Zmeura's Weblog

Archive for februarie 2008

…imi aduc aminte cu foarte mare drag de vremurile cand eram un invatacel, in clasele primare si ma intorceam acasa cu ghiozdanul plin de martisoare de la baieti si fete.

Imi aduc aminte cum le scoteam si le numaram, sa vad cate am primit si imi placeau atat de mult incat imi facusem o adevarata colectie care crestea de la an la an. In piept imi prindeam vreo trei-patru si intotdeauna unul dintre ele era un cosar, sa imi poarte noroc.

Primeam martisoare de la scoala, de la tata si de la vecini. Pe vecini ii asteptam intotdeauna dupa 6 seara, cand veneau pe la noi sa ne lase o mica atentie. La noi era mai complicat ca eram trei ale sexului frumos, insa intotdeauna primeam si eu si sora mea desi eram mici.

Ai mei aveau multi vecini cu care „se aveau bine” si acestia nu lipseau in niciun an.

Si eram atat de fericita cand primeam un martisor, cat de mic si toate mi se pareau frumoase. Colectia, pe care am lasat-o intr-un sertar din noptiera atunci cand am plecat din casa parinteasca, este si acum in aceeasi stare in care era cand mi-am pierdut, treptat, interesul pentru martisor, dar asta nu inseamna ca de tot.

Asa se face ca am martisoare de peste 20 de ani, chiar de cand eram in clasa I.

In zilele noastre, martisorul nu mai e ce a fost.  Tati, eu nu vreau cadouri deosebite sau complicate, scumpe, vreau UN MARTISOR.

Oameni buni, haideti sa ne bucuram cum se cuvine, sa pastram traditia sau sa o reinviem si mai ales sa purtam cu mandrie snurul alb cu rosu.

Nu sunt nicidecum o fashion-addict, fashion-victim, fashion-ista si toate derivatele astea din moda, insa colectia de primavara-vara pe care ne-o propun designerii anul asta e mai mult decat pe gustul meu.

Se poarta exact ce-mi place mie: fuste si rochii inflorate si cat se poate de colorate, camasi si bijuterii indiene, esarfe, imprimeuri cu desene abstracte sau motive africane si japoneze, pantofi foarte colorati.

Iar cireasa de pe tort este ca moda hippie e pe baricade. Oricum are de mult adeptii ei, printre care si eu, care nu se dezic de ea indiferent care este trendul in moda. Se pare ca anul asta, designerilor li s-a pus pata taman pe hippie style.

Ati vazut ce culori superbe au hainele: mov, galben, rosu, verde, portocaliu. Si toate astea combinate intre ele. 

Ideea e ca nu trebuie sa dau buzna in magazine, pentru ca oricum toate hainele mele sunt colorate, inflorate etc. Dar ceva nou la garderoba nu strica niciodata.

xin_4621004081329906291018.jpg

Spuneam in postul anterior ca, aproape nelipsita cultura de weekend a avut de suferit, insa m-am inselat.

Mi-am adus aminte ca am terminat de citit Labirintul intunecat (Lawrence Durrell) – cu care ma delectam dimineata in autobuz, in drum spre seviciu – si am vazut Juno, pe care, sincera sa fiu, l-am vazut mai mult pentru Ellen Page.

Labirintul mi s-a parut o carte foarte buna, mai ales ca romanul a fost conturat pe marginea unei stiri din ziar despre tragica disparitie a unui grup de turisti in labirintul din Creta. Mi-l si imaginez pe Durrell cum pe masura ce citea stirea, schita de fapt aceasta aventura si tot ce a precedat-o cu tot cu personaje si istoria fiecaruia. I-a venit in cap un pictor, un medium, un scriitor, un poet, o doamna Truman si sotul acesteia, dar si alte personaje.

Povestea lui Durrell nu are un sfarsit concret. Scriitorul ne da doar un indiciu, asa cum se poate spune ca a primit si el cand a scris romanul.

Succesul lui Juno cred ca se datoreaza exclusiv lui Ellen Page, prin rolul pe care-l face. Adolescenta atipica, pentru care mall-ul nu reprezinta o Mecca si care prefera mai mult sa stea cu chitara in mana, descopera ca la numai 16 ani urmeaza sa devina mama. Nu intra in panica, nu devine isterica, in schimb incearca sa gasesca solutia pentru aceasta problema impreuna cu parintii sai.

