Zmeura's Weblog

Archive for Decembrie 2007

Peste cateva ore ne suim in trenul spre Bulgaria, cu oprire la Veliko Turnovo, acolo unde ne vom petrece revelionul.

Mergem cu bucurie, ca in sfarsit nu mai stam in Bucuresti, dar si cu emotie, caci Mariuca nu va merge cu noi. Nici nu stiu ce-mi doresc de fapt, sa treaca mai repede zilele astea ca sa ne intoarcem la Mariuca sau sa treaca putin mai greu, ca sa ne bucuram de aventura.

In fine, sa ne vedem/auzim cu bine in noul an.

La multi ani!

Anunțuri

De Craciun am fost la bunicii din Valenii de Munte. Mi-era dor de acest oras. Nu-l mai vazusem de asta-vara cand inca eram in concediu de maternitate si mergeam des cu Mariuca acolo. Daca ar fi dupa mine m-as muta definitiv acolo. Pe scurt: liniste, curatenie, oameni buni – o cura buna de destresare.

Cu ocazia Craciunului am stat trei zile. Timp in care am mancat regeste, ne-am odihnit, ne-am facut de cap. Bunica (aka mama soacra) gateste extraordinar si chiar daca nu iti mai e foame, tot ai mai manca.

Mariuca s-a distrat grozav, mai ales cu bunicul. Au dansat, au cantat si s-au fugarit prin toata casa.

Am dat o fuga si pana la Cheia sa ne dam pe partaie, insa nu eram echipati corespunzator. Am imprumutat un sac de plastic pe care ne-am dat, insa nu a tinut mult figura. In schimb Mariuca a fost foarte incantata. Ar mai fi stat mult si bine pe partie, fara sa cracneasca asa cum am facut-o noi astia mari.

Cum toate lucrurile bune se termina repede, iata-ne deja intorsi in Bucuresti sau cum s-ar spune „back to civilization”.

In fiecare an in a douazecisicincea zi a lunii decembrie toti crestinii praznuiesc Nasterea Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.

Craciunul este o sarbatoare traditionala, celebrata in fiecare an asa cum se cuvine de toti cei ce se bucura de nasterea lui Hristos.

Iata ce se spune in sinaxar:

Nasterea DomnuluiBunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”. Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieşit-a porunca de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit şi Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casa, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune”.

getimg.jpgPentru acest film, regizorul Ridley Scott il cheama din nou la apel pe Russel Crowe, incredintandu-i rolul unui politist mai nonconformist care si-a propus sa-i prinda pe toti traficantii de droguri din New York-ul anilor ’70.

Actiunea se petrece in timpul razboiului din Vietnam si spune povestea adevarata a lui Frank Lucas, interpretat de Denzel Washington, un mare traficant care si-a construit un adevarat imperiu al drogurilor ajutat in mare parte si de politia newyorkeza, cunoscuta pentru cat de corupta era.

Misiunea lui Richie Roberts (Crowe) e destul de dificila din acest punct de vedere in special si pentru ca Lucas isi ascunde foarte bine urmele in afacerile cat se poate de neinsemnate ale fratilor si verilor sai. Reputatia si-o dobandeste datorita drogurilor de calitate aduse din Asia, pe care, foarte straniu, le vinde la un pret mic si face o avere.

Desi se invarte intr-o lume promiscua, Lucas pare un traficant atipic, are un dram de moralitate in el, este corect si pare un individ integru. La acestea se mai adauga dragostea si devotamentul pentru familie.

Personajele celor doi sunt construite astfel incat, la un moment dat, uiti cine e bun si cine e rau in poveste. Pe de o parte detectivul care prin insasi misiunea sa trebuie sa fie the good guy dar al carui stil de viata neglijent pare a-l plasa in partea opusa si traficantul care din start e the bad guy,  dar prin atitudinea sa iti da serios de gandit si chiar te face sa-l indragesti (mi-am adus aminte de Edward Norton in a 25-a ora).

In cele din urma cei doi ajung fata in fata, Richards reusind sa-l prinda pe Lucas. Iarasi un dialog interesant intre raufacator si politist, unde pozitiile celor doi alterneaza (vezi si The Fracture).

Lucas colaboreaza cu politia pentru prinderea altor traficanti dar si a majoritatii politistilor corupti. Primeste 70 de ani de inchisoare, insa intre timp Roberts demisioneaza din politie si devine avocat, aparandu-l chiar pe acesta si obtinandu-i reducerea pedepsei la 15 ani.

Un film bun, gratie in mare parte rolurilor pe care le fac cei doi.

Aflu si eu de pe alte bloguri despre situatia nefericita in care se afla Dan Santimbreanu (PR Siemens).

Au scris despre el oameni cu bloguri cu trafic mult mai mare decat al meu, dar am simtit nevoia sa ma alatur si eu lor, cu putinul pe care il am.

Ii doresc din suflet insanatosire grabnica si sa aiba parte de toata fericirea din lume. Nu pot sa-i urez Craciun fericit caci nu pot decat sa-mi inchipui ce e acum in sufletul lui, dar pot sa-l indemn sa nu inceteze sa spere.

S-auzim de bine!

Prin vara s-au implinit 5 ani de cand am terminat facultatea. Pentru mine, o gramada de ani.

N-am prea tinut legatura cu fostii colegi si intotdeauna mi-a parut rau. Mi-au ramas in schimb aproape cei de care am fost mai strans legata sufleteste in timpul studentiei. Cu unii dintre ei m-am mai vazut pe la diverse evenimente personale (nunti) si profesionale sau pur si simplu ne-am ciocnit pe strada. Despre unii mai aflam din diverse medii.

Ieri am avut ocazia sa-i revad aproape pe toti. Am raspuns apelului de a ne reuni si m-am dus cu emotie, curiozitate si nerabdare.

Chiar am avut emotii sa-i regasesc dupa cinci ani. Au venit rand pe rand. Mi-a fost teama ca nu-i voi recunoaste, ca s-au schimbat, insa timpul nu si-a spus cuvantul. Poate doar in sufletele lor ca si in al meu.

Au ramas la fel.

Eram atat de nerabdatoare sa vorbesc cu fiecare incat nici nu stiam incotro sa ma duc. Am vorbit cu toti, am ras, am glumit, ne-am adus aminte de vremurile indepartate, am ramas placut surprinsi sa aflam unul despre altul ca avem familii, copii.

Eu am fost si am ramas copilul grupei. Au redescoperit acelasi chip ingenuu. Daca inainte ma complexa usor acest lucru, acum a devenit un fapt obisnuit.

Si uite-asa ne-am petrecut seara uitandu-ne unii la altii si incercand sa ne amintim cum eram fiecare dintre noi in anii frumosi ai studentiei.

As vrea sa se mai intample.


Blog Stats

  • 97,322 hits
Decembrie 2007
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31