Zmeura's Weblog

Archive for the ‘de la job’ Category

Am blog, am cont pe facebook, pe twitter, acum lucrez pentru profilul de pe LinkedIn, deci pot spune ca ma preocupa social media.

La inceput, mi se parea ca exista prea multe site-uri de socializare si de aceea le priveam cu ochi sceptici. Credeam ca blogul este suficient.

Dar, tot citind despre social media si experimentandu-le, mi-am dat seama ca fiecare are rolul ei bine stabilit.

Desi mi-am facut cont pe Facebook si LinkedIn, twitterul nu-mi facea cu ochiul, insa, la fel, ca sa vad eu exact cu ce se mananca si sa-l inteleg, mi-am facut cont si acolo. Sunt intr-adevar multi care scriu fara noima, dar tot acolo gasesc si lucruri interesante si noi despre domeniul in care ma invart.

Facebook-ul este intr-adevar un loc virtual care iti ofera multe oportunitati, mai ales pentru companii. Notez aici conferinta realizata de Dove, cu ocazia lansarii unui nou produs. Un experiment foarte reusit. M-am inscris si eu, desi nu aveam timp de participare, numai pentru a vedea rezultatul. Si da, spatiul oferit de facebook a fost in favoarea lor.

MySpace mai asteapta putin. Nu am cont aici, deocamdata. Din cate stiu, este un „loc” foarte bun de deascoperit muzica.

Concluzia mea e ca nu, nu am atatea conturi facute degeaba.

Anunțuri

Avem ceva emotii, noi cei de aici, pentru joi, la roblogfest. un proiect in care am pus suflet si lucram intens, are sanse de castig.

Apoi, participa si tati si iarasi are sanse de castig. anul trecut a iesit pe locul 4, la bloguri de media. eu zic ca anul asta urca pe podium. go daddy, go!

I just love my new job and my new people. period

Pentru o perioada de timp voi lua o scurta pauza de la lectura mea preferta: beletristica. Ma voi concentra in doua directii foarte importante pentru viitorul meu.

Astfel, voi aprofunda legislatia rutiera – d-abia astept testele auto si semnele de circulatie – si ma voi aventura in misteriosul domeniu al internetului. Ma asteapta un teanc de carti, studii, rapoarte.

Asa ca recenziile mele obisnuite vor avea putin de suferit, dar asta nu inseamna ca nu isi vor mai avea locul lor pe acest blog.

As vrea tare mult sa aud si eu cuvintele astea cand ajung la serviciu. Din pacate, nu le aud sau daca se spun, sunt doar ca urmare a unui raspuns la intrebarea mea „Ce faci”?

La inceput am crezut ca are legatura cu acomodarea. Nu, n-are legatura, caci au trecut sase luni si lucrurile au ramas neschimbate. Indiferent de situatie, eu am fost intotdeauna cea care a incercat sa deschida un dialog, insa fara succes.

As vrea sa aud intr-o zi „Buna Malina, ce faci?” si sa ma bucur.

Suntem cu firma la Cornu, intr-o frumoasa pensiune. Nu, nu e team-building, caci sunt si copiii cu noi sau cel putin alta e notiunea de team-building in ceea ce ma priveste.

Relatiile nu s-au consolidat, de fapt nu s-au imbunatatit, insa e placut sa mai fugi din Bucuresti, iar aici la La Rusi e liniste, curat si mai ales bun simt.

N-am prea iesit din pensiune. Doar astazi ne-am dus noi trei pana in centru sa luam aer de Prahova si sa contemplam mica asezare.

Am gasit o pizzerie&caffe bar care se cheama Ice Ady si glumeam spunand ca poate Ady vine de la Adrian…Nastase, ca tot are el treburi, chestii, socoteli pe aici.

In rest somn, mancare, tv, iar ceilalti, carti & related staff.

Mariuca s-a dovedit inca o data un copil deosebit, chiar daca a mai avut si ea mici scapari. Singura ei problema e sa aiba musita (aka muzica) in permanenta.

Maine pornim inapoi spre Bucuresti. Am o ciudata senzatie de nerabdare. Desi sefii au avut o idee buna sa ne aduca aici, eu tot nu mi-am gasit locul si vreau sa ma intorc acasa.

update: iata si o amintire de acolo p1040468.jpg

A trebuit sa ma ocup de un eveniment ce presupunea si angajarea unui ghid turistic pentru o delegatie straina.

N-am mai trecut prin genul acesta de evenimente, deci am avut mari emotii. A iesit totul neasteptat de bine gratie in primul rand ghidului. Cu informatia bine pusa la punct si mai ales actualizata, cu degajare, mult umor si incercand sa iasa din tipare, i-a facut pe oamenii din delegatie sa uite de sedinta lunga si cu multe cifre la care statusera aproape toata ziua.

Mi-am linistit emotiile cand mi-am dat seama ca sunt pe maini bune si chiar am intrat si eu in jocul lui de entertainer.

Ceea ce m-a impresionat extrem si care m-a facut sa stochez informatia pentru totdeauna, a fost atunci cand, prezentandu-le strainilor squar-ul de la Universitate, nu a uitat sa-i mentioneze si pe vanzatorii de carti pe care ii stie toata lumea. Desi era seara si deja bookseller-i isi stransesera cartile, a zis (aici reproduc doar o parte din fraza caci nu mai tin minte tot): Second hand books, first hand knowledge. Si cu asta cred ca a vandut cat se poate de bine Bucurestiul.


Blog Stats

  • 97,077 hits
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031