Zmeura's Weblog

Archive for august 2008

Astazi asa ma simt. De parca as fi in Dogville. Aici, despre film.

In drumul nostru saptamanal spre slujba de la Stavropoleos, mai precis prin centrul vechi, am dat peste ceva mai putin obisnuit. Dinspre Gregory’s veneau niste sunete desprinse parca din alta lume. O fata canta la un obiect pe care mi-ar fi greu sa-l denumesc instrument muzical: obiectul are o forma ovala si este confectionat din cupru sau aluminiu sau altceva. Aduce cu un capac foarte mare, pe care se gasesc niste adancituri mici imprejurul capacului. E ca si cand ai canta la toba.

Anyway, ieseau niste suntele minunate, linistitoare. Ne-am oprit, am ascultat-o, am pus niste banuti, apoi ne-am dus spre biserica. La intoarcere, ne-au insotit si prietenii nostri cu care ne intalnim de obicei la biserica si am vrut sa le aratam si lor ce am descoperit noi cand am venit. S-au aratat la fel de interesati si incantati.

Doar ca, la un moment dat, a venit o satra de tigani, care din motive care tin exclusiv de prostie, nesimtire etc, au inceput sa rada si sa faca glume proaste pe seama ei. Pe buna dreptate, iti venea sa scoti un pistol sau un bici si sa fii cat se poate de nemilos.

Fata, care cred ca era de nationalitate germana sau austriaca, sper, din suflet, sa nu-si fi dat seama de ceea ce debitau animalele alea.

Si uite asa, iti dai seama ca te afli intr-un loc in care nu vrei sa fii, un loc unde salbaticia, cruzimea, ignoranta sunt la ele acasa. Iti vine sa-i dai foc, sa-l distrugi ca sa nu mai existe asa ceva pe pamant.

Dati repede pe vh1 cei care n-ati plecat pe la mare si care sunteti pe acasa duminica dupa-amiaza: e weekend Robbie Williams.

He’d definitely entertain you!

P.S.: stiu, trebuia sa spun de vineri, dar acum am aflat si eu.

Bonus: RW’s We are the champions.

Nice job Robbie!

….astazi este mare sarbatoare, Taierea Capului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.

….astazi Michael Jackson implineste 50 de ani. Nu sunt fan inrait, imi plac, intr-adevar, cateva piese ale lui, insa se cuvine sarbatorit pentru statutul sau de rege al muzicii pop. Cred ca il merita. So, La multi ani, Michael!

N-am mai scris de ceva timp despre ispravile pretiosului nostru odor, care in fiecare zi ne uimeste, ne lumineaza viata si ne face sa fim mai puternici.

Asadar, iata ce a mai zis, ce a mai facut Mariuca in ultimul timp, pe langa faptul ca s-a transformat intr-o adevarata domnisoara, ce-i drept, pe alocuri, cam baietoasa.

Vorbeste din ce in ce mai mult si cat se poate de cursiv. Povesteste tot ce i se intampla si descrie tot ce vede, in cuvintele ei. Tot mai are probleme in pronuntarea  literei „c”, pe care o pronunta „t”, insa acum am mai urcat putin pe scara alfabetului, iar „t” s-a transformat in „p”. Deci suntem tot mai aproape de „c”. „Pisicutele” sunt „pisipute”, „c”u este „pu”, „codite” sunt „podite”, „facem nani” este „pacem nani”.

Asa ca ne distram, nu gluma. Apoi, ne uitam in fiecare zi la Pisicile aristocrate, desi avem si alte desene. Mariuca le vrea numai pe „pisipute”. Eu si tati am invatat pe de rost replicile si nici vorba sa ne mai uitam si noi la un film la tv, decat dupa muuulte rugaminti.

In rest, e la fel de vesela ca intotdeauna si cu ceva mai multa personalitate. Acum lucrez cu ea la acordul gramatical. Facem progrese.

Pana la noi vesti, va lasam un bonus care sa va lumineze ziua.

Everlast iese la suprafata in 2008 nu oricum ci cu un super remix dupa Folsom Prison Blues inregistrat in 1955 de marele Johnny Cash. Daca vreti sa ascultati o combinatie cat se poate de reusita de train, prison song cu rock si hip-hop, atunci luati de aici:

Iata cum era sa ajungem si noi la stirile de la ora 5. Nu s-a terminat rau, insa pe viitor trebuie sa fim foarte atenti.

Daca mai este asa ceva posibil, sambata in jurul pranzului, clanta de la usa noastra a fost apasata. M-am uitat pe vizor si am vazut doi pusti tigani (da, in cazul asta sunt rasista) care se aflau langa usa noastra. Au plecat fiindca usa era inchisa cu cheia si s-au indreptat spre celelalte apartamente de pe palierul nostru, unde au gasit o usa deschisa si au intrat.

Tipete i-au scos din case pe toti vecinii care au fost foarte prompti: au chemat politia si i-au si prins pe hoti.

