Zmeura's Weblog

Archive for Aprilie 2010

Ce-ati zice daca intr-o zi ati primi o gramada de bani si tinerete vesnica in schimbul scrierii unei carti? Dar nu orice fel de carte, ci una despre crearea unei noi religii. De aici porneste toata tevatura din Jocul ingerului (Carlos Ruiz Zafon, 2009, Polirom).

Aveti la indemana un thriller, dar nu o poveste de groaza; un roman plin de mistere si accente detectivistice, dar nu unul politist; un roman cu accente religioase, dar nu unul religios. Si, in cele din urma, aveti la indemana o impletire superba intre realitate si supranatural, intre inocenta si cele mai intunecate colturi ale sufletului.

La fel ca la Umbra Vantului, nu zic nimic despre actiunea romanului. Va asigur ca atunci cand veti citi prima pagina, veti vrea sa il cititi pe tot, atunci, in acel moment. Asta era si intentia mea, insa nu pot citi, cand vreau eu, peste 400 de pagini. Va spun doar ca are mare legatura cu Umbra Vantului. In niciun caz nu e vorba de continuare, ci de oameni si legaturi. Chiar daca Umbra Vantului (2001) a fost scris inainte de Jocul Ingerului (2008), actiunea celui de-al doilea precede actiunea din Umbra Vantului. Ca sa va dati seama, trebuie neaparat sa le cititi pe amandoua. Nu conteaza ordinea in care o faceti.

De data asta, totul se petrece din perspectiva celui care scrie si nu din cea a celui pasionat de citit. Veti descoperi pasiunea pentru scris, dar si abisul in care te arunca. Veti descoperi cum o carte poate provoca acele actiuni incredibile, precum si faptul ca totul in viata are o parte frumoasa si una urata, niciodata una fara cealalta.

Inca o recenzie la o carte – Jocul ingerului (Ruiz Zafon) – si blogul asta se inchide.

Acum e altceva. Am prins experienta, dar mai am de lucrat la partea cu stresul care vine de pe locul din dreapta (aviz tati). Nu ma mai urc la volan cu teama si cu emotiile care ma insoteau in urma cu un an si care ma faceau sa transpir ca dupa o tura de sauna.

Am ajuns sa intuiesc miscarile celorlalti si sa simt, oarecum, pericolul si sa-l evit. Experienta mersului pe trasee mai lungi precum Sibiu sau Bulgaria, mi-au aratat ca trebuie sa fii fresh cand esti la volan. Zic asta pentru ca mi s-a intamplat ca dupa 3 ore de mers continuu, sa nu mai pot sa ma concentrez si sa fac greseli, cum ar fi sa ma grabesc. Oricum, tot la inceput se cheama ca sunt.

Altfel, este important sa iti placa sa conduci, sa nu faci pentru ca trebuie. Cand am facut scoala de soferi, am facut-o fiindca trebuia sa conduca cineva masina si priveam lucrul asta ca pe o obligatie. Eram convinsa ca nu sunt facuta pentru asa ceva. Eram mai mult ca sigura ca voi fi dezastru la volan.

Uite ca nu e asa. Si am inceput s-o iubesc pe Sandy din ce in ce mai mult. Si cred ca si ea pe mine, ca face tot ce ii zic, cand ii zic. Doar am trecut cu ea prin gropi si a rezistat vitejeste, franeaza perfect si la timp.

Recunosc ca am mai facut si eu greseli, dar va zic, e din ce in ce mai bine si culmea … imi place sa conduuuuc!

Ii multumesc ca ne-a dus cu bine pana acum la tara la mamaie, la Valeni, in Vama Veche, in Constanta, la Sibiu, in Bulgaria, la Vulcana Bai, la Buzau si nu mai tin minte. Zic ca pentru un incepator am facut ceva trasee mari.

Festivalul International de Film NexT , aflat la a 4 editie si care se desfasoara in perioada 13-18 aprilie la Cinema Scala, din capitala, a pregatit ceva special si pentru copii.

Mai exact, pe 17 aprilie, ora 11, la Scala, vor fi rulate scurt metraje destinate copiilor. Dupa filme, vor urma o serie de activitati pentru cei mici.

