Zmeura's Weblog

Archive for august 2007

Time

Posted on: august 31, 2007

Daca toate lucrurile ar avea un pret atunci cred ca mi-as da toti banii pe timp. Dar e ceva atat de pretios incat nu poate fi cumparat cu bani orice am face si oricati am avea.

Alergam dupa el si nu-l prindem si cand avem parte de el ne scapa printre degete caci nu stim cum sa-l folosim.

Timpul meu trece foarte repede, incat, cateodata cred ca zboara. Si mi-am propus sa fac atatea. Si nu resusesc sa le fac caci intervin altele. Niciodata nu-mi ajunge cat mi-ar trebui. De ce? 

Adesea ne uitam in urma, cateodata cu drag, cateodata cu durere, si ne spunem cat de departe e acel timp si cat de repede am trecut de el. Si vrem sa-l readucem la viata ca sa ne mai bucuram odata cum ne-am bucurat atunci.

Copilul de langa tine creste si nu-ti dai seama cand s-a facut mare; cand s-a ghemuit in bratele tale pentru prima data si ai crezut ca asa vrei sa ramai pentru totdeauna, cand ti-a zambit prima data, cand te-a strigat mama prima data si cand a facut primii pasi. Nepretios. 

Si atat ai vrea sa te intorci in timp sa mai simti o data. Dar nu se poate. Ce fericire ca timpul ne-a daruit amintirile, pe care nimeni nu ni le poate lua, nici macar trecerea lui.

images1.jpgNimeni nu vrea sa auda „You’re fired!”, mai ales un potential „apprentice”. 

„You’re fired!” este deja o marca inregistrata. Este celebra expresie a lui Donald Trump din cadrul reality-show-lui produs si gazduit de multimiliardar. In opinia mea este cel mai mare show TV din cate au existat si exista la ora actuala.

In cautarea unui om care sa-i conduca una dintre marile companii, Donald Trump este foarte drastic in privinta candidatilor care se lupta „pe viata si pe moarte” pentru a ramane in competitie pana la final.

Desi concurentii sunt dintre cei cu o pregatire profesionala foarte buna sau care conduc propriile afaceri, ei trebuie sa faca fata cu brio sarcinilor pe care le primesc si sa nu se lase influentati in luarea deciziilor, de factori emotionali, care adesea au dus la eliminarea cate unuia. 

Trump este transant, neiertator, pretentios, imprevizibil. Pentru el cheia succesului sta si in spiritul de echipa care, unora dintre concurenti, le lipseste. Elimina chiar si pe cei pe care el ii considera cei mai buni, dar care nu gandesc obiectiv in situatii de criza. Nu se da la o parte de a pune fata in fata femeile cu barbatii.

In ciuda zvonurilor legate de incetarea acestui program, se pare ca hotararea de sistare a seriei nu este definitiva. Cel mai sigur este faptul ca producatorii se vor reuni pentru o serie speciala, dedicata celebritatilor, in care acestea se vor intrece pentru a-si dovedi si alte calitati decat cele artistice. Trump vrea sa vada daca au si spirit antreprenorial.

Reality-show-ul de pe NBC este realizat in colaborare cu Mark Burnett, un renumit producator de televiziune care a adus Survivor in Statele Unite. Succesul seriei The Apprentice a determinat numeroase tari de peste ocean sa adopte formatul.

La Radiolina este noul album al lui Manu Chao ce va fi lansat pe 4 septembrie anul acesta. Deja am vazut primul single, Rainin in paradize, care a fost difuzat pentru prima data pe site-ul oficial al artistului.

Piesa beneficiaza de trei variante de videoclip printre care una regizata chiar de Emir Kusturica.

Manu Chao s-a remarcat prin combinatia inedita de stiluri muzicale (rock, cantonete frantuzesti, salsa, reggae, muzica africana, ska {o combinatie de reggae, jazz american, r&b, muzica caraibiana}), dar si prin multitudinea de limbi in care canta: franceza, spaniola, engleza, portugheza, araba.  

Manu Chao s-a nascut in Franta, la Paris, dar originile sale sunt spaniole. La un moment dat a pus bazele unei formatii, Mano Negra, impreuna cu fratele si varul sau, cu care de asemena s-a remarcat pe plan mondial.

Cel mai cunoscut album al artistului este Clandestino aparut in 1998. 

EP-ul Rainin in Paradize contine La Chuchara, Panik Panik si doua versiuni (de album si un radio edit) ale RiP.

In fiecare 29 august bisericile ortodoxe de pretutindeni ne trimit in timp pentru a ne aduce aminte de o importanta parte a istoriei noastre religioase si anume Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul sau Taierea Cinstitului Cap al Cinstitului Slavitului Prooroc Inaintemergator si Botezator Ioan (cum este denumirea data sarbatorii in sinaxar). 

