Zmeura's Weblog

Archive for Martie 2009

Prima nedumerire

Se pare ca Ora Pamantului a angrenat foarte putini oameni. Cel putin din punctul meu de vedere. N-a fost nimic care sa iasa in evidenta, n-am vazut blocuri in bezna si daca Ora asta se vroia a fi si o reculegere pentru ceea ce ar putea deveni Pamantul nostru, ei bine, sambata seara numai reculegere nu a fost la noi in bloc, ci… manele si hip hop.

Noi am stat afara de pe la 6 pana pe la 22.30. In ora cu pricina am dat o fuga pana la MTR, unde credeam ca se vor stinge luminile, macar o parte din ele. Insa, surpriza, in Club MTR s-a pus meciul. Sincer, nu ma asteptam la asa ceva.

A doua nedumerire

Sambata am iesit in Moghioros. Tati a dat-o pe Mariuca in saltele, unde a topait pana n-a mai putut, apoi, spre sfrasit, ne-am dus la un… spectacol, in viziunea mea, o intruchipare a ridicolului.

Un cort amenajat de Primaria sectorului 6 gazduia un spectacol intitulat Cool-tura … or something. Titlu n-avea nici in clin nici in maneca cu ce se desfasura acolo.

Cum spuneam, mai multi copii cantau. Insa cand spun cantau, sunt foarte indulgenta pntru ca mai degraba oracaiau, se fortau sa cante. Efectiv nu aveau voci. Pus si simplu mi s-a facut mila de ei si am prins ura pe parintii care tin cu dintii sa-si vada copii „la televizor” chiar daca ei, saracii, au sau nu ce arata. In cele mai multe cazuri sunt complet antitalent. Poate ca sunt buni la altceva, poate ca lor nu le place unde sunt, numai ca parintii ii incurajaza intr-un sens foart prost.

Pana la urma, copii sunt produsul celor care ii cresc.

Pe langa faptul ca nu aveau voci, erau de remarcat cantecele pe care le cantau. Unul era legat de visul american si de faptul ca vroia sa ajunga la Hollywood, iar o alta fetita canta despre un baiat Ionut, baiat blond si dragut (citez din memorie) care i-a frant inima. Copila nu avea mai mult de 10 ani.

Sper ca Mihalea nu se rasuceste in mormant.

Am mai spus-o de nenumarate ori: I really like handmade stuff. Am mai scris despre asta, am mers peste tot pe unde s-au tinut targurile de handmade aparute in ultimii 2 ani cred: Fancy Pancy, Grandma’s, Iarnaroc si in alte locuri precum MTR, Carturesti, Green Hours sau Street Delivery.

Ar trebui sa-mi prezint colectia de brose, genti, margele etc luate de pe unde am colindat.

Tocmai am aflat de la iMADthis ca saptamana viitoare, mai precis duminica 5 aprilie, intr-un loc dragut, mai precis Fabrica, va avea loc un eveniment, de data asta mai complex, si anume Fabrica de Handmade Breslo. De ce e complex, aflati aici.

Asa ca voi lua dupa mine una bucata Mariuca si una bucata tati, expediat in masina familiei si mers neaparat pana acolo.

Daca mai vor si alti prieteni sa ni se alature, foarte bine, e loc pentru toata lumea.

Ghici?

Posted on: Martie 26, 2009

Colegul Horoabe, artist fotograf, a pornit o leapsa inedita. O leapsa care porneste de la una din fotografiile de pe blogul sau.

Trebuie sa priviti cu atentie fotografia pentru ca acolo este esenta acestei lepse. El a denumit-o Truth or dare?

Deci, cine din poza este Raluca, Anca, mai dear friend Oana aka Child in time, Tomata cu Scufita.

Leapsa o poate prelua oricine si o poate da mai departe, cu drag.

leapsha

Eu ma vad precum papusa din mijloc, asta datorita parului ciufulit de care toti colegii fac haz.

Nu mai am rabdare sa termin cartea scrisa de Peter Freestone, asistentul personal al lui Freddie Mercury, carte despre amintirile sale legate de omul langa care a stat 12 ani.

Trebuie sa mentionez din prima ca NU este o carte biografica, NU este o carte de „slavire” a uneia dintre marile legende ale muzicii, NU este o carte de dezvaluri incendiare.

Este pur si simplu o carte in care autorul isi deapana amintirile acelor ani in care aproape zi de zi a stat langa Freddie Mercury. Si daca dezvaluie ceva, dezvaluie OMUL Freddie Mercury.

In plus fata de informatiile din carte, este de remarcat si scriitura lui Peter Freestone. Foarte clara, cursiva, cuvinte frumos alese si puse in context si pe alocuri amuzanta chiar.

Si astfel, de la el aflu cine a fost, de fapt, Freddie.  Un om care s-a bucurat de viata, care i-a apreciat pe oamenii din jurul sau si si-a iubit nespus de mult prietenii.

