Zmeura's Weblog

La 74 de ani, sa canti live, in concert, timp de peste 2 ore, pentru mine e o adevarata performanta. Bunicii mei au murit la varsta asta, doborati de boala, ce-i drept, insa sunt multi de varsta a treia, precum Cohen, care n-ar rezista mult timp in picioare.

Nu stiu care e secretul lui Cohen: drogurile, femeile, bautura, budismul sau yoga, dar aseara s-a tinut tare si a dat ce-i mai bun din el.

Vedeam pe fata oamenilor cat de fascinati si patrunsi erau de versurile poemelor lui, acompaniate de muzica sa fara varsta. Tineri si mai putin tineri, insa in mai mare numar cei trecuti de prima tinerete.

I-am cantat La multi ani! si am mai cantat odata cu el piesele pe care le stiam si am mai si dansat, desi restul oamenilor stateau nemiscati precum niste statui. Un public cat se poate de pasnic si respectuos pentru un Cohen atat de modest prin felul sau de a fi, prin faptul ca si-a scos palaria in fata noastra.

O bila alba pentru organizare si aici ma refer mai mult la calitatea imaginii si a sunetului. Splendid. 

Splendide au fost si vocile din backing vocals, mandolina, chitara din mana lui Cohen, dar si ceilalti intrumentisti.

Cohen ne-a binecuvantat si ne-a multumit ca ii tinem muzica in viata.

Jurnalul Naional, unul din organizatori, ne-a pus la dispozitie o istorie a vietii sale, de la inceputurile mai putin glorioase si pana in prezent, cand este un adevarat idol al tuturor generatiilor.