Zmeura's Weblog

Archive for Octombrie 2011

Romanul lui Filip Florian apare in 2008 la Polirom Iasi.

Mi-a placut mai mult decat toate cartile citite in ultima vreme si aici vorbim de un autor roman caruia ii multumesc pentru lectia de istorie absolut minunat scrisa.

Personajul central este un tanar dentist neamt care are privilegiul de a-l avea drept pacient, in cabinetul din Berlin, pe viitorul principe si apoi rege al Romaniei, Carol I, pe atunci capitan de dragoni. Vizita aceea este, de fapt, fundamentul cartii. Astfel, Joseph Strauss, dentistul, il urmeaza pe Carol in Romania si ajunge in vechiul Bucuresci. Si desi romanul se intituleaza Zilele Regelui, Carol I este cumva intr-un plan secundar, iar prin ochii strainului Strauss, o mare parte din scriere se concentreaza pe portretul, faptele si deciziile sale din momentul in care devine principe, apoi rege pana in timpul si dupa Razboiul de Independenta.

O surpriza placuta este sa il descoperi pe omul Carol, nu pe rege.

Chiar daca sunt doi in centrul atentiei, exista un singur personaj principal, un fel de 2 in 1, Joseph si Carol I care se completeaza perfect. Au mai degraba o relatie tacuta, o intelegere tacita, numai ei doi se inteleg unul pe celalalt cel mai bine.

Joseph Strauss se stabileste in Lipscani, unde la parterul locuintei isi deschide un mic cabinet stomatologic. Se imprieteneste cu ceilalti nemti cu mici afaceri (opticianul Vogel, brutarul Peter, frizerul Otto) si isi duce traiul impreuna cu motanul Siegfried, alt personaj cheie al cartii, care pentru multi ar putea deveni personajul preferat. Siegfried e un alt fel de motan. Are constiinta si prin constiinta sa povesteste lucrurile din punctul lui de vedere. E un motan foarte sensibil si recunoscator pentru tot ce are. Pentru inima mare a stapanului sau, pentru bunatatea frizerului Otto care i-a oferit-o pe matza Manastamirflorinda. Deci, avem parte si de o induiosatoare iubire motaneasca. In carte sunt foarte frumos inserate pasaje cu asa-numitii psalmi (un fel de epistole) ai lui Siegfried. O incantare!

Mai departe, viata dentistului urmeaza un fagas normal. Se preocupa de dintii vecinilor, iese la bere cu prietenul Otto si, printre astea, ii mai face vizite si lui Carol. Mai mult, il duce la femei, la o prostituata oarba pe care Carol o lasa gravida.

Intre timp, Joseph se casatoreste cu Elena Ducovici si au un copil, pe Alexandru. Au o viata fericita, insa intervin consecintele relatiei dentistului cu regele (nu zic mai multe, e pacat).

Romanul este precum cartile postale de colectie care reflecta vechiul Bucuresti, insa aceste carti postale prind viata. E ca atunci cand te uiti la ele la un talcioc si iti inchipui cum a fost atunci: vechiul Lipscani, vechiul Covaci, vechiul Selari cu micile afaceri, carciumi, ateliere, brutarii, biserici etc. – e un pasaj chiar despre manastirea Stavropoleos, frumos imbinat cu actiunea romanului. Si e atat de fain zugravita viata aia, incat ai impresia ca Filip Florian parca a trait atunci (jos palaria pentru documentare).

As putea spune ca lucrarea este ca o lectie de istorie pe care copiii ar invata-o cu multa placere. Sunt totusi si niste pasaje erotice explicite care ma opresc deocamdata sa le-o recomand.

Nu va inchipuiti ca tot ce este scris despre regele Carol este si adevarat, desi totul pare atat de veridic. Nu este un roman biografic, e despre modul in care se leaga niste destine. Este o poveste construita pe un fundament istoric.  Dar atat de minunat scrisa si care iti lasa un constant zambet pe fata.

La ora la care scriu despre ea, nu am terminat-o, insa sunt foarte nerabdatoare sa impartasesc starea mea pozitiva pe care mi-a indus-o acest roman si pe care mi-e imposibil s-o definesc.

Magnifica!


Blog Stats

  • 96,857 hits
Octombrie 2011
L M M M V S D
« Sep   Dec »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31