Zmeura's Weblog

Archive for Septembrie 2007

Astazi am retrait bucuria unei sarbatori campenesti. Nu la tara la bunici, ci chiar in Bucuresti, mai precis la Muzeul Satului, unde a avut loc evenimentul „Tarafuri si fanfare„.

A fost foarte frumos. 

Era o priveliste minunata sa vezi oamenii prinsi in joc cu zambete largi pe fata. Nu s-au dat in laturi de la sarbe, hore, invartite si alte dansuri specifice diverselor zone ale tarii noastre. Mi-am mai amintit cu ocazia asta ca avem atatea lucruri cu care sa ne mandrim si m-am bucurat ca mai exista oameni care le apreciaza.

In hore au intrat deopotriva si tineri si batrani, de toate rasele, speciile si asa mai departe.

Am ajuns spre sfarsit, dar am prins taraful gorjenesc si pe cel bucovinean. Nu sunt fan muzica populara, insa anumite instrumente mi-o fac placuta auzului. Si in plus, nu oricine poate sa cante muzica populara adevarata.

Pacat ca se prostitueaza pe la taraf tv, insa, din fericire unii oameni au grija sa ne arate originalul.

Merita laude organizatorii.

…sa mergi la mall. Dar cred ca subiectul asta e dezbatut de toata lumea.

Daca m-ar pune cineva sa fac o descriere a mall-ului bucurestean (nu stiu cum e prin alte parti si n-as vorbi in necunostinta de cauza) as spune ca inseamna blugi stramti la glezne si cu talie joasa sau varianta colanti, sandale cu super toc sau balerini argintii, aurii, curele argintii sau aurii, bluzite ultradecoltate, sani 90% pe dinafara, coafuri blonde cu par intins, genti imense. Se poate sa-mi mai fi scapat ceva.

Cam asta este tiparul dupa care se croiesc fetele care vin la mall. Culmea e ca aproape toate sunt la fel, incat la un moment dat ai impresia ca ai intrat in alta lume si ca tu esti un outsider. Din moment ce tu, prin felul in care esti imbracat esti diferit de ce vezi acolo, bagi de seama ca mall-ul este de fapt o adevarata comunitate, ca sa nu zic secta.

La barbati nu prea m-am uitat atent sa vad cum stau lucrurile. In ceea ce-i priveste mai e pana sa formeze o clasa separata. Pana una alta la ei e comunitatea taranilor, si ca sa nu-i jignesc pe cei de la tara, spun europeni (a se citi obor sau europa).

Tin o pledoarie speciala pentru liftul din mall.

Ascensorul e ghiftuit de oameni. Si ei chiar tin sa mearga cu liftul de fiecare data desi scarile rulante sunt aproape libere.

Cum naibii sa te inghesui la lift cand si scarile alea nu fac altceva decat sa te transporte fara sa faci nici cel mai mic efort? Cum naibii am ajuns sa mergem noi cu caruciorul cu copil cu tot pe scarile rulante? Cum naibii nu se da nimeni jos din lift cand te vede ca astepti acolo cu copilul in brate si e in continuare aglomerat? Asta e PROSTIE si NESIMTIRE.

N-am nicio problema daca in timpul saptamanii, in mijlocul zilei, mall-ul e gol si atunci sa tot mergi cu liftul, dar nici chiar asa.

Ce sa-i faci daca e la moda.

I hate mall!

In ceea ce priveste scorul calitate vs cantitate in muzica romaneasca acesta este 0-1 indiscutabil. Ceva de genul the more the merrier. Sunt foarte multi si din pacate prea putini dintre ei buni cu adevarat.

Nu as vrea sa pierd vremea vorbind despre low profile music. Desi nu am studii muzicale si nici nu sunt vreun mare critic, ma pricep cat de cat sa dibuiesc ceva de calitate. 

Daca in afara am putea dedica romane nesfarsite muzicii bune, ei bine, la noi este foarte putin de spus. 

In aceste cateva randuri intentionez sa vorbesc numai de artistii preferati de pe la noi si nu sa fac o analiza a ceea ce e bun sau gresit.

Astfel, imi place jazz-ul, putin din rock, putin din pop si cred ca putin din fiecare.

Zic si eu  prima data Zdob si Zdub, dar tocmai mi-am adus aminte ca ei nu sunt romani neaosi. Imi place Omul cu Sobolani, dar nu le-am cumparat niciodata nici un album, in schimb o data i-am vazut la Motoare. Imi placea Vama Veche si cred ca am si fost o data la un concert de-al lor. Mai ascultam Vank pentru ca mi se pareau amuzanti si incepeau sa imprumute sound-uri din afara. Cred ca pe ei i-am vazut la un festival al berii la care am ajuns printr-o nefericita imprejurare. Si tot acolo i-am mai vazut si pe Class pentru care am tot respectul pentru capacitatea de a fi actuali.   

In concluzie, cand zic jazz zic Alexandru Balanescu, Aura Urziceanu, Teodora Enache. Cand zic rock/pop zic Vama Veche, Omul cu Sobolani, Vank, Cargo (cu Kempes vocal), Timpuri Noi. Cand zic folk zic Florian Pittis si Pasarea Phoenix. Cand zic hip-hop zic BUG Mafia sau La familia.  

Muzica romaneasca a ajuns in stadiul asta, adica slab calitativ si datorita publicului ei in mare parte. Fiindca majoritatea cere ceea ce nu e tocmai laudabil, face cu atat mai mult ca muzica romaneasa sa se plafoneze.

Din fericire mai avem salvatori.

Am lipsit doua zile. Am lipsit atat din blogcity cat si din Bucuresti city. Cu ceva treburi de btl pe la Constanta.

