Zmeura's Weblog

Archive for august 2009

Cosac face genti din piele. Nu le face oricum, ci le coase de mana. Nu sunt orice fel de genti, ci fiecare are amprenta ei.

Cand i-am spus ca vreau o geanta „ca aia de la postul X”, mi-a spus ca niciodata nu face mai multe de acelasi fel. Toate sunt unice.

Eu doar i-am spus ca imi place Queen foarte mult. Rezultatul e aici. A iesit mai bine decat ma asteptam. L-a desenat pana si pe Freddie. Da, o sa fiu fan Queen pana la adanci batraneti.

E un adevarat handmade artist. Iar geanta, piesa de colectie.

Multumesc din suflet.

DSC02819

Sa mai vorbim si despre muzica si artistii despre care nu mai auzisem nimic in ultimul timp, dar care au revenit mai mult sau mai putin spectaculos.

Mika a pregatit un nou album, The boy who knew too much, care va fi lansat pe 21 septembrie. Deja la radio se aude primul single de pe acest album, We are golden.

O trupa care se cam daduse la fund e Muse si care revine cu The Resistence, album programat pentru 15 septembrie. Deja se aude primul single Uprising si e foarte fain.

Kasabian a scos albumul West Ryder Pauper Lunatic Asylum pe 5 iunie 2009. Imi place Where did all the love go?

Dupa Soundgarden si Audioslave, Chris Cornell a pornit-o de unul singur, dar nu in directia buna, dupa parerea mea. Nu-mi place stilul ultimului album, Scream. De la rock o da pe pop/club.

Nu-mi place Bucurestiul chiar daca m-am nascut si traiesc aici. Insa nu il urasc. Din toata aglomeratia si praful de aici, prin diferite colturi ascunse sau chiar la vedere, sunt locuri frumoase la care, cel putin eu ma intorc cu drag si care m-au facut sa le devin fidela.

Pe Motoare cred ca o sa ma duc si la 50 de ani. Mereu mi-am gasit locul printre oameni simpli, trendinezi, cool wanna-be’s. Vad oameni pe care ii vedeam si acum cativa ani. Unii raman, altii cauta alt loc in care li se pare ca e bine sa fie vazuti.

La MTR, la fel. Cred ca am bifat toate targurile care se fac acolo si ne ducem foarte des si la terasa Clubului. Mariuca alearga pe pajistea din jurul bisericii, mereu gaseste copii si ne-am facut si prieteni.

In Green Hours ascult cel mai fain jazz, dar mergem si cand nu sunt concerte. Tot asa, cu Mariuca dupa noi, care alearga dupa Otto.

Carturesti e libraria de la care cumpar carti atunci cand nu cumpara tati. Gradina Verona, nou-deschisa, in spatele Carturestilor, e foarte faina. Sper sa dainuie in timp.

De cateva luni am descoperit Verde Cafe. Loc bun si pentru cei cu copii. Mariuca a testat deja hamacul, leaganul si bicicleta rosie. Ne ducem acolo din nou, in weekend.

In Lucky 13 nu am fost de multe ori, dar si acolo e foarte fain. Tot in zona centrului vechi, locuri placute sunt si Charme, restaurantele Terasa Doamnei, Crama Domneasca sau Austria Cafe. Iar cand avem chef de cluburi mai mergem tot prin zona, in Spice Club sau El Grande Commandante.

Unele mi-au ramas dragi, chiar daca nu prea mai merg pe acolo. Desi s-a inchis, The Jack o sa ramana intr-un colt. Acolo m-a dus tati de multe ori in zilele noastre de inceput si nu numai. Tot pe la inceputuri ma ducea pe la La 80 sau in Green Man unde jucam darts cu expatii. In ultimul nu mai mergem.

La Stavropoleos, la biserica, eu merg de vreo 5 ani, tati de vreo 10. In Bucuresti, la alta biserica nu mergem. In La Scena mergem de cate ori avem ocazia. Acolo ne-am facut si nunta. Va ramane un loc special pentru noi. Imi pare rau ca nu am mai fost pe terasa de la MNAC, unde ne asezam dupa ce vizitam cate o expozitie cu tot cu caruciorul dupa noi.

Vama Veche, cu toti ciudatii, cei care vin dintotdeauna sau altii noi, e locul pentru care m-as sui oricand in masina si spre care m-as duce indiferent de anotimp. Stiu, nu e din Bucuresti.

Am trait, deci, sa o vad si pe Madonna. Nu sunt fan al ei, insa e, pana la urma, un icon al muzicii si din punctul asta de vedere, da, merita vazuta.

Dupa concert nu am ramas cu acel „wow” cu care vroiam sa plec de acolo, asa cum am plecat de la Rolling Stones, insa concertul a fost bun. Mai bine zis, spectacolul, pentru ca a pus accent mai mult pe forma si conceptul lui, decat pe muzica.

Ce sa zic, Madonna e intr-o forma exceptionala, desi corpul ei se vede ca e imbatranit. A dansat mult, pe o coregrafie foarte tare, a facut si multe pauze acoperite cu mici secvente din videoclipurile ei, a cantat tiganeste si ne-a indemnat sa nu mai discriminam tiganii. La punctul asta mai bine tacea.

