Zmeura's Weblog

Archive for the ‘de la job’ Category

Am blog, am cont pe facebook, pe twitter, acum lucrez pentru profilul de pe LinkedIn, deci pot spune ca ma preocupa social media.

La inceput, mi se parea ca exista prea multe site-uri de socializare si de aceea le priveam cu ochi sceptici. Credeam ca blogul este suficient.

Dar, tot citind despre social media si experimentandu-le, mi-am dat seama ca fiecare are rolul ei bine stabilit.

Desi mi-am facut cont pe Facebook si LinkedIn, twitterul nu-mi facea cu ochiul, insa, la fel, ca sa vad eu exact cu ce se mananca si sa-l inteleg, mi-am facut cont si acolo. Sunt intr-adevar multi care scriu fara noima, dar tot acolo gasesc si lucruri interesante si noi despre domeniul in care ma invart.

Facebook-ul este intr-adevar un loc virtual care iti ofera multe oportunitati, mai ales pentru companii. Notez aici conferinta realizata de Dove, cu ocazia lansarii unui nou produs. Un experiment foarte reusit. M-am inscris si eu, desi nu aveam timp de participare, numai pentru a vedea rezultatul. Si da, spatiul oferit de facebook a fost in favoarea lor.

MySpace mai asteapta putin. Nu am cont aici, deocamdata. Din cate stiu, este un „loc” foarte bun de deascoperit muzica.

Concluzia mea e ca nu, nu am atatea conturi facute degeaba.

Avem ceva emotii, noi cei de aici, pentru joi, la roblogfest. un proiect in care am pus suflet si lucram intens, are sanse de castig.

Apoi, participa si tati si iarasi are sanse de castig. anul trecut a iesit pe locul 4, la bloguri de media. eu zic ca anul asta urca pe podium. go daddy, go!

I just love my new job and my new people. period

Pentru o perioada de timp voi lua o scurta pauza de la lectura mea preferta: beletristica. Ma voi concentra in doua directii foarte importante pentru viitorul meu.

Astfel, voi aprofunda legislatia rutiera – d-abia astept testele auto si semnele de circulatie – si ma voi aventura in misteriosul domeniu al internetului. Ma asteapta un teanc de carti, studii, rapoarte.

Asa ca recenziile mele obisnuite vor avea putin de suferit, dar asta nu inseamna ca nu isi vor mai avea locul lor pe acest blog.

As vrea tare mult sa aud si eu cuvintele astea cand ajung la serviciu. Din pacate, nu le aud sau daca se spun, sunt doar ca urmare a unui raspuns la intrebarea mea „Ce faci”?

La inceput am crezut ca are legatura cu acomodarea. Nu, n-are legatura, caci au trecut sase luni si lucrurile au ramas neschimbate. Indiferent de situatie, eu am fost intotdeauna cea care a incercat sa deschida un dialog, insa fara succes.

As vrea sa aud intr-o zi „Buna Malina, ce faci?” si sa ma bucur.

Suntem cu firma la Cornu, intr-o frumoasa pensiune. Nu, nu e team-building, caci sunt si copiii cu noi sau cel putin alta e notiunea de team-building in ceea ce ma priveste.

Relatiile nu s-au consolidat, de fapt nu s-au imbunatatit, insa e placut sa mai fugi din Bucuresti, iar aici la La Rusi e liniste, curat si mai ales bun simt.

N-am prea iesit din pensiune. Doar astazi ne-am dus noi trei pana in centru sa luam aer de Prahova si sa contemplam mica asezare.

Am gasit o pizzerie&caffe bar care se cheama Ice Ady si glumeam spunand ca poate Ady vine de la Adrian…Nastase, ca tot are el treburi, chestii, socoteli pe aici.

In rest somn, mancare, tv, iar ceilalti, carti & related staff.

Mariuca s-a dovedit inca o data un copil deosebit, chiar daca a mai avut si ea mici scapari. Singura ei problema e sa aiba musita (aka muzica) in permanenta.