Au fost doua zile de lucru intens care incepea la 9 dimineata si se termina undeva la 12 in noapte. De altfel, acasa am ajuns azi de dimineata la ora 3 si deja sunt din nou la job.

Numai cineva in cunostinta de cauza ma intelege. Dar sa revenim la altele.

Constanta este un oras nu foarte diferit de capitala. E plin de praf, de masini, de benzinarii, de carrefour-uri, praktiker-uri, metro-uri, mall-uri si lista ar putea continua ajungand sa faca o concurenta chiar serioasa Bucurestiului. Unde mai pui ca la intrare, Mazare a amplasat strategic un vapor decorativ, iar in sus orasul e plin de outdoor-uri.

Ce e frumos e ca de cum faci primul pas, simti mirosul de mare, care e inegalabil. Iti faci putin sange rau cand stii ca de fapt n-ai venit la distractie, dar impresia e tare placuta. Oricum are seful grija sa-ti aduca aminte ca n-ai venit in vacanta.

Si in Constanta strazile sunt pline la doua noaptea de oameni de bine si nu numai.

Una peste alta, am stat la un hotel foarte dragut la intrarea in Mamaia.

Cum spuneam, am muncit de mi-au sarit capacele, vorba aia. Doua zile  de alergat, de facut nervi etc.

Cel mai rau e ca imi era dor de Mariuca. Imi dadeau si lacrimile gandindu-ma la ea, caci oricata treaba am avut si as avea, ea este in gandurile mele mereu si pretutindeni.

Mariuca a mai stat fara noi si noi fara ea, dar pentru putin timp.

Mi se intampla adesea, cand ea e departe de mine, sa vad parinti cu copiii lor in brate si sa-i invidiez. Poate si ei au fost in situatia mea de multe ori, dar in momentul ala ma uit cu jind la ei si la micuti si mi-o inchipui pe ea.

Mai am cateodata proasta impresie atunci cand ea nu e cu noi, ca altii nu o cresc si nu au grija de ea la fel de bine ca mine. Imi imaginez ca nu o spala cum trebuie, ca nu o culca cum vreau eu etc.

O s-o vad d-abia diseara caci de dimineata n-am prins-o acasa pentru ca si tati a avut ceva treaba asa ca Mariuca a ramas la bunici.

D-abia astept s-o vad.

Din fericire, deplasarile astea nu sunt foarte dese asa ca ma bucur ca s-a intamplat si ca s-a terminat.

Mami te iubeste neimaginat de mult!

Ok, stie toata lumea (din bransa) de Summitul European IAA. Pentru cei care vor mai multe detalii, poftiti aici.

Ultima stire despre eveniment este ca Loredana Groza si Damian & Brothers ii vor dezmorti pe „congresmeni” la petrecerea de inaugurare.

Ceea ce vroiam eu sa spun este ca desi n-am nimic cu Loredana, m-am saturat s-o vad invitata la tot felul de evenimente. La nunti, botezuri, petreceri private, petreceri de firme si mai nou summit-uri.

N-am nimic cu ea, canta ok, dar prea e peste tot, no offence.

Cred ca mai avem alternative pe piata astfel incat sa realizam un eveniment original.

Supararea a pus stapanire pe mine de sambata seara cand am spart ecranul aparatului de fotografiat.

Nu stiu cum s-a intamplat. Dupa ce ne-am intors de la Noaptea Alba, am dat sa descarc pozele si cand, ecranul era crapat.

Avem un super aparat de forografiat, Panasonic, care face niste poze excelente si mai are si camera de filmat. Of of mai mai. Cine stie cat mai costa si service-ul.

Imi pare foarte foarte rau. Neinchipuit de rau. Cu aparatul ala am surprins aproape toate evenimentele importante din viata noastra si nu numai.

Mariucai i-am facut sute de poze. Eram atat de recunoscatori ca putem sa-i filmam primii pasi, primele gangureli, primul stat pe olita, primul dans, primele cuvinte. Si mai eram bucurosi ca putem surprinde cat mai frumos posibil natura, cultura, oamenii.

Iar acum nu se mai poate. Nici nu vreau sa ma gandesc cat costa reparatia lui. Dar o sa facem tot posibilul.

Aparatul nostru de facut poze rules!

As fi vrut sa intitulez post-ul asta „Lauda primariei Bucuresti” pentru evenimentul pe care l-a adus si la noi, adica Noaptea Alba.

Din seara asta si pana maine are loc un maraton cultural organizat de Primaria Municipiului Bucuresti si Arcub in Piata Constitutiei si Centrul Istoric al capitalei. Este un festival de programe culturale in cadrul caruia se desfasoara concerte, arta stradala, graffiti, teatru pentru copii, artificii, parade, demonstratii inedite.

Astazi am fost si noi si am prins spectacolul de arta stradala realizat de un grup de italieni. Reprezentatia s-a vrut a fi o expunere a vechii Italii si mai precis a activitatilor cu care se indeletniceau mestesugarii dintr-o anumita epoca. Am ascultat cantece si apoi am intrat in targ unde am vazut mesterii la treaba.

Am mai prins teatrul de papusi cu Scufita Rosie si Parada Papusilor. Ultima mi s-a parut excelenta. Aveam impresia ca suntem la carnaval.

De asemenea, in noaptea asta sunt deschise si muzeele si galeriile de arta din Bucuresti.

Maine targovetii italieni pot fi vazuti si in Centrul Vechi.

Mai multe despre eveniment aici.

Iar pozele mai jos:


Blog Stats

  • 96,656 hits
Septembrie 2007
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930