Din fericire, totul s-a terminat cu bine, dar nu poti sa nu te gandesti ce s-ar fi putut intampla altfel. Tati al nostru are prostul obicei de a sta cu usa de la apartament deschisa cand e si copilul acasa. In momentul acela mi-au trecut prin capul tot felul de grozavii, asa ca dintr-un impuls de nervozitate am luat matura si am iesit pe hol cu gandul sa-i bat pe raufacatori si apoi pe tati care mereu lasa usa deschisa.

Deci sfatul meu este sa lasati comoditatea la o parte si sa inchideti usa in orice situatie, fie ca sunteti acasa, ca iesiti pentru cateva minute sau ca duceti gunoiul. Oamenii astia pot face orice.

Desi stam cu chirie, am facut ceva imbunatatiri apartamentului in care stam. Atat cat putem intr-o casa care nu e a noastra, dar in care vrem sa ne simtim bine.

Am primit si am si cumparat in cei cativa ani de cand stam impreuna, tablouri, afise de concerte sau placute din lemn pe care nu prea am avut cum sa le agatam de perete. Si chiar ne parea rau pentru ca aceste achizitii sunt foarte frumoase, deosebite si mai ales dragi. Unele dintre ele sunt creatia unor copii mai putin favorizati de soarta, dar cu mult talent incurajat de fundatii umanitare.

In cele din urma, ne-am pus termopane si cu ocazia asta i-am rugat pe maestri sa dea niste gauri in pereti. Printr-un sistem foarte inovativ pus la punct de prietenul nostru Memo, iata ce a iesit: our not quite new home, but just lovely

Am zis ca o las mai moale cu beletristica, insa nu m-am abtinut si am pus mana pe In Raspar (J.K. Huysmans, editura Univers, colectia Cotidianul).

Zic doar pe scurt despre ea. Asa cum spune si titlul, cartea este despre tot ce inseamna contra naturii, contra normalului. Este despre un om de vita nobila ce alege sa se izoleze de lumea in care nu se integreaza, considerandu-se superior ei. Inventeaza o ordine nefireasca a lucrurilor peste care troneaza el.

Des Esseintes isi pune in practica toate capriciile care ii trec prin cap, reconstruindu-si castelul in care zace, dupa propriile-i reguli cat se poate de nenaturale. Pentru el, excesul este aparatul respirator. Ajunge sa nu mai manance, ci doar sa se gandeasc la decoratiunile sale deviante.

Am aflat aici despre, cred, toate delicatesele culinare pe care, altfel nu cred ca le-as fi stiut. Am mai citit despre ce inseamna sa traiesti singur printre toate obiectele pretioase nemaiauzite sau ce inseamna, ca, dintr-un capriciu, sa preschimbi chiar si cea mai neinsemnata umbra de pe covor.

Des Esseintes este obsedat de luxul orbitor si nefiresc. Isi omoara chiar si testoasa, careia ii impodobeste carapacea cu cele mai scumpe pietre si diamante, care, pana la urma, o sufoca.

Pe alocuri, este o carte greu de digerat. La un moment dat, m-am simtit coplesita de descrierea fantezista si luxurianta a tot ce il inconjura pe Des Esseintes.

Week-end-ul acesta am fugit din Bucuresti pana la malul marii. Aventura a inceput de vineri seara, cu o prima oprire in Costinesti, apoi cazare in Constanta, iar a doua zi fuga la my all time favourite, Vama Veche. Lucruri noi si vechi, lucruri frumoase si mai putin frumoase, dar Vama ramane Vama – at least for me.

N-am dat pe la Stufstock, am preferat sa ne pierdem vremea la Expirat, pe plaja, sa mancam clatite si sa imi cumpar eu margele, iar seara ne-am asezat pe plaja din fata de la Stuf, am ascultat muzica si am dansat.

Auzisem de plaja de la Corbu, asa ca duminica am ajuns si pe acolo, desi ne-am ratacit si am ajuns mai intai la Vadu. La Corbu e intr-adevar asa cum se spune, adica foarte frumos. Am crezut vor fi putini oameni pe plaja, pentru ca d-abia de anul asta a fost descoperita, insa erau o multime acolo. 

In concluzie, merita sa dati o raita pana acolo: apa curata, plaja spatioasa – restul, descoperiti si singuri. Eu am vazut si o meduza uriasa pe mal.

La intoarcere am trecut prin Navodari, care era plin de locuri de camping, toate ocupate.

In rest, asa cum auziti si vedeti si pe la stiri, la mare e foarte aglomerat. Oamenii vin din toate partile.

Alt lucru interesant pecare l-am vazut a fost la intoarcere. Am luat un autocar din Constanta, foarte bine echipat. Pe langa cele obisnuite avea si doua proiectoare. Am revazut, cu ocazia asta, Sin City.

De data asta am fost singuri-singurei, Mariuca s-a dus la tara la bunici, unde a dat o mica petrecere de ziua numelui ei.

15 e ziua din luna august cand Domnul Isus a luat-o langa El, in ceruri, pe Maica Sa. Maine praznuim, deci, Adormirea Preamaritei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. 

Iata ce aflam din sinaxar :

„Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.

Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: „Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: „Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”.

Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: „Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad”.

Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria”.


Blog Stats

  • 99.827 hits
august 2008
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031