Zmeura's Weblog

Spre serviciu merg in fiecare zi cu 168. Rar ma mai urc si in 368.

168 ma lasa chiar pe Calea Grivitei, acolo unde e firma. In fiecare zi acelasi traseu, aceeasi ora si chiar aceiasi oameni.

Sunt cativa cu care m-am obisnuit deja si pe care ii recunosc din prima clipa. Stim fiecare ca ne cunoastem, doar impartim acelasi spatiu ratb-ist in fiecare zi, la aceeasi ora, numai statiile de coborare difera.

Iata care sunt prietenii mei. Prima este doamna Tanta sau Viorica sau Florica. E genul de gospodina careia i se potriveste perfect unul din numele astea. Si mai e genul care vorbeste tare, sa fie auzita si sa nu poti tu sa te concentrezi sa citesti ceva sau sa asculti radioul din autobuz.

La drept vorbind, cred ca o prefer pe ea decat sa mai ascult cat sunt de ridicoli buzdugan si morar. In fine, doamna Tanta, Viorica sau…whatever…e foarte revoltata pe „tineretul din ziua de azi” si ii mai place sa-si barfeasca colegele de la serviciu cu inca doua „tovarase”. As cita din memorie insa ma tem ca o sa i se piarda farmecul.

Mai am o „prietena” langa care am stat pe scaun de cateva ori. E mai tanara decat cealalta si e mai intepata, genul care e sigura de ea, stie ce spune (asa crede ea) etc. Vorbeste mult si tare la telefon despre chestiuni legate de serviciu. Am inteles ca lucreaza cu distribuitori/producatori de carne, ca mereu mentioneaza la telefon Cristim sau Medeus. Le povatuieste pe colegele ei sa nu se lase pacalite si mai ales sa nu se lase calcate in picioare. Aici sunt de acord cu ea.

Problema e ca si ea devine un vierme de ureche. Iarasi nu pot citi sau macar gandi la ceva. Ma obliga sa-i ascult conversatiile. Ce sa-i faci? Din fericire, de doua zile n-am mai vazut-o si am avut si eu timp sa mai citesc.

Alta „prietena” e o tipa tot tanara, roscata, imbracata mereu sobru, in negru si cu doua genti dupa ea, dintre care una e servieta. Coboara mereu inainte de Razoare si apoi merge pe jos, cum fac multi, ca sa mai economiseasca din timpul rapit de traficul greu. Intotdeauna e grabita, alearga si intoarce capul sa vada daca ajunge in timp util la Razoare ca sa prinda masina. Pe ea nu o vad foarte des. Ce-i drept am „cunoscut-o” mai mult din autobuz.

Am si un „prieten”. E putin ciudat, are aspect de intarziat mintal, insa l-am vazut mereu cu carti in mana. Zic ciudat pentru ca citeste in picioare, desi sunt locuri libere in autobuz si sta mereu langa usa. Se mai uita in stanga-dreapta o data la cateva secunde, apoi se face ca citeste. Sau poate chiar citeste.

Mai este o fata care chiar citeste si o doamna cu buzele tuguiate si date cu mult ruj.