Zmeura's Weblog

La firma la care lucrez isi face aparitia frecvent un tip care e un fel de comis voiajor sau door-to-door salesman. Din acela care vinde tot felul de porcarii.

Tipul asta e deja de-al casei si de multe ori vine pentru ca este solicitat chiar de colegii mei. Cara dupa el multi saci sau plase de rafie: cu pantofi, cu costume barbatesti, cu cosmetice etc.

La noi in firma oamenii se pregatesc de nunta, asa ca baiatul asta tot vine cu diferite costume si marimi. Faza e ca nimeni nu a cumparat nimic inca pentru ca deocamdata se probeaza si se cauta marimea perfecta. Cert e ca se probeaza, incert e daca se va cumpara ceva.

As vrea sa-i vad fata baiatului in caz ca nimeni nu o sa cumpere nimic. Nu zic cu rautate, chiar o sa-mi fie mila de el daca nu-i iese pasenta pentru ca el si-a dat tot interesul, a adus tot ce i s-a cerut la intervale foarte scurte de timp.

Comis-voiajorul nostru mai are in saci, cum ziceam, si cosmetice. Cred ca sunt singura din firma care nu a dat buzna la traista sa-si aleaga vreun ruj ceva. Si asta nu pentru ca nu mi-as lua, chiar daca cu siguranta sunt aduse din europa ci pentru ca nu ma machiez. In schimb haine sau pantofi n-as cumpara sub nicio forma de la el. De la o posta se vede europa style mai ales la pantofi. El zice ca sunt originale si hainele si rujurile si parfumurile, dar cine il crede. Logo-ul copiat si prelucrat se vede cu ochiul liber.

Dar eu vroiam sa vorbesc si de el. Cand l-am vazut prima data nu m-am putut abtine sa nu rad si de atunci de cand vine ma tot uit la el. Sper sa nu creada ca ma uit in alte scopuri. Freza de cartier, cu parul oxigenat (parca freza asta nu se mai poarta nici pe la colt), muschii scosi in evidenta prin maiouri foarte subtiri, decoltate, ultra mulate si cu sclipici pe ele, pantofii albi cu varful ascutit asortati la blugii cu tot felul de inscrisuri, cu vulturi etc si franjurati ma fac sa-l iau drept reper al bunului gust si de aici sfatuitor in ale modei. Cu siguranta, nu-i voi cumpara niciun costum lui tati de la el.

Una peste alta, e tare amuzant prin stilul lui. Si mai ales prin corectitudinea gramaticala in formularea frazei, a se citi acordul subiectului cu predicatul, folosirea corecta a acuzativului si asa mai departe.

In fine, baiatul isi face treaba si chiar vinde.

Cred ca sunt putini oamenii aceia care ar spune cu mana pe inima ca la job-ul lor totul e perfect. Si aici nu ma refer la cat de profitabil e postul unuia sau al altuia ci pur si simplu la atmosfera de lucru si implicit colegi.

Peste tot pe unde am lucrat, indiferent ca la unele dintre aceste firme ma duceam cu drag, am dat peste cate un coleg cu care nu ma intelegeam. Era vorba de acel “chemistry”, care lipsea cu desavarsire inca din prima clipa de cunostinta. Si desi la un moment dat, faptul ca ne vedeam zi de zi ne apropia cat de cat, o urma de respingere sau repulsie tot ramanea.

La slujbele mele am avut si “prieteni”, dar si “dusmani” si asta fara sa fac nimic deosebit. Ironia faptului e ca, daca la un moment dat cu unii nu ma intelegeam, ulterior ajungeam buni prieteni.

O problema mai intervine si daca ai un task comun cu un „dusman”. Inevitabil ies scantei.

Nici n-am inceput bine serviciul ca deja mi-am creat o antipatie. Si n-am facut nimic. Nici macar n-am schimbat mai multe replici in afara de “buna, salut etc”. Nu stiu, cred ca asta e „sine qua non-ul” oricarui job.

Totul e sa-ti vezi de treaba ta si sa ignori micile “intepaturi”. 

Orice-ar fi, mergem mai departe.