Zmeura's Weblog

Archive for the ‘la 4 ani’ Category

Ma bucur ca nu asculta orice. Inteleg cantecele pentru copii, e normal la varsta ei, ca sa zic asa, inteleg si pe Hello Kitty si pe Gummi Bear. Dar ma bucur enorm ca, fiind expusa din toate partile la toate genurile de muzica, ea alege muzica buna.

Sunt mandra ca in masina, cand mai mutam de pe Guerilla, trecem de posturi gen kiss fm sau radio 21 si nu zice „vreau aici”, asa ca asculta cu placere si city fm sau rfi.

Daca se plictiseste, cere CD. L-a tot pus pe Freddie, iar noi i-am zis hai sa mai incercam si altceva. Asa ca ii place La Cherga (dub-electro roots – jazz balcanic), rock unguresc, Eric Clepton. Cand era mica era fan Mika, Amy Winehouse si Norah Jones. Ce-i drept, acum a cam uitat de ei, dar vin altii din urma.

Anul asta, de Ora Pamantului, n-am mai stat acasa pe intuneric si nici n-am mai iesit prin parc. De fapt, am iesit pana la Verde Cafe, unde am stat la lumina lumanarilor si parca nici n-am stiut cand a trecut o ora.

A fost mai greu cu cei mici care credeau ca sunt la o zi de nastere si, ca sa-i convingem sa nu sufle in lumanari, am inceput sa cantam cu totii „multi ani traiasca”. Stratagema n-a iesit pentru ca au vrut sa sufle in lumanari in continuu. Oricum, nu s-au plictisit deloc. Cel putin Mariuca si-a gasit ea de lucru: s-a dat in leaganul din curte, s-a dat drept pisica, s-a cocotat peste tot etc.

N-am resimtit in niciun fel faptul ca am stat o ora pe intuneric. A fost chiar foarte placut, mai ales ca la Verde Cafe am fost ca acasa. Si pentru noi si pentru Mariuca. Deci, se poate.

Sincer, ma intrebam cand o sa revina Disney cu genul clasic de film animat care l-a/i-a consacrat. Si a revenit cu Printesa si broscoiul chiar daca are si accente moderniste.

Asa se face ca sambata dimineata am onorat invitatia la bal si la premiera. Cand am auzit ca e dublat in romana, am strambat putin din nas pentru ca vroiam sa-i aud pe John Goodman (Big Daddy), Oprah Winfrey (Eudora) sau  pe Jennifer Lewis (Mama Odie). Dar nici Tamara Buciuceanu-Botez in rolul Mamei Odie, Maria Ploae (Eudora) si Pavel Bartos (Dr. Facilier) n-au fost mai prejos. La fel si dialogurile care au fost adaptate foare bine in romana.

Dar, dincolo de toate acestea, trebuie sa vedeti filmul pentru culori, muzica, efecte speciale, pentru minunata lume a nemuritorului Disney. Prietenie, vise, impliniri sunt lucruri puse in scena absolut superb in „Printesa si broscoiul”.

Mi-a placut foarte mult Big Daddy, printul Naveen, aligatorul jazzoman, licuriciul Raymond, mama Odie si chiar Charlotte.

Veti rade, va veti si intrista putin, dar nu va veti pierde speranta. Si credeti-ma, nu conteaza ce varsta aveti. E pentru toti.

P.s.: Mariuca nu a avut rabdare sa stea pana la final, deci nu stiu cum s-a terminat, insa, special pentru mine, ma voi intoarce sa vad filmul complet.

Si nu uitati: From the magic within our hearts to the adventure beyond the horizon there is only one Disney .

… si am emotii.

Am primit invitatie de la Disney Channel Romania (via Nicola Porter Novelli, multumim mult) pentru Balul printeselor si al printilor care va avea loc sambata la Cinema City de la Afi Palace Cotroceni. Balul e prilejuit de lansarea filmului animat „Printesa si Broscoiul”.  

De ce am emotii, de fapt temeri? Ca nu am rochita de bal pentru Mariuca. Adica, am o fustita/rochita din voal si un voal roz de pus pe cap, dar  mi-e teama ca alte fetite vor fi  „spectaculoase”, iar Mariuca o sa zica „uite mami”.

Costumul ei va fi compus dintr-o bluzita sau camasa alba, fustita de voal, dresuri alb cu roz, pantofi alb cu roz. Sper sa fie suficient ca sa se incadreze.

In alta ordine de idei, sunt foarte curioasa daca o sa reziste pana la sfarsitul filmului, avand in vedere experientele trecute.

Are niste expresii de la un timp de ne da pe spate. Zice asa:

“nu ma mai pupa atata. M-ai pupat deja de 10 ori”
“chiar ti-am spus ca nu vreau”
“si acum va rog sa faceti liniste”
“eu sunt Maria, eu ma culc singura, da?”
“eu nu m-am mai uitat niciodata la Tom si Jerry”
“ah, mi s-a facut somn iarasi.”
“cand ma fac mare vreau sa fiu bebe”

E duminica, am 6 ani si ma uit impreuna cu sora mea la televizor. Ochii nu ni se dezlipesc de pe ecran pana la terminarea filmului la care ne uitam. Suntem fascinate de Maria Mirabela. Ii iubim la nebunie pe Oachi, Scaparici si Omide. Plangem si radem cu ei.  Stam cu sufletul la gura si speram ca totul sa se termine cu bine. Suntem acolo, cu ei si ii incurajam. “O sa fie bine Oachi, o sa reusesti”, ii transmit eu prin gand.