Citez din sinaxar: 

“Sfântul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a primit de la însusi Domnul Hristos marturia ca el era cel mai mare dintre toti oamenii nascuti din femeie si cel dintâi intre Profeti. Pe cind inca se afla in pântecele mamei sale, el a tresarit de bucurie in preajma lui Mesia pe care il purta in ea Prea Sfinta Maica a Domnului. La maturitate, el, „de care lumea nu era vrednica” (cf Evrei 11:38), se retrase in pustiu, acoperit cu o haina din par de camila si incins cu o curea de piele, aceasta semnificând stapânirea tuturor pornirilor trupesti. Regasind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hranea cu cosasi si cu miere salbatica, si isi tinea in contemplare mintea netulburata de grijile acestei lumi. In anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar (anul 29), Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu in pustie, se duse in regiunea Iordanului, pentru a predica pocainta catre multimile care veneau la el, atrase de viata sa ingereasca. El ii boteza in apele Iordanului in semn de curatire de pacatele lor, si pentru a-i pregati sa il primeasca pe Mântuitorul el ii indruma sa faca mai curând roade vrednice de pocainta, decit sa se laude ca sint fiii lui Avraam. Reluând cuvintele profetului Isaia, el le spunea: „Glasul celui care striga in pustiu. Pregatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele colturoase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait”. (Is. 40:3-5). Pentru ca poporul se intreba daca nu era el Mântuitorul asteptat de atitea generatii, Ioan le spuse: „Eu va botez cu apa, dar vine altul mai mare decât mine, El va va boteza cu foc si cu Duh Sfânt”. Curatenia sa si dragostea sa pentru feciorie erau intr-atât de mari incât fu considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mântuitor, al carui Inaintemergator fusese pus, ci chiar sa Il boteze in Iordan si sa fie martorul descoperirii Sfintei Treimi.

Sfântul Ioan medita fara incetare la Cuvintul lui Dumnezeu si le considera pe toate ale acestei lumi ca nesemnificative in fata respectarii Legii dumnezeiesti, a carei desavirsita intruchipare era viata sa. De aceea nu se temea sa adreseze reprosuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de rusine si dezmatat care, contrar Legii, se casatorise cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip pe când acesta din urma era inca in viata si avusese cu ea o fata, Salomeea. Facindu-se mijlocitorul constiintei inveterate a pescarului, Profetul ii vorbea in numele lui Dumnezeu : „Nu iti este ingaduit sa ai ca sotie pe femeia fratelui tau”. De aceea Irodiana nutrea in ea o ranchiuna puternica impotriva lui Ioan si voia sa il omoare; era insa impiedicata de Irod care il proteja, ca barbat drept si sfânt, dar mai ales pentru ca se temea de poporul pe care il cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. In cele din urma Irodiada cea perfida isi atinse scopul si facu astfel incit Profetul sa fie dus la inchisoare in fortareata din Macheronte. Cind fu aniversarea zilei de nastere a regelui, in apropierea Pastilor, acesta invita pe notabilii regatului sau la un mare ospat, in timpul caruia toti se dedara imbuibarii si betiei. Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor acestui banchet al slavei desarte, si ea placu privirii desfrânate a tatalui sau care ii jura sa ii dea ca recompensa orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumatate din regatul sau. La sfatul mamei sale, tânara ceru sa ii fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezatorul. Regele se simti incurcat, dar din cauza juramântului sau, si pentru a nu-si pierde onoarea in fata invitatilor, se decise sa il omoare pe Cel Drept. Sentita fu pe loc executata, un soldat ii taie capul Sfintului Ioan in inchisoare si il aduse imediat, inca sângerând, pe un platou,  in sala de ospat care adresa in tacere reprosul sau fata de slabiciunea criminala a regelui. Salomeea prezenta mamei sale trofeul, cu aerul de a spune: „Manânca, o, mama, trupul celui care a trait ca unul fara trup, si bea sângele lui. Aceasta limba care nu inceta sa ne faca reprosuri va tacea de-acum pentru totdeauna”.

Ucenicii Sfântului venira sa ii ia trupul si mersera sa il ingroape in Sevastia apoi se dusera sa il instiinteze pe Iisus. Abia mult mai târziu Moastele Sfântului Inaintemergator fura regasite in mod miraculos, pentru a raspândi harul asupra credinciosilor care li se inchina”.

De azi, Mariuca trebuie sa se descurce singura, fara mine. De azi, e singura, fara mama ei.

De azi, Mariuca merge la cresa pentru ca e mare, pentru ca a sosit timpul si pentru ca mama nu mai are cum sa stea cu ea.  

Desi e la doar doua statii distanta de casa, nu stiu care dintre noi sufera mai mult. Pe de o parte ea care plange daca are nevoie de mine, pe de alta parte eu care imi fac griji pentru copilul meu ramas singur.

Nu stiu daca se poarta bine cu ea, nu stiu daca, in caz ca plange, o ia si pe ea in brate cineva sa o mangaie, nu stiu daca se bate cu ceilalti copii si este si ea lovita. Cand se intampla asta cu mine, eu eram acolo si ea stia, dar acum viata noastra s-a schimbat si trebuie sa ne adaptam la ea.  

