Zmeura's Weblog

Archive for Februarie 2012

Gabriel Garcia Marquez isi publica prima parte a memoriilor sale in 2002. La noi, Vivir para contarla este publicat de RAO in 2004.

Lumea cartilor mi se pare fabuloasa, dincolo de sensul original al acestui cuvant. Iubesc cartile. Unele mi se par pur si simplu miracole. Cum este tocmai incheiata A trai pentru a-ti povesti viata sau, altfel spus, Memoriile lui Marquez.

Mi se pare incredibil ca acestea sunt memoriile sale. Mi-au dat impresia ca viata sa e de fapt o alta poveste construita cu maiestrie de dansul. Dar nu e asa. Chiar a trait momentele din carte si, iata, ni le povesteste si noua.

Marquez readuce la viata momente din primii ani ai vietii, ai tineretii, ai maturitatii, ani ce i-au calauzit pasii spre vocatia sa. Bunicii sai, dona Tranquilina si Colonelul zis si Papaleto, i-au influentat foarte mult gandirea si dezvoltarea personala. Ce este absolut inedit pentru memorii este ca nu sunt un numar de ani insirati si care evoca realizarile sale. Total invers: evoca frustrarile de a-i fi respinse si criticate articolele din perioada in care a lucrat ca gazetar sau temerile si panica atunci cand i-a fost respins de o editura primul sau roman; bucuriile, nebuniile si curajul din anii liceului, groaza din timpul violentelor din Columbia si anii de saracie crunta.

Ce e si mai frumos e ca am descoperit mici secrete ce au stat la baza grandioaselor sale opere precum Un veac de singuratate, in care sunt readusi la viata bunicii sai, ca povestea de dragoste a parintilor sai a stat la baza romanului Dragoste in timpul holerei sau ca unul dintre prietenii sai din copilarie l-a inspirat in Cronica unei morti anuntate.

A fost primul dintre cei 11 copii ai parintilor sai, insa a mai avut si alti frati, copii ai tatalui sau, nascuti inaine sau in timpul casatoriei. A fost un cititor precoce de literatura, lucru care l-a ajutat atat la liceu, cat si la Facultatea de Drept. Trecea examenele pe baza analizelor literare in stilul propriu, pe care le corela cu realitatile vremii. Toti profesorii il indrageau. A fost un desavarsit cantaret de serenade si chiar desenator talentat. A scris recenzii cinematografice.

Alt lucru frumos este ca dintotdeauna a stiut ca destinul sau este de a fi scriitor si a facut fata oricaror greutati precum dezamagirea din partea parintilor, mai ales a tatalui sau, pentru ca a renuntat la facultatea de drept ca sa-si urmeze visul.

Eu vad cartea ca pe o poveste despre viata sa dincolo de catalogarea drept memorii. Chiar el spune ca viata nu este cea traita, ci cea pe care ti-o amintesti tu.

Ce recomand eu pentru oricine vrea sa-i faca portretul lui Gabriel Garcia Marquez in orice imprejurare este sa nu caute pe net informatii despre el, ci sa citeasca aceasta carte. Este mai veritabila decat orice alta sursa despre viata acestui scriitor. Si este o bijuterie literara.


Blog Stats

  • 96,122 hits
Februarie 2012
L M M M V S D
« Dec   Apr »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
272829