*nota: Juno a fost vizionat in paralel cu concertul lui Goran Bregovic de pe tvr1.

 …

Am mai vazut sambata seara pe tvr2, Rounders (Chinta royala), care are in distributie numai actori premium: John Malkovich, Edward Norton, John Turturro, Martin Landau, Matt Damon.

Pe scurt: un tanar ce incearca sa-si descopere adevarata chemare. Are de ales intre profesia de avocat si cea de jucator de poker.

Am bifat inca un weekend fain.

Am rezistat vitejeste toata iarna fara sa ne acapareze raceala si iata ca de cum primavara a dat primul semn, gripa i-a venit de hac Mariucai.

Culmea e ca a stat tot timpul la cresa printre copiii raciti in timpul iernii si nu a patit nimic.

Ce e mai rau e ca ii indes un card de medicamente pe gat. Iar ea saracuta sta cuminte, resemnata. Nu si-a pierdut cheful de joaca, insa din cand in cand se aseaza in pat si-mi arata capul cand o intreb ce o doare.

p1040526.jpg

Avand in vedere acestea, cultura de weekend a avut de suferit si ea, insa l-am vizitat pe Mane-Mane (aka Doamne-Doamne) de doua ori in weekend, caci ne-am dus la doua cununii religioase.

Castigatorii editiei din acest an ai Brit Awards au fost Take That (single&live act), Mika (breakthrough act), Kate Nash (best female artist), Arctic Monkeys (best group&best album), Mark Ronson (best male artist).

Internationalii castigatori au fost: Kanye West, Kylie Minogue, Foo Fighters.

Nevertheless, Paul McCartney a fost recompensat cu un premiu pentru contributia remarcabila adusa muzicii de-a lungul timpului.

Se intampla la Muzeul Taranului Roman in perioada 28 februarie -2 martie.

Mesteri tarani, artisti plastici, studenti vin la Targul Martisorului cu podoabe inedite pentru cele dragi. 

Ne vom delecta cu suc de mere, turta dulce, prajiturele si mai ales muzica romaneasca veche in acordurile celor de la Trei Parale.

Numai 3 lei biletul.

10552221022008_afistargulmartisorului.jpg

DVD-ul cu celebrele Pisici Aristocrate ale lui Disney se relanseaza pe 23 februarie, intr-o editie speciala, dublata in romana.

Lansarea va avea parte de doua evenimente organizate in Targul Mures (la Promenada Mall) si in Bucuresti (Diverta din Plaza), la care invitate speciale sunt….pisicile.

Detalii aici.

Va aduceti aminte de celebra piesa Everybody wants to be a cat?

Ce imagini, ce dialoguri, ce muzica sublima!

In vremea copilariei mele, ma uitam cu foarte mult drag la Eurovision. Era cu totul altceva fata de ce se intampla astazi.

Astazi, in schimb, cu fiecare an ce trece, concursul asta se apropie din ce in ce mai mult de marginea prapastiei, riscand sa-si piarda echilibrul si pur si simplu sa cada in abis.

Daca la inceputuri era un concurs de descoperire de tinere talente, acum mi se pare un concurs de reciclat. Lasand la o parte considerentele politice pe baza carora se acorda voturile, concurentii sunt slabi, desi se mai strecoara printre rebuturi si niste raze de speranta.

Poate ca si in trecut ceva de ordin politic tot se strecura, insa valoarea castigatorilor te impiedica sa comentezi.

Sa vorbim, totusi, si despre ce se intampla la noi in ograda in privinta participarii la Eurovision. Pe langa faptul ca aproape in fiecare an sunt scandaluri si mai ales, vezi aceleasi fete, mai nou, au pretentia sa concureze pentru noi niste straini. Nu sunt de blamat straini, cat sunt organizatorii, adica ai nostri, ca daca se gandeau mai bine, nu acceptau in concurs pe cei din afara granitelor.

