Zmeura's Weblog

Cainele-fantoma a lui Patrick Modiano este publicat in 1993, iar la noi, la Editura Art, apare in 2014.

Naratorul romanului este unul dintre multele personajele pe care fotograful Francis Jansen le surprinde in fotografiile sale. Naratorul avea 19 ani cand Jansen l-a fotografiat. Dupa vreo 30 de ani, gaseste poza si vrea sa-l gaseasca pe fotograful din spatele ei. Si porneste in cautarea lui. Afla ca este un fotograf recunoscut, da de el si afla ca, pur si simplu, vrea sa lase balta fotografia si sa plece.

Povestea se invarte in jurul catorva personaje din viata lui Jansen, pe care naratorul le va cunoaste dupa ce va deveni un fel de salvator al pozelor sale. Dupa ce il gaseste, se ofera sa il ajute sa catalogheze intr-un caiet rosu miile de fotografii ce zac aruncate in niste valize vechi si care par sa nu-l mai intereseze pe Jansen. Motivatia „ucenicului” este ca nu poate sa accepte ca oameni si locuri sa dispara pur si simplu fara nicio urma. Collete Laurant, Nicole, Robert Capa, mimul Gil, sotii Meyendorff sunt o parte dintre acesti oameni care se invart cumva in viata lui Jansen, sunt portretizati cu totii in fotografiile lui si vor disparea si ei fara urma dupa ce Jansen insusi dispare.

Cel mai important lucru pe care Jansen il transmite naratorului este ca singurul lucru care trebuie transmis prin fotografie este tacerea, ca poate exista o singuratate de nedescris in viata unui om si ca nu ai cum sa salvezi un om care nu vrea sa fie salvat. Tot ce face naratorul este sa se incapataneze sa salveze fotografia ramasa in urma, care e dovada de necontestat ca oamenii si locurile de demult nu sunt niste fantome. Inainte sa plece, Jansen lasa in atelierul sau un film nedevelopat pe care naratorul va gasi poze cu toate locurile prin care au mers cei doi impreuna inaine ca Jansen sa dispara.

Modiano scrie exceptional, nu dezvaluie multe, te face pe tine, ca cititor, sa citesti si mai mult decat lasa sa se vada randurile sale. Romanul face parte din seria de autor Patrick Modiano.