Zmeura's Weblog

Contorsionista lui T.O. Bobe apare la Humanitas in 2011.

8 capitole/proze mai scurte sau mai lungi care sunt de fapt 8 povestiri una mai diferita decat alta si prin tematica, si prin stilistica. Prima poveste, cea despre contorsionista Laura care se descopera pe sine cam din toate aspectele, da si titlul cartii. Deci cartea nu este despre ea, este si despre ea.

Credeam ca Filip Florian mi-a pus capac cu Zilele Regelui, insa T.O. Bobe este pe acelasi palier de scriitori romani contemporani extrem de talentati. Condeiele sunt cu totul diferite, asa ca nu-mi permit sa fac un top.

Pentru prima data mi-a placut la nebunie o insiruire de „si”-uri asa cum sunt imbinate in cateva dintre cele 8 povesti, as zice o scriere „ramificata”. Frazele sunt lungi, dar curg frumos. V-am spus, „si”-ul face totul. Cartea, zic eu, este despre timp. Timp trecut, prezent, viitor, in care avem pasaje ce debordeaza de realitatea, dar si pasaje cu fictiune pura. In acelasi timp, este si despre iubire, cu intrebarile de rigoare: unde am gresit, ce as fi putut face, ce pot face.

Fiecare „limbaj” este diferit. Intr-unele este foarte „infipt” in zilele noastre, amuzant, alert. La fel si situatiile descrise. Sunt de fapt niste banalitati in care imaginarul ia locul realului si invers. Mi-a placut vorbirea cu sine din „Irina. I se duce un fir la ciorap” si care contureaza foarte frumos un portret din starile neclare si de neliniste ale personajului central. Dialogurile din „Buna dimineata, cimpazeeo” fac toti banii, ca sa zic asa. E ca si cand cineva (in cazul de fata, autorul) a urmarit cu atentie limbajul strazii. Intr-un fel.

In „Cum am intemeiat Montrealul”, imi plac teribil de mult insertiile „Ceea ce este de neuitat trebuie amintit, iar ceea ce merita intunericul neaducerii aminte se cuvine a ramane nescris… .” ce preced istorisirile din capitol.

In „Nemuritorul” este pura iubire, in care asistam la sute de sinucideri inchipuite ale personajului in speranta de a indrepta lucrurile dintre el si iubita sa. Trist, dar minunat.

Mi-a placut extrem de mult Contorsionista, in primul rand prin diversitatea scrierilor si prin trecerea echilibrata de la una la alta. Luati-o, cititi-o, e inca proaspata. Si este a unui scriitor roman tanar si talentat.