Zmeura's Weblog

Archive for the ‘la 4 ani’ Category

Ma bucur ca nu asculta orice. Inteleg cantecele pentru copii, e normal la varsta ei, ca sa zic asa, inteleg si pe Hello Kitty si pe Gummi Bear. Dar ma bucur enorm ca, fiind expusa din toate partile la toate genurile de muzica, ea alege muzica buna.

Sunt mandra ca in masina, cand mai mutam de pe Guerilla, trecem de posturi gen kiss fm sau radio 21 si nu zice „vreau aici”, asa ca asculta cu placere si city fm sau rfi.

Daca se plictiseste, cere CD. L-a tot pus pe Freddie, iar noi i-am zis hai sa mai incercam si altceva. Asa ca ii place La Cherga (dub-electro roots – jazz balcanic), rock unguresc, Eric Clepton. Cand era mica era fan Mika, Amy Winehouse si Norah Jones. Ce-i drept, acum a cam uitat de ei, dar vin altii din urma.

Anunțuri

Anul asta, de Ora Pamantului, n-am mai stat acasa pe intuneric si nici n-am mai iesit prin parc. De fapt, am iesit pana la Verde Cafe, unde am stat la lumina lumanarilor si parca nici n-am stiut cand a trecut o ora.

A fost mai greu cu cei mici care credeau ca sunt la o zi de nastere si, ca sa-i convingem sa nu sufle in lumanari, am inceput sa cantam cu totii „multi ani traiasca”. Stratagema n-a iesit pentru ca au vrut sa sufle in lumanari in continuu. Oricum, nu s-au plictisit deloc. Cel putin Mariuca si-a gasit ea de lucru: s-a dat in leaganul din curte, s-a dat drept pisica, s-a cocotat peste tot etc.

N-am resimtit in niciun fel faptul ca am stat o ora pe intuneric. A fost chiar foarte placut, mai ales ca la Verde Cafe am fost ca acasa. Si pentru noi si pentru Mariuca. Deci, se poate.

Sincer, ma intrebam cand o sa revina Disney cu genul clasic de film animat care l-a/i-a consacrat. Si a revenit cu Printesa si broscoiul chiar daca are si accente moderniste.

Asa se face ca sambata dimineata am onorat invitatia la bal si la premiera. Cand am auzit ca e dublat in romana, am strambat putin din nas pentru ca vroiam sa-i aud pe John Goodman (Big Daddy), Oprah Winfrey (Eudora) sau  pe Jennifer Lewis (Mama Odie). Dar nici Tamara Buciuceanu-Botez in rolul Mamei Odie, Maria Ploae (Eudora) si Pavel Bartos (Dr. Facilier) n-au fost mai prejos. La fel si dialogurile care au fost adaptate foare bine in romana.

Dar, dincolo de toate acestea, trebuie sa vedeti filmul pentru culori, muzica, efecte speciale, pentru minunata lume a nemuritorului Disney. Prietenie, vise, impliniri sunt lucruri puse in scena absolut superb in „Printesa si broscoiul”.

Mi-a placut foarte mult Big Daddy, printul Naveen, aligatorul jazzoman, licuriciul Raymond, mama Odie si chiar Charlotte.

Veti rade, va veti si intrista putin, dar nu va veti pierde speranta. Si credeti-ma, nu conteaza ce varsta aveti. E pentru toti.

P.s.: Mariuca nu a avut rabdare sa stea pana la final, deci nu stiu cum s-a terminat, insa, special pentru mine, ma voi intoarce sa vad filmul complet.

Si nu uitati: From the magic within our hearts to the adventure beyond the horizon there is only one Disney .

… si am emotii.

Am primit invitatie de la Disney Channel Romania (via Nicola Porter Novelli, multumim mult) pentru Balul printeselor si al printilor care va avea loc sambata la Cinema City de la Afi Palace Cotroceni. Balul e prilejuit de lansarea filmului animat „Printesa si Broscoiul”.  

De ce am emotii, de fapt temeri? Ca nu am rochita de bal pentru Mariuca. Adica, am o fustita/rochita din voal si un voal roz de pus pe cap, dar  mi-e teama ca alte fetite vor fi  „spectaculoase”, iar Mariuca o sa zica „uite mami”.

Costumul ei va fi compus dintr-o bluzita sau camasa alba, fustita de voal, dresuri alb cu roz, pantofi alb cu roz. Sper sa fie suficient ca sa se incadreze.

In alta ordine de idei, sunt foarte curioasa daca o sa reziste pana la sfarsitul filmului, avand in vedere experientele trecute.

Are niste expresii de la un timp de ne da pe spate. Zice asa:

“nu ma mai pupa atata. M-ai pupat deja de 10 ori”
“chiar ti-am spus ca nu vreau”
“si acum va rog sa faceti liniste”
“eu sunt Maria, eu ma culc singura, da?”
“eu nu m-am mai uitat niciodata la Tom si Jerry”
“ah, mi s-a facut somn iarasi.”
“cand ma fac mare vreau sa fiu bebe”

E duminica, am 6 ani si ma uit impreuna cu sora mea la televizor. Ochii nu ni se dezlipesc de pe ecran pana la terminarea filmului la care ne uitam. Suntem fascinate de Maria Mirabela. Ii iubim la nebunie pe Oachi, Scaparici si Omide. Plangem si radem cu ei.  Stam cu sufletul la gura si speram ca totul sa se termine cu bine. Suntem acolo, cu ei si ii incurajam. “O sa fie bine Oachi, o sa reusesti”, ii transmit eu prin gand.

E duminica, am 30 de ani si, de data asta, stau langa copilul meu de 4 ani si privim amandoua Maria Mirabela. Ma uit la ea ca intr-o oglinda. Ma vad pe mine, desi eu eram putin mai mare decat ea atunci cand am vazut prima data filmul animat. Ar fi trebuit s-o vedeti si voi pe Mariuca in timp ce se uita la Maria Mirabela. Eu i-am urmarit toate expresiile fetei: cand incantare, cand entuziasm, cand tristete. Dar sfarsitul e de vis, cand se ridica si danseaza ca o mica balerina in timp ce fredoneaza, asa cum poate, minunatul cantec de la sfarsit.

De la 6 ani si pana acum, le sunt recunoscatoare lui Ion Popescu-Gopo, Andei Calugareanu, lui Dem Radulescu, lui Mihai Constantinescu (pentru ce era atunci).

Cateodata, timpul parca sta in loc.


Blog Stats

  • 97,264 hits
Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Mar    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930