Surpriza mare a fost finalul. Nu a facut bis. Nu stiu daca s-ar fi intors daca oamenii ii cereau acel bis, insa tocmai oamenii au fost cei care nu i-au cerut.

Despre noi ce sa zic. Eu, evident am dansat, cu o mica parte din colegii si prietenii care au venit. Tati doar a batut din palme. Am mers mult pe jos spre casa si la dus am dat jos o tona de praf.

Impresie generala: ok.

Se pare ca luna asta am implinit 2 ani de blogging. Nu stiu cand a trecut atata timp si atat de repede. La fel cum nu-mi dau seama cand Mariuca a facut aproape 4 ani.

Deci, in cateva cuvinte, ca nu vreau s-o lungesc. Au fost ani ok, a fost o experienta care trebuia incercata si de mine, ca tot imi plac provocarile. Am scris despre tot ce am vrut si mi-a trecut prin minte: carti, calatorii, muzica, Mariuca, my hopes&dreams, concerte etc. Mi-am dezvaluit o parte din depresii cu un anumit risc, chiar daca acela ca oamenii sa se sperie putin de mine.

Am simtit de multe ori ca e timpul sa inchid blogul, ca e suficient cat am spus. Si de multe ori l-am abandonat, cu gandul sa-l inchid, dar mereu simteam ca mai am ceva de spus. Probabil ca imi placea sa imparatsesc cu cei ce ma citesc, mai ales lucrurile frumoase care mi se intampla. N-am renuntat la ideea de a-l inchide. Acum ma bate gandul si mai tare.

Blogul a avut o evolutie constanta, n-am cautat sa ajung printre A-list bloggers si nici sa creez controverse ca sa atrag trafic. La fel cum nu-mi place sa pun multe poze pe blog.

Inca nu stiu care va fi raspunsul. La firea mea nehotarata, va mai dura. Pana una-alta, voi mai scrie despre tot ce ma incanta si ma deprima si cine are timp sa citeasca randurile unui om ciudat si dificil, e binevenit.

Din ciclul „calatoriile familiei Tudoroiu”, in acest weekend am descoperit un nou coltisor de Rai.

Am profitat de doua  zile pline la bunicii de la Valeni si ne-am pus in cap sa vizitam locuri speciale.

Sambata am fost la Slanic Prahova, care este la apoximativ 14 km de Valeni, unde ne-am dus direct la strand, la Baia Baciului. Precizez ca nu aveam costumele de baie cu noi decat a mea sora, care oricum, de cate ori pleaca la drum, e full options.

Deci, Mariuca nu avea nevoie de costum, tati a stat pe margine, iar eu … topless si doar cu chilotii din dotare. Era cald, foarte frumos si n-am rezistat sa stau doar la plaja. Asa ca am plutit pe apa foarte sarata cu tot cu Mariuca si sora din dotare.

Au facut foarte frumos la Baia Baciului fata de cum era acum 3 ani cand am fost prima data. Au facut o piscina speciala pentru copii si au adus topogane/caracatite gonflabile. Deci, Mariuca a fost cat se poate de preocupata.

N-am mai coborat in salina pentru ca nu eram echipati si cu haine pentru 13 grade.

Duminica am mers la Crasna, sa vizitam manastirea. Ca sa ajungi acolo, faci tot cam 14 km din Valeni, ajungi la Homoraciu si treci prin Schiulesti. La un moment dat, te opresti si iti lasi masina undeva in sat pentru ca e de urcat si mai bine nu-ti distrugi masina.

Drumul pana la manastire, de acolo de unde ti-ai lasat masina, este cam de 30 de minute de mers pe jos. Este plin de pietre, praf, greu de strabatut. Ca sa il scurtezi putin, cobori si urci drumuri prin padure. Urcau prin padure copii mici, batrani, oameni ce carau carucioare cu bebelusi.

Recunosc ca eu m-am plans, l-am boscorodit pe tati ca m-a adus aici, am fost tentata sa abandonez, insa n-am facut-o. Si, in final, am ajuns intr-un loc superb si mi-au trecut toate nemultumirile: Manastirea Crasna.

Este formata dintr-o biserica veche, una noua, chilii pentru calugari, un paraclis unde se mai tin slujbe afara. Cititi aici despre Manastirea Crasna, merita!

In jumatatea de ora in care am stat, ne-am tras sufletul, rugandu-ne si ascultand putin din slujba. Mi-am dat seama ca noi oamenii mergem la biserica sau oriunde e un loc de rugat, mai mult sa Il rugam sau mai bine zis sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne dea. Sa ne dea bani, sanatate, siguranta zilei de maine si asa mai departe.

Dar uitam un lucru, la biserica nu trebuie sa mergem doar cu gandul de a-L ruga ceva pe Dumnezeu, trebuie sa mergem sa-I multumim mai intai de toate. Ca ne-a dat sansa de a fi in viata si de a face ceva, mai ales un bine. Chiar daca nu ne-a dat ce am fi vrut noi, trebuie sa-i multumim pentru ce avem, pentru ca suntem sanatosi si fericiti atat cat se poate.