Maine pornim inapoi spre Bucuresti. Am o ciudata senzatie de nerabdare. Desi sefii au avut o idee buna sa ne aduca aici, eu tot nu mi-am gasit locul si vreau sa ma intorc acasa.

update: iata si o amintire de acolo p1040468.jpg

A trebuit sa ma ocup de un eveniment ce presupunea si angajarea unui ghid turistic pentru o delegatie straina.

N-am mai trecut prin genul acesta de evenimente, deci am avut mari emotii. A iesit totul neasteptat de bine gratie in primul rand ghidului. Cu informatia bine pusa la punct si mai ales actualizata, cu degajare, mult umor si incercand sa iasa din tipare, i-a facut pe oamenii din delegatie sa uite de sedinta lunga si cu multe cifre la care statusera aproape toata ziua.

Mi-am linistit emotiile cand mi-am dat seama ca sunt pe maini bune si chiar am intrat si eu in jocul lui de entertainer.

Ceea ce m-a impresionat extrem si care m-a facut sa stochez informatia pentru totdeauna, a fost atunci cand, prezentandu-le strainilor squar-ul de la Universitate, nu a uitat sa-i mentioneze si pe vanzatorii de carti pe care ii stie toata lumea. Desi era seara si deja bookseller-i isi stransesera cartile, a zis (aici reproduc doar o parte din fraza caci nu mai tin minte tot): Second hand books, first hand knowledge. Si cu asta cred ca a vandut cat se poate de bine Bucurestiul.

La firma la care lucrez isi face aparitia frecvent un tip care e un fel de comis voiajor sau door-to-door salesman. Din acela care vinde tot felul de porcarii.

Tipul asta e deja de-al casei si de multe ori vine pentru ca este solicitat chiar de colegii mei. Cara dupa el multi saci sau plase de rafie: cu pantofi, cu costume barbatesti, cu cosmetice etc.

La noi in firma oamenii se pregatesc de nunta, asa ca baiatul asta tot vine cu diferite costume si marimi. Faza e ca nimeni nu a cumparat nimic inca pentru ca deocamdata se probeaza si se cauta marimea perfecta. Cert e ca se probeaza, incert e daca se va cumpara ceva.

As vrea sa-i vad fata baiatului in caz ca nimeni nu o sa cumpere nimic. Nu zic cu rautate, chiar o sa-mi fie mila de el daca nu-i iese pasenta pentru ca el si-a dat tot interesul, a adus tot ce i s-a cerut la intervale foarte scurte de timp.

Comis-voiajorul nostru mai are in saci, cum ziceam, si cosmetice. Cred ca sunt singura din firma care nu a dat buzna la traista sa-si aleaga vreun ruj ceva. Si asta nu pentru ca nu mi-as lua, chiar daca cu siguranta sunt aduse din europa ci pentru ca nu ma machiez. In schimb haine sau pantofi n-as cumpara sub nicio forma de la el. De la o posta se vede europa style mai ales la pantofi. El zice ca sunt originale si hainele si rujurile si parfumurile, dar cine il crede. Logo-ul copiat si prelucrat se vede cu ochiul liber.

Dar eu vroiam sa vorbesc si de el. Cand l-am vazut prima data nu m-am putut abtine sa nu rad si de atunci de cand vine ma tot uit la el. Sper sa nu creada ca ma uit in alte scopuri. Freza de cartier, cu parul oxigenat (parca freza asta nu se mai poarta nici pe la colt), muschii scosi in evidenta prin maiouri foarte subtiri, decoltate, ultra mulate si cu sclipici pe ele, pantofii albi cu varful ascutit asortati la blugii cu tot felul de inscrisuri, cu vulturi etc si franjurati ma fac sa-l iau drept reper al bunului gust si de aici sfatuitor in ale modei. Cu siguranta, nu-i voi cumpara niciun costum lui tati de la el.

Una peste alta, e tare amuzant prin stilul lui. Si mai ales prin corectitudinea gramaticala in formularea frazei, a se citi acordul subiectului cu predicatul, folosirea corecta a acuzativului si asa mai departe.

In fine, baiatul isi face treaba si chiar vinde.

