Zmeura's Weblog

J.M. Coetzee publica Life & Times of Michael K in 1983. La noi, Humanitas Fiction o publica in 2009, iar eu ajung s-o citesc in 2013, anul meu cristic, ceea ce ma face sa cred ca e cumva un semn ca am citit-o acum. M-a ajutat foarte mult.

Viata lui Michael K nu e nici pe departe o carte biografica. Este, intr-adevar, o carte despre o parte din viata unui om, dar este despre cum reuseste sa supravietuiasca, desi nimeni nu ii da nicio sansa. Daca poate exista pe fata pamantului un om care, la prima vedere, ar putea fi terminat din prima clipa, acela este Michael K. Dar, intelepti sunt cei care nu se iau dupa aparente.

Intr-o Africa de Sud macinata de Razboiul Civil si intr-o lupta nesfarsita a tuturor pentru supravietuire, Michael K, un gradinar cu un defect fizic la gura, in permanenta lihnit de foame, nu pare sa puna prea mare pret pe ce se intampla in jurul sau. Tot ce il intereseaza este mama sa, foarte bolnava, pe care, la cererea ei, trebuie s-o duca inapoi, de la oras, acasa, la tara, acolo unde a copilarit ea. E ultima ei dorinta care pentru fiu este mai importanta decat toata nenorocirea din jurul lor.

Din cauza imposibilitatii mamei de a se deplasa singura, Michael K improvizeaza un carucior de transport si astfel pornesc la drum. Dupa o prima tentativa esuata de a parasi orasul in ilegalitate, reusesc sa se strecoare si sa se faca nevazuti de politie. Vor dormi sub cerul liber, prin paduri, se vor ascunde, vor fi atacati de nesfarsitele bande de raufacatori, vor fi plouati si infrigurati, vor fi lihniti de foame. Iar mama sa va ajunge, intr-un final, la spital, iar de acolo, Michael K isi va continua drumul pana in Prince Albert, insa cu cenusa mamei sale intr-o cutie. Nu stie ce va gasi acolo, isi inchipuie locurile doar din descrierile mamei sale. Ce stie, in schimb, este ca acela e locul in care, odata, Anna K a fost fericita.

Moartea mamei sale reprezinta pragul care il va face pe Michael K sa se rupa cumva de realitate. In calatoria sa, Michael ajunge in inchisori, lagare de munca, spitale. Intotdeauna reuseste sa fuga. Dar evadarea nu e pusa pe seama unor motive care ne-ar veni cu usurinta in minte, ci pentru ca e un inadaptat printre oameni.

Michael K nu e un om facut sa stea printre oameni. E un singuratic care, din conditia de vesnic infometat, ajunge sa supravietuiasca fara apa si mancare.

Doarme sub pamant, ignora soldatii, bubuiturile, incendiile si tot ce inseamna razboi. Razboiul nu e al lui. Ii e de ajuns sa viseze. Ii sunt de ajuns cele cateva seminte de dovleac gasite la vechiul conac din Prince Albert.

_ _ _

Coetzee are o scriitura simpla, dar bogata in detaliile cele mai neintalnite. Ce mi-a mai placut este ca romanul s-a construit pe extrem de putine dialoguri din partea lui Michael K.

De ce mi-a placut atat de mult? Pentru ca e despre cum iti spun oamenii ca esti la pamant, mort, n-ai nicio sansa, insa poti intotdeuna sa te ridici.