Zmeura's Weblog

Archive for the ‘aniversari’ Category

4 ani. azi, 2 noiembrie. Mariuca.

Timpule, unde fugi? Mergi mai incet. Nu-i nicio graba. Parca n-avem timp suficient sa ne bucuram de fiecare zi/an alaturi de ea.

Nu mai scriu, ca imi dau lacrimile. Si nu-s cuvinte, propozitii, fraze, pe lumea asta, care sa cuprinda toata dragostea noastra pentru ea.

La multi ani, Mariuca!

3

LE: Am avut un tort pe cinste. Multumim, Ada!

P1070364

Ar fi fost un motiv de bucurie ziua de astazi, dar nu e. Pentru ca Freddie Mercury ar fi implinit 63 de ani pe 5 septembrie.

Oricum ar sta lucrurile, merita sa ne gandim la el mai mult decat o facem in restul zilelor si, de ce nu, sa ridicam paharul in cinstea lui.

Cateodata ma intreb cum ar fi fost daca ar fi ramas in viata pana astazi. Ar fi fost la fel de energic precum era inainte de boala, ar fi cantat in continuare, ar fi venit in Romania pentru un concert? Numai necunoscute.

Dovezile mele de admiratie si idolatrie deja au fost puse pe tava. Mi-am facut pana si geanta cu chipul lui.

So, today, here’s to you, man!

Se pare ca luna asta am implinit 2 ani de blogging. Nu stiu cand a trecut atata timp si atat de repede. La fel cum nu-mi dau seama cand Mariuca a facut aproape 4 ani.

Deci, in cateva cuvinte, ca nu vreau s-o lungesc. Au fost ani ok, a fost o experienta care trebuia incercata si de mine, ca tot imi plac provocarile. Am scris despre tot ce am vrut si mi-a trecut prin minte: carti, calatorii, muzica, Mariuca, my hopes&dreams, concerte etc. Mi-am dezvaluit o parte din depresii cu un anumit risc, chiar daca acela ca oamenii sa se sperie putin de mine.

Am simtit de multe ori ca e timpul sa inchid blogul, ca e suficient cat am spus. Si de multe ori l-am abandonat, cu gandul sa-l inchid, dar mereu simteam ca mai am ceva de spus. Probabil ca imi placea sa imparatsesc cu cei ce ma citesc, mai ales lucrurile frumoase care mi se intampla. N-am renuntat la ideea de a-l inchide. Acum ma bate gandul si mai tare.

Blogul a avut o evolutie constanta, n-am cautat sa ajung printre A-list bloggers si nici sa creez controverse ca sa atrag trafic. La fel cum nu-mi place sa pun multe poze pe blog.

Inca nu stiu care va fi raspunsul. La firea mea nehotarata, va mai dura. Pana una-alta, voi mai scrie despre tot ce ma incanta si ma deprima si cine are timp sa citeasca randurile unui om ciudat si dificil, e binevenit.

La multi ani pentru copiii nostri, dar si pentru noi. Chiar daca putini dintre noi au mai ramas cu o farama de copilarie in suflet.

Asadar, Doamne-ajuta sa nu ne pierdem niciodata veselia si sa ne coboram la mintea copiilor nostri, care cateodata sunt mai maturi si mai intelepti decat noi.

Gata cu filozofia.

La multi ani stimati domni si stimate doamne, de ziua copilului.

19

Posted on: decembrie 21, 2008

Incerc sa astern cateva randuri despre ce a insemnat pentru mine revolutia din ’89.

Aveam 10 ani si, in momentul izbucnirii, eram cu sora mea la tara la bunici. Stateam la masa cu mamaie si cu tataie, mancam fasole batuta si ascultam radioul cel vechi, acum bun de pus intr-un muzeu. Nici noi si nici bunicii nu intelegeam ce se intampla, asa ca mancam mai departe fasole.

Atunci, nu existau telefoane mobile, iar ca sa vorbim cu parintii trebuia sa mergem pana la posta din Gaesti. N-am facut-o, desi banuiam ca ceva se intampla in Bucuresti.

