Zmeura's Weblog

Archive for the ‘ganduri/temeri’ Category

Mi-e greu sa scriu postul asta. De fapt, trebuia s-o fac mai demult, cand am vazut stirea despre cainii de la Glina.

Adevarul este si, sa-mi fie iertat, ca am vazut titlul peste tot, dar nu am putut sa citesc mai mult pentru ca stiam ca e dureros, iar pentru mine cainii sunt un subiect delicat. Ii iubesc nespus de mult, am crescut cu ei si printre ei, majoritatea fiind adunati de pe strada.

Am facut, pana la urma, pasul si am accesat linkul despre cainii de la Adapostul Glina. E de neconceput ca acestia sa moara sub zapezi pentru ca nu sunt suficienti oameni sa ajute la deszapezire. Cainii mor de foame si de sete. E de neconceput.

Facem ceva?

LE: Aflu cu mare bucurie ca acesti caini au fost “salvati” de sub zapezi. Dar sa nu uitam ca nu sunt complet salvati. Ei sunt multi, banii pentru hrana si adapost, putini.

Reclame

FAQs

Posted on: februarie 2, 2010

Daca ar fi sa-mi analizez o parte din viata, aceasta ar fi compusa dintr-o serie de De ce-uri, ramase de-a lungul timpului fara raspuns la care, sincer, nu mai am speranta.
Le pun si aici, sa ma asigur ca nu le uit niciodata si poate-poate, la batranete voi gasi “sensul” .

Tot nu inteleg:
DE CE oamenii se uita la felul in care esti imbracat si imediat iti pun o stampila.
DE CE conteaza cate jucarii are copilul altuia in comparatie cu al tau.
DE CE conteaza ca un copil merge la o gradinita particulara, iar altul la una de stat.
DE CE atunci cand vrei sa te imprietenesti cu un om conteaza cate relatii si prieteni “de seama” are.
DE CE conteaza daca stai cu chirie si nu la casa ta.
DE CE conteaza din ce magazine iti procuri toalele.
DE CE ala e asa si tu nu esti.
DE CE conteaza cate carti ai citit.
DE CE trebuie sa conteze la ce firme de renume lucrezi.
DE CE trebuie sa dau explicatii legate de posturile de radio pe care le pun in masina.

Din partea frumoasa a vietii care ne inconjoara, am oamenii mei pe care ii admir pentru ceea ce au realizat.

In muzica, se stie, Freddie Mercury. In pictura, Victor Brauner si Rene Magritte. In sport, surorile Williams. In literatura, Mario Vargas Llosa. In poezie, Yeats. In cinematografie, Robert de Niro. In stiinta, Marie Curie.

I-am mentionat doar pe reprezentantii de „seama” , liderii fiecarei categorii. Am scris postul asta cu gandul la cat de multe lucruri frumoase exista pe fata pamantului pentru a ne face sa mai uitam de rautatea de langa noi.

De vreo 2 ani incoace, fiecare inceput de an vine cu vesti rele. Adica cu obituaries. D-abia suntem in 5 ianuarie si aflu despre Lhasa, Jim Hutton si tipul de la Cronica Carcotasilor. Dumnezeu sa-i odihneasca.

Nu numai oameni mor. Azi s-au inchis cotidienele Ziua si Gardianul, dupa ce in decembrie li s-a pus cruce Cotidianului si lui Business Standard.

Si mie si Mariucai ne-a placut parca mai mult zapada care s-a asternut aseara, de fapt, a doua zapada de cand a nins si prima pe anul asta.

Cand am plecat aseara de la Irina, Mariuca s-a oprit in loc, in fata blocului si a spus „Aaaa, mami, uite zapada are sclipici”. Si a inceput sa o culeaga de pe jos, fara manusi pe maini. Vroia sa-i duca si lui tati.

Intr-adevar, si mie mi s-a parut frumoasa zapada asta. Daca ei i s-a parut cu sclipici, mie mi s-a parut de zahar. Si nici nu era foarte frig afara.

Am mai stat putin sa admiram „noua” zapada si am intrat in casa. Lucrul asta impreuna cu fascinatia Mariucai pentru sclipici si bucuria din ochii ei, m-a facut sa imi mai alung putin din depresia de inceput de an.

