Zmeura's Weblog

Archive for Mai 2009

Mi-am impus sa nu mai frecventez chiar toate targurile de handmade, dar ce sa-i faci, hobby-ul e hobby.

Asa ca azi am fost la Targ cu Talc 3 de la Carturesti/Verona si mi-am mai adaugat brose si margele la colectie. La cat vorbesc despre ele, o sa pun si niste poze. Nu o sa va vina sa credeti cate brose am cu, in curand, aproape toate animalele pamantului.

Am asa: vacuta, fluture, iepuras, pisica, elefant. Ferma animalelor. Mai am si cu flori, frunze etc. Se pare ca si Mariuca e fan. Ori o sa ne certam pe ele, ori o sa-i subtiem buzunarele lui tati.

Noi sa fim sanatosi.

Malina

Posted on: Mai 26, 2009

Cred ca e mult spus triunghi amoros ca sa am un punct de pornire al romanului „Malina” (Ingeborg Bachmann, editura Humanitas – Fiction, Raftul Denisei).

Eu vad acest roman ca pe un jurnal povestit de catre o ea la persoana I singular. O femeie si doi barbati. Unul este Ivan, amantul, cel care ii trezeste ei iubirea patimasa, iar celalalt este Malina, partenerul „oficial”, cel care o aduce cu picioarele pe pamant sau macar o face sa inteleaga anumite lucruri.

Si mai este un barbat. Tatal ei, cel care a chinuit-o timp indelungat si care ii provoaca nesfarsite cosmaruri. Dar ea incearca sa-l inteleaga, de fapt, sa-i inteleaga felul de a fi si ce l-a determinat sa se comporte cu ea in felul acela oribil. Citind discutiile ei cu Malina, aveam adesea impresia ca ea se afla de fapt la un psihoterapeut/psiholog.

Incetul cu incetul, ea dispare. Se retrage din societate si ajunge o epava. In final, nu mai exista deloc. Nu se stie daca e crima sau sinucidere. Cert este ca lui Malina i se mai aud pasii prin casa dupa disparitia ei si nici urma de politie.

Recunosc ca mi-a fost putin greu sa inteleg acest roman, insa este unul exceptional scris. Si este un roman psihologic reusit. Probabil si datorita studiilor de psihologie si filozofie ale autoarei.

Recomandat.

Ok, poate-s eu mai inceata, adica merg cu viteza regulamentara (doar sunt incepator), numai ca unii cred ca ma misc prea incet, insa n-am mai vazut asa ceva ca azi.

Stau pe banda mea, in aglomeratia de la Eroilor. Cei de pe prima banda, speciala pentru a merge la dreapta, se razgandesc si vor sa treaca in fata mea. Se pune verde, eu dau sa plec, insa nu inteleg de ce se baga unii in mine. Pe ei nu-i intreseaza faptul ca semnalizeaza cand sunt paralel cu mine. Eu daca imi vad de drumul meu, nu sunt obligata sa ma uit in stanga si in dreapta sa vad daca semnalizeaza. Daca sunt in spatele meu da, e absolut normal, insa cand semnalizezi in dreptul meu cum sa-mi dau eu seama ce vrei sa faci?

Asa se face ca azi mi-au taiat fata, fara nicio jena, o doamna (???) cu 3 copii in masina si un dobitoc care se scarpina in urechi. Ca sa nu mai spun de regulile nescrise ale circulatiei, acelea de a multumi pentru ca am pus frana la timp si nu am intrat in ei. O simpla apasare pe butonul de avarie. Dar, asta e. Pana la urma, nu tin sa-mi multumeasca ci sa fie ATENTI si RESPONSABILI.

Cati mai sunt, Doamne?

Peste putin timp incepe Street Delivery 4 (5, 6, 7 iunie, Arthur Verona/Carturesti). Bun si pentru cei mari, dar si pentru cei mici. Anul trecut copiii au pictat, au incercat olaritul sau desenul pe asfalt. Ca sa nu mai zic ce ne asteapta pe noi, cei mari.

Vineri, 22 mai, mergem la Raspiua. Aici, pentru cei interested.

Editia a doua a Fabricii de Handmade Breslo, pe 7 iunie, tot la Fabrica.

1 iunie, expozitie de o zi la MTR.

Nu in ultimul rand, concert Duffy la Mamaia, pe 26 iunie. Noi mergem neaparat.

LE: dintr-un comentariu aflu ca Street Delivery s-a amanat pentru 12-13-14 iunie.

Continuam seria de perle specifice unei Mariuci de 3 ani si 6 luni.

Discutia are loc la Valeni, intre ea si bunica. Bunica ii spune ca mami si tati au fost nevoiti sa plece ca sa faca bani si sa-i cumpere ei bomboane si jucarii.

M: – Unde sunt mami si tati?

B: – S-au dus la serviciu ca sa primeasca bani si sa-ti cumpere tie bomboane.

M: – Tu nu te duci la serviciu?

B: – Nu, eu stau cu tine.

M: – Atunci, nu ai bani.

… la un moment dat, bunica scoate bani sa cumpere ceva…

M: – Da tu de unde ai bani ca nu te duci la serviciu?

B: – …

End of story.

 

Tot la Valeni, intr-o seara vin in vizita niste cunostinte de-ale bunicii. Vazand ca se insereaza afara, Mariuca zice:

„Mamaie Nuti, e tarziu. Astia nu mai pleaca acasa?”

 

evident… to be continued until a certain age.

La noi nu se mentioneaza mai nimic, insa site-urile din afara scriu despre despartirea lui Paul Rodgers de Queen. Se pare ca solistul se intoarce la formatia care l-a consacrat, Bad Company.

Pe site-ul sau oficial nu se mentioneaza inca faptul ca va parasi Queen, insa se spune ca Bad Company se reunesc si ca el se va alatura lor pentru o serie de 10 concerte.

Aici este si o declaratiei a lui, in care spune care sunt motivele despartirii de Brian May si Roger Taylor. Nicidecum nu tin de divergente.

Asa a fost sa fie.  Am spus-o si o mai spun de cate ori e nevoie: Rodgers este un artist desavarsit, insa nu-i poate lua locul lui Freddie, purtand in spate titulatura Queen.

Asa se cheama spectacolul din cadrul campaniei V Day, dedicate luptei impotriva violentei asupra femeii. Campania, pornita la nivel mondial, este sustinuta la noi de Asociatia Baraka si reflectata intr-o piesa la care si-au adus contributia voluntarii asociatiei.

La Orange Concept Store, miercuri, in a doua seara a spectacolului, au urcat pe scena tineri care au sustinut monologuri menite a prezenta, intr-o viziune artistica, violenta si abuzul, de orice fel, asupra femeilor din toate colturile lumii. Monologurile sunt scrise de autori celebri precum Michael Cunningham sau Ariel Dorfman.

Experimentati sau nu, cei de pe scena si-au dat toata silinta pentru a ne face sa intelegem suferintele unei femei abuzate si sa luam atitudine. Mi-a placut. Aici, mai multe despre eveniment.


Blog Stats

  • 96,753 hits
Mai 2009
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031