E duminica, am 30 de ani si, de data asta, stau langa copilul meu de 4 ani si privim amandoua Maria Mirabela. Ma uit la ea ca intr-o oglinda. Ma vad pe mine, desi eu eram putin mai mare decat ea atunci cand am vazut prima data filmul animat. Ar fi trebuit s-o vedeti si voi pe Mariuca in timp ce se uita la Maria Mirabela. Eu i-am urmarit toate expresiile fetei: cand incantare, cand entuziasm, cand tristete. Dar sfarsitul e de vis, cand se ridica si danseaza ca o mica balerina in timp ce fredoneaza, asa cum poate, minunatul cantec de la sfarsit.

De la 6 ani si pana acum, le sunt recunoscatoare lui Ion Popescu-Gopo, Andei Calugareanu, lui Dem Radulescu, lui Mihai Constantinescu (pentru ce era atunci).

Cateodata, timpul parca sta in loc.

Am ajuns si la acea etapa. Credeam ca o sa scap, ca nu o sa fiu nevoita sa ii cumpar numai pe roz. Dar numai asa vrea: rochita roz, fustita roz, ciorapi roz, dresuri roz, chiloti roz, papuci roz, cana roz si toate lucrurile din lumea astea vopsite in roz.

Pana acum purta combinat, mai multe culori. Acum, nu dom’le, mami tre’ sa se dea peste cap sa gaseasca aceasta dulceaga culoare si sa o transforme pe fiica sa intr-o rozacee veritabila.

Din categoria „Mariuca zice …”, aflati ca fata zice prea multe. Turuie, nu gluma. Vorbeste intr-una, iar cand ne culcam, desi noi vrem sa tragem pe dreapta si e 11 noaptea, copila ne tine la taclale: ce a zis Maria Doandes de la gradinita, ce a facut Cucu, ca Andrei a vomitat, ca d-na Stanescu e de treaba … Citez din memorie: „Stii, mami, mie imi place de doamna Stanescu”.

Apoi, incerc sa evit isteria cu Stefania din Oraselul lenes. E adevarat ca tati i-a luat toate dvd-urile scoase pana acum de gazeta sporturilor, insa sper sa nu imi ceara costumul Stefaniei. Spun sus si tare si sa ma bata Dumnezeu daca nu ma tin de cuvant: Nu-mi imbrac copilul in asa ceva. E grotesc sa-i pun peruca aia etc.

Cum a prins o saptamana vacanta, cum am dus-o pe Mariuca la Valeni, la aer curat. De fapt, incepuse sa ceara de ceva timp s-o ducem acolo. Bineinteles, sa stea si mami si tati cu ea.

Fata de datile trecute, cand plangea la telefon dupa noi, de data asta a fost mult mai bine. N-a mai intrebat cand venim s-o luam, doar ne-a cerut, evident, jucarii. In felul asta, n-am mai stat nici noi cu vina pe suflet si cu griji, saptamana asta, si ne-am bucurat de iesiri si revederi cu prieteni.

Deci, incepe ca totul sa fie mai usor si pentru ea si pentru noi. N-o mai mintim ca venim maine, ce-i drept, vremea asta a fost de partea noastra in privinta mintitului, adica i-am spus ca nu venim repede pentru ca e masina blocata din cauza zapezii. A mers.

Intr-o seara a vrut tati sa vorbeasca cu ea, iar ea i-a zis ca sa n-o deranjeze ca se uita la tom si jerry.

Acum ne-am intors toti trei, gata sa luam cu asalt gradinita, in cazul in care nu se inchide pe vremea asta.

Mariuca ne transmite niste semnale inca ambigue pentru noi. Nu putem sa ne dam seama exact ce vrea. O data spune ca vrea un bebe, alta data zice ca vrea ea sa fie bebe si sa o fac mica din nou.

Tati obisnuieste sa spuna ca “nu si-a trait bebelusia”. Noi i-am explicat ca un bebelus nu e o papusa pe care s-o arunci cand te plictisesti, asa cum face ea cu toate papusile ei, fie ca sunt Alba-ca-zapada sau Frumoasa din Padurea Adormita. Sa nu mai zic ca pe toate le dezbraca si asa le lasa, desi ele sunt “foooarte frumos impopotonate”.

Cum vede un bebelus, cum zice ca vrea si ea sa fie asa. Plus ca, de multe ori se prosteste si se comporta ca un bebelus si ma striga sa vin sa o vad cum e ea in „starea” asta. „Tine-ma ca pe un bebe”, „Hai sa vorbim ca un bebe”, „Mami, eu sunt bebelusul tau”  etc.

O data ne-a zis ca eu sa-i fac o fetita, iar tati, un baietel, dar separat, adica fiecare in parte. Vrea sa aiba o fratioara, asa s-a exprimat. Dorinta asta de a avea un bebe sau de a fi ea insasi bebelus din nou, este destul de constanta, desi uita de ea din cand in cand. Nu insisa, dar la intervale de timp, cere.


Blog Stats

  • 99.827 hits
iulie 2020
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031