Da, poate au valoare si talent si poate ne-ar aduce si marele premiu, dar mie nu mi se pare normal ca din partea unei tari, sa zicem Romania, sa participe un suedez, norvegian, italian sau ce-o fi sa iasa in finala.

Eu ma duc acolo sa-mi reprezint tara mea, oricat de putine sanse ar avea la un premiu. Ma duc acolo sa auda si altii cum e muzica romaneasca. Nu trimit un foreigner, care daca ar castiga din partea Romaniei, lumea nu-l va asocia in veci cu Romania ci tot cu tara sa de origine.

Tot s-ar spune: „La Eurovision a castigat un suedez, italian, bulgar etc.” Ca vine din partea Romaniei, e prea putin important. Sau se poate spune „A castigat Romania cu cutarica” (care nu e de origine romana). 

Deci, ori te duci cu ce ai, ori nu te mai duci. Oricum, piesele de anul asta sunt mai slabe decat oricand.

Nu sunt de acord sa investim pe altcineva decat un roman la Eurovision, iar daca pana la urma s-ar duce altcineva si daca s-ar intoarce cu un rezultat bun, nu m-as bucura, pentru ca nu simt ca victoria ne apartine.

Sau poate ca suntem atat de disperati incat ne e rusine cu ce avem si facem tot posibilul ca in anul urmator sa organizam noi Eurovisionul si sa ne mai cunoasca lumea.

Oare chiar merita efortul?

Cultura de weekend a inceput de vineri seara cu un concert de jazz sustinut de catre Benko Dixieland Band din Ungaria la Teatrul Odeon si s-a incheiat duminica cu expozitia Animations/Fictions de la MNAC.

Sa le luam pe rand.

Veterani ai jazz-ului mondial, ungurii de la Benko Dixieland au facut un spectacol de zile mari. Oameni putini in sala, pentru ca mi s-a parut ca a fost slab promovat, insa cei opt componenti se tin inca bine dupa 50 de ani de activitate si au creat o atmosfera de concert in toata regula.

Am savurat jazz/blues/gospel impreuna cu scurte momente comice prin care doi dintre muzicieni interactionau cu sala.

Duminica am fost la expozitia Animations/Fictions din colectia Fondului National de Arta Contemporana din Paris, care a fost pusa la dispozitia MNAC-ului. Citez de pe site pentru a se intelege cat mai bine despre ce e voba:

„Intentia expozitiei este de a urmari modul in care banda desenata si animatia apar sub forma citationala in maniera Pop Art, intr-o prima faza, pentru a deveni intr-o etapa ulterioara (anii 1990-2005) surse de inspiratie explicite. Artistii selectionati recurg la concepte sofisticate pe care le traduc intr-un limbaj usor accesibil, aparent copilaresc. Fie ca e vorba de concepte contemporane sau de recursul la repertoriul Walt Disney sau la stilul manga, lucrarile din expozitie functioneaza – dincolo de conotatiile lor privind invazia subculturii, a culturii de masa si a mass-mediei in epoca globalizarii – ca puternice mijloace de transmitere a unor mesaje uneori dramatice. Pendulind intre universul fantast al copilariei si constiinta adulta si grava asupra prezentului”.

La etajul 3 sunt expuse lucrari din colectia muzeului, lucrari ce apartin unor artisti romani si ungari.

Daca va duceti la Animations nu ratati si etajul 3. E genial.

02004008022008_pt24fun1.jpgColaborarea dintre Muzeul Taranului Roman si Muzeul Olten din Elvetia s-a concretizat in expozitia de podoabe si bijuterii romanesti si elvetiene ce se desfasoara din 15 februarie si pana pe 20 martie la MTR (Sala Irina Nicolau).

Cu exceptia zilei de luni, e deschis zilnic intre 10 si 18.

Preturile sunt acestea:

1. EXPOZIŢII PERMANENTE:

ADULŢI 6 RON

ELEVI, STUDENŢI, PENSIONARI 2 RON

POSESORI DE CARD EURO 26 3 RON

 

2. EXPOZIŢII TEMPORARE:

ADULŢI 5 RON

ELEVI, STUDENŢI, PENSIONARI 2 RON

POSESORI DE CARD EURO 26 2,5 RON


Blog Stats

  • 103.756 hits
februarie 2008
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
2526272829