D-abia dupa ce s-a terminat aproape totul, au venit ai nostri sa ne ia de la tara.  Atunci am realizat ca ceea ce ascultasem la radio, in timp ce mancam fasole, era ceva foarte grav.

Desi mama intotdeauna a incercat sa ne protejeze de lucrurile rele din jurul nostru, evitand sa ne spuna adevarul, de data asta ne-a spus tot. Ne-a spus ca si ea s-a aflat printre oamenii de la Universitate, ca a scapat cu viata printr-un noroc, ca mult timp si ea si tata au dormit pe jos pentru ca se tragea constant in toate blocurile sau ca au dormit pe la vecinii de la etajele superioare, noi stand la parter.  Ne-a mai spus ca au pierdut un prieten care a fost impuscat in cap in masina pe care o conducea.

Tin bine minte ca atunci cand ne-am intors in Bucuresti, ne uitam cu lacrimi in ochi la blocurile ciuruite de gloante.

Luni in sir dupa aceea, urmaream reportajele despre masacru si, an de an de atunci, in preajma aniversarii, simt un gol in stomac.

Nu trebuie sa uitam, de aceea maine, 22 decembrie, o sa incerc sa ajung si eu la Fantana de la Universitate, la ora 8, ca sa aprind o lumanare.

Iata si cateva poze de la petrecerea Mariucai.

We had some fun!

De la lungimea unui antebrat pana la aproape un 1m, de la un racnet de copil abia nascut la „Mami, mi-e foame, da-mi sa mananc”, de la mersul de-a busilea la alergatul sprinten cu o viteza demna de un atlet adevarat, de la patutul ajustat in care incapea pe sfert pana la escaladarea lui de cateva ori bune, de la Cutiuta muzicala pana la Madonna sau Queen, de la sanul mamei la gloata de copii de la cresa, de la scutece absorbante la asezat singura pe olita, de la cantecul de leagan al mamei la „Ursul doarme si viseaza” spus atat de cristalin de ea, de la leganat de carucior pana la mesele de la Motoare, curtea de la Green Hours sau MTR, de la luarea de buna voie (sau nu, cateodata) a Sfintei Impartasanii pana la cantatul de cantece religioase in biserica Stavropoleos, un loc foarte drag ei, de la … pana la … .

Asta inseamna, foarte pe scurt, ce s-a petrecut in 3 ani de cand Mariuca a venit pe lume.

La multi ani, spusi din tot sufletul si cu toata dragostea, de la mami si tati!Mariuca la 1 an si 5 luni.

Anul trecut pe 11 august ma gandeam cum ar fi sa am si eu propriul meu blog. Imi treceau prin minte tot felul de ganduri: despre ce sa scriu, daca voi avea intotdeauna despre ce sa scriu, daca sa fac blogul unul tematic, si cate si mai cate.

Am ajuns sa scriu despre tot ce ma inconjoara: Mariuca, tati, job, muzica, evenimente de tot felul, carti, ganduri si temeri, sperante si vise. In felul acesta s-a umplut blogul zi de zi, timp de un an, cu diferite postari.

Sincer, n-am crezut ca voi ajunge sa-mi fac si cativa prieteni virtuali, insa m-am inselat. Chiar daca nu sunt toti trecuti in blogroll, se stiu ei.

Prin urmare, dupa o zi in care m-am gandit daca sa demarez sau nu acest blog, iata ca pe 12 august 2007, doar o zi dupa, am inregistrat-o pe zmeura in cartea blogurilor.

Mergem mai departe! Cheers!

Pentru mine, azi, muzica mea preferata si idolul meu:

Pe 22 aprilie este Ziua Pamantului.

Exercitiu de cultura generala: azi suntem in 15 ianuarie. E vreo sarbatoare, vreo aniversare?

 Ceva ajutator:

„Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”


Blog Stats

  • 103.756 hits
mai 2024
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031