 2 Comments
Din partea frumoasa a vietii care ne inconjoara, am oamenii mei pe care ii admir pentru ceea ce au realizat.
In muzica, se stie, Freddie Mercury. In pictura, Victor Brauner si Rene Magritte. In sport, surorile Williams. In literatura, Mario Vargas Llosa. In poezie, Yeats. In cinematografie, Robert de Niro. In stiinta, Marie Curie.
I-am mentionat doar pe reprezentantii de „seama” , liderii fiecarei categorii. Am scris postul asta cu gandul la cat de multe lucruri frumoase exista pe fata pamantului pentru a ne face sa mai uitam de rautatea de langa noi.
Zmeura's Weblog 