Neinteleasa 1. Sa ma faca si pe mine cineva sa inteleg de ce romanii ajung prin spitale de sarbatori, adica de ce baga in ei pana nu mai pot.

Neinteleasa 2. Stau in Drumul Taberei, la Poiana Muntelui, unde s-au construit locuri de parcare. De cand a dat zapada, nu mai vezi decat 3-4 masini in parcarile alea, restul locurilor sunt acoperite de zapada. Noi am curatat pana in momentul de fata 3 locuri, ca sa putem iesi cu masina. Bineinteles ca de fiecare data cand ne intorceam, gaseam locul ocupat. N-am nicio problema cu asta, atata timp cand locurile alea sunt free, nu sunt platite, nu sunt inchiriate. Dar am o problema atunci cand, daca eu gasesc un loc gol, curatat si il ocup, a doua zi sa-mi gasesc stergatoarele de la masina ridicate. Probabil ca si omul respectiv a facut exact ca noi, adica a dat cu lopata, a muncit si s-a ofticat cand a vazut ca locul i-a fost luat de altul. No offence man, dar si eu am patit la fel de 3 ori si nu pot sa nu mai merg cu masina doar ca sa am asigurat locul de parcare.

Neinteleasa 3. Nu inteleg de ce unii/unele se duc in cluburi de striptease, tocmai in noaptea de Craciun. Poate-s eu mai conservatoare, insa pana la urma e noaptea nasterii Domnului, de care trebuie sa ne bucuram altfel decat in cluburi de striptease.

Neinteleasa 4. N-am avut la ce sa ma uit la televizor. Va rog, spuneti-mi de ce au fost manele in toate show-rile de la toate televiziunile? Si de ce au rulat aceleasi filme cu Mos Craciun din toti anii? Se pare ca regizorii n-au mai scos niciun film d-asta de sezon.

Luna asta se implineste 1 an de cand detin permis de conducere, deci trebuie sa renunt la lamaia de incepator care mi-a adus injuraturi din partea „prietenilor” cu care am avut de impartit … soseaua, dar, de ce sa nu recunosc, mi-a adus si intelegere, foarte putina, din partea unora mai indulgenti. Precizez ca cei din ultima parte sunt foarte foarte putini.

Ce am invatat in acest prim an de condus?

Cel mai important lucru e ca trebuie sa fii cu ochii in paispe permanent, oriunde si in orice situatie; ca orice fractiune de secunda conteaza; ca, da, trebuie sa respecti regulile de circulatie si indicatoarele si limitarile de viteza, toate au rostul lor; ca, chiar daca soseaua e libera, nu e cazul sa te culci pe-o ureche si sa faci ce vrei; ca nu e in regula sa schimbi banda de cate ori vrei ca sa-l depasesti pe unul sau pe altul, asta tocmai pentru ca la depasiri se produc multe accidente; ca in Bucuresti tre’ sa ai nervi de otel ca sa conduci; ca, tot in Bucuresti, d-abia daca poti lua piciorul de pe ambreiaj sau frana, ca mergi mai mult intr-a 2-a si a 3-a; ca trebuie sa fii intelegator si cu altii care poate au gresit drumul si semnalizeaza de pe banda 1 pentru banda 3 tocmai din cauza asta, asa ca nu e cazul sa-i injuram chiar pe toti; ca trebuie sa avem mare atentie in curbe, sunt cele mai periculoase; ca, pentru a conduce bine trebuie sa fii relaxat, nu sa fii pe punctul de a smulge volanul de unde e el prins; ca trebuie sa te uiti cand dai cu spatele, intotdeauna.

Slava Domnului, n-am facut niciun accident, insa era sa le fac daca nu le evitam tocmai pentru greselile enumerate mai sus, insa facute de altii. Nu spun ca n-am gresit si eu. Inca imi lipseste curajul de a indrazni mai mult in trafic. Sunt precauta si d-aia imi „iau” claxoane. Inca imi fac rugaciune atunci cand ma urc la volan si ii multumesc lui Dumnezeu ca ajungem cu bine acasa.


Blog Stats

  • 98.715 hits
mai 2019
L M M J V S D
« mart.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Reclame