Uitati-va, daca mergeti acolo, si pe fresce si ce semnifica ele. Una dintre ele, de la biserica noua, reprezenta drumul nostru catre Dumnezeu si cu ce e el „pavat”. Nu toti putem sa-l strabatem.

Revin si cu poze. Si mergeti si voi la Crasna.

Picture 033

Azi imi propusesem sa ajung si eu la Mafia Mamicilor la invitatia Adei. Verde cafe, copii, mamici, totul very tempting.

Dar, domnisoara Mariuca plange dupa mama ei si invers si o sa plecam din seara asta sa o luam de la Valeni. Ada, te rog, nu te supara pe mine. Ma inscriu prima pe lista pentru intalnirea din septembrie, fie ploaie, vant etc.

Cine poate, ar trebui sa se duca.

Azi ma gandeam la lucrurile mai putin normale care imi plac. Oricum, demult vroaim sa scriu despre chestiune.

Pai, lucrurile astea ar fi:

Cotorul de la pizza. De fapt, mie nu imi place pizza, dar o mananc cand n-am alternativa. Vad la colegi, la prieteni, ca, in timp ce mananca bucatile de pizza, cand ajung la cotor se opresc si il dau la o parte. Ei bine, mie imi place cotorul ala la nebunie, imi place mai mult decat pizza.

Coca. Asta recunosc ca n-am mai mancat demult. O mancam cand prepara mama prajituri, gogosi sau paine de casa cand eram mica. Mama imi spunea “Vezi ca o sa te doara burta”. Eu, nimic, o mancam pana imi spunea mama “Ajunge, ca nu mai am de prajituri”.

Zeama de varza. Nici d-asta n-am mai baut demult, dar cand o aveam, beam pana nu mai puteam si statem o zi intreaga pe wc. Dar tot la ea m-as intoarce.

Coaja de la cartofii copti. Da, si pe asta o mananc. Cand imi mai fac sau imi mai iau cartofi copti, mananc si coaja. Imi place la nebunie.

Fulgii de porumb fara lapte. Urasc laptele dulce de mica, asa ca fulgii ii mananc fara asa ceva. Intotdeauna am mancat fulgii simpli.

Sunetele de la diverse aparate. Asta este probabil cea mai mare ciudatenie a mea, pe care nici tati nu mi-o intelege. De mica, si mie si sor-mii ne placea sa adormim pe sunetul ventilatorului de camera sau de baie, al mixerului de bucatarie sau al masinii de spalat. Isn’t that weird? De exemplu, ventilatorul nostru mergea chiar si iarna, in camera, numai ca il indreptam spre perete, sa nu bata inspre noi. Insa vara, toamna, iarna, primavara, el mergea necontenit. Cu toate astea, facturile mamei la energie electrica erau rezonabile. Nu ne-a reprosat niciodata. Problema este ca eu, desi la casa mea, cu o anumita varsta, tot nu m-am lasat. Noaptea cand ma trezesc brusc si nu mai pot adormi, dau drumul la aparatul de la aerul conditionat si adorm pe loc. Nu exagerez. La noi, insa, facturile se simt. Iar Mariuca se pare ca ma mosteneste.

Gata, sunt suficiente ciudateniile mele.

Nu contenesc sa ma intreb de ce oamenilor care conduc le place viteza. Ii inteleg intr-un fel, pentru ca pe masura ce prinzi experienta la volan, simti nevoia sa apesi mai mult pedala de acceleratie. Numai ca nu e totul atat de simplu. Sunt niste riscuri pe care ni le asumam, iar aceste riscuri se concretizeaza in statisticile sumbre de pe soselele noastre.

Saptamana trecuta am dus-o pe Mariuca la Valeni. Cu masina. Eu la volan. Si la dus si la intors. De fiecare data accidente, politie, salvari. Nu pot sa nu ma minunez si mai ales sa nu ma afecteze cand observ ca mereu cand ies pe autostrada dam de un accident. Ce se intampla, Doamne? Parca oamenilor nu le-ar mai pasa nici de propria lor viata.

Plecari de pe loc nesemnalizate, depasiri nesemnalizate, mers pe contrasens, vitezomani, intreceri and so on.

Ori de cate ori pornesc la drum cu masina ma inchin, iar cand ajung la destinatie, ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dus cu bine. Pentru ca oricat de prudent as conduce, niciodata nu stiu daca voi ajunge cu bine acolo unde vreau. Intotdeauna va exista un vinovat si un nevinovat, iar cel din urma sa aiba de suferit. Nu vreau sa fiu in niciuna din categorii. In prima stiu sigur ca nu voi fi.

Weekendul acesta nu ajung la:

Sirnaville

Targ de vintage la La Scena – nu pot sa zic ca e o mare pierdere

Stencil for Citizenship

Dar vom fi impreuna cu bunicii de la Valeni de praznicul Sfantei Marii Mari. Iata ce se zice despre aceasta zi.


Blog Stats

  • 99.827 hits
august 2009
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31