Va las aici mai multe detalii. Pare interesant.

Ma bucur ca nu asculta orice. Inteleg cantecele pentru copii, e normal la varsta ei, ca sa zic asa, inteleg si pe Hello Kitty si pe Gummi Bear. Dar ma bucur enorm ca, fiind expusa din toate partile la toate genurile de muzica, ea alege muzica buna.

Sunt mandra ca in masina, cand mai mutam de pe Guerilla, trecem de posturi gen kiss fm sau radio 21 si nu zice „vreau aici”, asa ca asculta cu placere si city fm sau rfi.

Daca se plictiseste, cere CD. L-a tot pus pe Freddie, iar noi i-am zis hai sa mai incercam si altceva. Asa ca ii place La Cherga (dub-electro roots – jazz balcanic), rock unguresc, Eric Clepton. Cand era mica era fan Mika, Amy Winehouse si Norah Jones. Ce-i drept, acum a cam uitat de ei, dar vin altii din urma.

De Pasti, doua zile am fugit pana la „fratii” bulgari. Destinatia initiala: Veliko Tarnovo, dar am dat o raita si pana la Gabrovo, cu oprire, la intoarcere, la manastirea de la Dryanovo.

Ce sa zic, a fost bine. In prima zi am ajuns in Veliko, ne-am cazat si am plecat sa-l vedem din nou, de data asta primavara. Si iarna e frumos.

Cu Mariuca la purtator, mai bine zis in carca lui tati, am vizitat cat am putut, desi copilul vroia numai la locul de joaca. Dar am vazut suficient. Din Veliko, mie cel mai mult imi plac stradutele dosite. I-am „sugerat”  lui tati sa ne mutam acolo. Ca sa nu mai zic de Mariuca. Saraca zicea ca ea nu mai vrea la Bucuresti, ca vrea la noua ei casa. Si-a gasit si prieteni de joaca, desi nu se intelegeau, nu stiau unul altul ce zice, dar vorba aia, limbajul copiilor e universal valabil.

A doua zi ne-am dus pana la Gabrovo, un oras la vreo 40 de km de Veliko, cam trist dupa parerea mea, dar nu neaparat rau. Merge sa te plimbi prin el cam o ora, asa cum am facut si noi . Ce mi-a atras atentia in Gabrovo a fost o biserica ortodoxa, care avea icoane enorme, sub forma de tablouri (o sa vedeti in poze).

Dupa Gabrovo, ne-am intors  la Veliko, facand o oprire la manastirea de la Dryanovo, mai mult un fel de popas, cu loc de joaca pentru copii, dar si un restaurant.

Noi am luat masa pe colinele din Veliko. Sincer, d-abia asteptam sa mergem in Bulgaria sa mancam din nou kavarma, o mancare traditionala bulgareasca.

Pana in Veliko sunt cam 230-240 de km din Bucuresti. Daca vreti sa stiti o scurtatura, ca sa nu strabateti tot Giurgiu pana la vama, luati-o prin Oinacu si la dus si la intors. Aveti grija la viteza. Bulgarii au limitari de viteza in prostie si mai ales radare. Nu zic ca-i un lucru rau, nu ma bag sa fac comentarii, dar pe anumite portiuni de drum limitarile erau inutile. Daca nu erau limitarile astea, cred ca ajungeam pana in Veliko mai repede de 3 ore.

In Veliko am stat la Hotel Alegro. Puteti manca foarte bine la Ego sau la Gurko.

Mai multe poze pe facebook.

Si abia astept. Plecam spre Veliko Tarnovo. De data asta, o sa-l vedem primavara, lucru pe care mi l-am dorit inca de acum 2 ani cand am petrecut acolo un Revelion.

Lucrurile s-au schimbat din mai multe puncte de vedere: plecam cu Mariuca, plecam cu masina, vedem orasul pe timp frumos, stim putin mai multa bulgara decat in datile trecute. Evident, voi reveni cu o „cronicuta”. Doamne-ajuta!


Blog Stats

  • 96,665 hits
Aprilie 2010
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930