Acum, cateva detalii pretioase:  

  • Freddie era pasionat de arta japoneza si cea catalana. De altfel, majoritatea artistilor sai preferati proveneau din Catalonia. Unul din acestia: Montserrat Caballe.
  • Avea cateva preferinte culinare indiene, reminiscenta din copilaria sa in Zanzibar
  • Se stie deja ca era foarte timid si ca interviurile sale au fost foarte rare; a renuntat la a mai acorda interviuri atunci cand unul din ele a aparut reinterpretat.
  • Ii placeau asternuturile de pat, paturile, prosoapele de baie cat mai mari.
  • Iubea gradina de la Garden Lodge de care se ocupa cu multa pasiune Jim Hutton. De altfel, Freestone acorda un spatiu destul de mare descrierii casei cumparate de Freddie prin anii ’80.
  • Avea prieteni peste tot in lume
  • A trait mult timp la Munchen si New York
  • Se implica in procesul creativ al copertilor de albume si al videoclipurilor. Majoritatea acestora au avut amprenta lui
  • Ultimul videoclip la care a participat a fost „Those were the days of our lives” . A facut eforturi considerabile pentru a rezista. Era deja foarte bolnav, insa nu s-a lasat pana nu l-a terminat. Toti au incercat sa-i acopere semnele evidente ale bolii, insa nimic nu mai era indeajuns.
  • certurile cu iubitii sai ii generau o putere creativa fantastica; dupa acele momente furtunoase, compunea cel mai bine
  • mi-a placut ca am aflat detalii de la diverse videoclipuri; m-am hotarat sa ma uit la acestea si sa vad la ce se referea exact Peter Freestone
  • Copiii din „The Miracle” i-au interpretat excelent pe cei 4 Queen care au fost de-a dreptul impresionati
  • din cauza tigarilor, a inceput sa aiba probleme cu vocea
  • In „Living on my own” apar secvente de la petrecerea de ziua lui. A fost montata o camera care a filmat pe toata perioada petrecerii.
  •  A fost foarte emotionat cand a intalnit-o prima data pe Montserrat Caballe
  • Facea cadouri pretioase prietenilor si familiei sale si avea chiar un „birthday book” in care erau notate zilele de nastere ale tuturor
  • Nu ii placeau scrisorile de amentinare pe care le mai primea din cand in cand, insa niciodata nu a impartasit aceasta teama cu cei din jurul lui
  • Ii placea compania prietenilor din New York pe care ii alinta New York Daughters

 Revin cu update pentru ca mai sunt multe alte lucruri extraordinare de spus. Intre timp mai gasiti un review mult mai detaliat si mult mai bun la Cinabru.

update:

  • De prin toate locurile din lume unde calatorea, cumpara cadouri tuturor celor din jurul sau, inclusiv celor responsabili cu curatenia casei
  • Niciodata nu se uita la nota de plata cand iesea la restaurant
  • A avut cativa fotografi preferati, pe care ii stima foarte mult si cu care a lucrat pentru copertile albumelor. Ca in cazul „The Works”
  • „A Kind of Magic” a fost filmat intr-un teatru din Londra
  • Il aprecia foarte mult pe Prince, pentru ca , dupa spusele lui Freestone, ii aducea aminte de el insusi in tinerete; se uita la un anumit concert al lui Prince ore in sir
  • Isi iubea foarte tare pisicile

De dor

Posted on: Martie 21, 2009

Toata sapatamana asta, Mariuca a fost la Valeni. Era timpul sa mai stea si cu bunicii, dar sa si ia o gura de aer proaspat.

Operatiunea de lasare a lui bebe la Valeni, departe de noi, o saptamana (nu mai mult, ca nu pot indura), a inceput de ceva timp si deja e a treia oara. Prima data am bocit rau, a doua oara am bocit rau, a treia oara doar am bocit pentru ca ne-am dat si noi seama ca nu o putem tine langa noi tot timpul.

Este greu, dar pasul asta trebuie facut. Numai ca, avand in vedere slaba mea capacitate de autocontrol, nu imi pot stapani dorul de ea nicicand.

Da, a fost bine sa nu o mai trezesc dis-de-dimineata ca sa mergem la cresa, a fost bine sa nu mai stau pe drumuri cu ea pana la8-9 seara, a fost bine sa stam si noi putin linistiti si… sa ne trezim mai tarziu.

Numai ca prefer de mii de ori lucrurile astea, decat sa stau departe de ea. Nu ma vad in alta formula decat de trei: eu, tati si ea. E ca un intreg, daca vreti, ca un singur suflet in trei oameni, pentru mine, asta e perfectiunea in ceea ce ne priveste. 

Am scris de foarte multe ori cat de bine si frumos e la Valeni si cat de mult ne iubesc bunicii de acolo. Pentru mine, chiar daca sunt nascuta in Bucuresti, acolo inseamna acasa.

Mariuca va merge acolo de nenumarate ori, iar eu voi avea, de fiecare data, aceleasi ganduri si temeri, hopes & dreams.

C’est la vie!

VIP

Posted on: Martie 20, 2009

Anca imi da leapsa aceea care tot circula pe net. Cea care zice sa:

– ma duc pe wikipedia si sa dau random ca sa aflu numele trupei din care as face parte. La mine a iesit Lionel Regal.

– asa-zisa mea trupa isi scoate primul album; conform random-uielii de pe wikipedia, se cheama „… each person must puzzle it out for himself or herself … foarte tare

– albumul trebuie sa aiba, nu-i asa, o coperta. dam random pe flickr si iese

spaceball3355005196_31d9184baa_m

So, cine se baga sa-mi cumpere albumul de debut?

Cred ca Ioana va fi foarte interesata de aceasta leapasa. Si chiar Raluca sau Stefan.

Sa lasam Pamantul sa respire, macar o zi, pe 28 martie 2009.

Si site-ul dedicat.

Nu uitati!


Blog Stats

  • 96,122 hits
Martie 2009
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031