Am lipsit doua zile. Am lipsit atat din blogcity cat si din Bucuresti city. Cu ceva treburi de btl pe la Constanta.

Au fost doua zile de lucru intens care incepea la 9 dimineata si se termina undeva la 12 in noapte. De altfel, acasa am ajuns azi de dimineata la ora 3 si deja sunt din nou la job.

Numai cineva in cunostinta de cauza ma intelege. Dar sa revenim la altele.

Constanta este un oras nu foarte diferit de capitala. E plin de praf, de masini, de benzinarii, de carrefour-uri, praktiker-uri, metro-uri, mall-uri si lista ar putea continua ajungand sa faca o concurenta chiar serioasa Bucurestiului. Unde mai pui ca la intrare, Mazare a amplasat strategic un vapor decorativ, iar in sus orasul e plin de outdoor-uri.

Ce e frumos e ca de cum faci primul pas, simti mirosul de mare, care e inegalabil. Iti faci putin sange rau cand stii ca de fapt n-ai venit la distractie, dar impresia e tare placuta. Oricum are seful grija sa-ti aduca aminte ca n-ai venit in vacanta.

Si in Constanta strazile sunt pline la doua noaptea de oameni de bine si nu numai.

Una peste alta, am stat la un hotel foarte dragut la intrarea in Mamaia.

Cum spuneam, am muncit de mi-au sarit capacele, vorba aia. Doua zile  de alergat, de facut nervi etc.

Cel mai rau e ca imi era dor de Mariuca. Imi dadeau si lacrimile gandindu-ma la ea, caci oricata treaba am avut si as avea, ea este in gandurile mele mereu si pretutindeni.

Mariuca a mai stat fara noi si noi fara ea, dar pentru putin timp.

Mi se intampla adesea, cand ea e departe de mine, sa vad parinti cu copiii lor in brate si sa-i invidiez. Poate si ei au fost in situatia mea de multe ori, dar in momentul ala ma uit cu jind la ei si la micuti si mi-o inchipui pe ea.

Mai am cateodata proasta impresie atunci cand ea nu e cu noi, ca altii nu o cresc si nu au grija de ea la fel de bine ca mine. Imi imaginez ca nu o spala cum trebuie, ca nu o culca cum vreau eu etc.

O s-o vad d-abia diseara caci de dimineata n-am prins-o acasa pentru ca si tati a avut ceva treaba asa ca Mariuca a ramas la bunici.

D-abia astept s-o vad.

Din fericire, deplasarile astea nu sunt foarte dese asa ca ma bucur ca s-a intamplat si ca s-a terminat.

Mami te iubeste neimaginat de mult!

Cred ca sunt putini oamenii aceia care ar spune cu mana pe inima ca la job-ul lor totul e perfect. Si aici nu ma refer la cat de profitabil e postul unuia sau al altuia ci pur si simplu la atmosfera de lucru si implicit colegi.

Peste tot pe unde am lucrat, indiferent ca la unele dintre aceste firme ma duceam cu drag, am dat peste cate un coleg cu care nu ma intelegeam. Era vorba de acel “chemistry”, care lipsea cu desavarsire inca din prima clipa de cunostinta. Si desi la un moment dat, faptul ca ne vedeam zi de zi ne apropia cat de cat, o urma de respingere sau repulsie tot ramanea.

La slujbele mele am avut si “prieteni”, dar si “dusmani” si asta fara sa fac nimic deosebit. Ironia faptului e ca, daca la un moment dat cu unii nu ma intelegeam, ulterior ajungeam buni prieteni.

O problema mai intervine si daca ai un task comun cu un „dusman”. Inevitabil ies scantei.

Nici n-am inceput bine serviciul ca deja mi-am creat o antipatie. Si n-am facut nimic. Nici macar n-am schimbat mai multe replici in afara de “buna, salut etc”. Nu stiu, cred ca asta e „sine qua non-ul” oricarui job.

Totul e sa-ti vezi de treaba ta si sa ignori micile “intepaturi”. 

Orice-ar fi, mergem mai departe.


Blog Stats

  • 99.827 hits
iulie 2020
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031