Mariuca e un copil bun si ascultator si cred ca isi va gasi locul oriunde in lumea asta. Insa eu nu-mi gasesc locul fara ea.

Mai precis cunoscuti. Oamenii cu care intri in contact si cu care ai ceva in comun. Dar nu ma refer aici la caracter, personalitate, hobby-uri. 

Ce vreau sa spun este ca de-a lungul vremii am cunoscut multi oameni cu care, desi la prima vedere nu aveam nimic in comun in afara de o discutie, din povestite in povestite ne dadeam seama ca ne stim de undeva sau ca avem prieteni comuni. 

Mi s-a intamplat adesea. In facultate, pe la diverse job-uri, pe la petreceri, chiar si in parc cand ies cu copilul. 

E un sentiment foarte placut, mai ales daca iti place persona respectiva, sentiment care-ti provaca o multumire sufleteasca. N-am inteles pana acum de ce, dar asa am simtit mereu. 

Lucrul asta te face sa-ti spui ca de fapt, oricat de mare iti pare lumea asta, ea e atat de mica si poti sa te gasesti usor in ea.    

Ce mica-i lumea!, spune David Lodge in una din cartile din trilogia sa universitara.

D-abia in octombrie vom putea asculta integral Ultimate Santana, noul album al lui Santana care va cuprinde cele mai de succes piese muzicale ale sale inregistrate de-a lungul timpului.

Sunt incluse si celebrele duete cu diversi artisti ai scenei mondiale: Rob Thomas, Mana, Michelle Branch (de departe cel mai bun duet), Everlast, Steve Tyler (Aerosmith) etc.

Vom auzi si varianta originala a piesei Game of Love inregistrata prima data cu Tina Turner si la care Santana tine foarte mult, dar si un cantec nou impreuna cu Chad Kroeger de la Nickelback. Deja single-ul Into the night se difuzeaza pe Vh1.   

Vor mai fi si alte noutati pe disc. 

Looking forward to it. 

Daca tot sunt la moda top-urile pe orice tema, atunci am facut si eu unele. Asa ca avem una bucata top ten al reclamelor la care sa schimbi telecomada cat mai repede, dar avem si opusul, adica top ten reclame la care sa te uiti odata cu copilul mai ales ca e inca fascinat de calupul publicitar. 

Asa, deci. Iata top ten-ul meu de reclame nesuferite:

  • Nescafe – mai degraba coloana sonora inspirata din Manu Chao, care nu-mi place cum a fost adaptata;
  • Tnuva – nu prea are de-a face laptele matern cu gustul pe care vrem noi sa-l simtim. Pacat McCann;
  • Bonux – Magda Catone, acest simbol al detergentului;
  • Garnier – I hate Andreea Marin si dulcegaria ei;
  • Tiki (detergent de vase) – care n-are de-a face cu spalatul in niciun caz. Dar daca o gospodina il cumpara devine experta in…pat;
  • Nutline – ma streseaza complet in loc sa ma convinga ca produsul ma va destresa. Pacat Leo Burnett;
  • Sensodyne/Colgate – nu mi-as mai lua pasta de dinti din cauza doctorilor care apar la TV; cred ca era testimonialelor ar trebui revigorata intr-un fel;
  • Wash&Go – ar trebui mai multe femei sa se spele cu W&G, astfel incat barbatii lor sa faca si ei curat prin casa;
  • Sunsilk – tanti care apare in doua cadre diferite, o data cu parul rau si o data cu parul bun; e disgratioasa;
  • Dannette – nu imi place acea “socolata”.
  • Glade – de cate ori il vad pe baietel spunand “Pffu, ce urat miroase”, parca simt mirosul ala.

Aici au iesit 11. Asta e. 

Top ten-ul cu reclame care-mi plac arata asa:

  • Zaraza – desi nu beau vin, l-as cumpara pentru “Procesul” lui Kafka dar si pentru gustul bun pe care mi l-a lasat reclama. Bravo Next si Cap.
  • Milka – pentru replicile simple dar memorabile;
  • Orange – animalutele care vorbesc sub apa si pe care Mariuca le recunoaste din sutele de reclame de la TV;
  • Burger – o reclama care te face sa cauti sub capac;
  • Jacobs – ma face sa servesc si eu postasul cu o cafea;
  • Milli – au un slogan foarte inspirat, care exprima asa cum trebuie filozofia produsului;
  • Rexona – imi lasa pete albe pe suflet si nu pe haine; adica imi place;
  • Pepsi – desi sunt fan Coca-Cola, de data asta as lua una din miile de forme din reclama Pepsi;
  • Vodafone – as da si eu o tura cu Fernando Alonso;
  • Coca-Cola – mai mult pentru Kaiser Chiefs si “Na, na, na, na, na”.

Mariuca a invatat sa se spele singura. Face asta de ceva timp incoace.  

Ia putin sapun dupa ce il udam, isi da pe burtica si il intinde pe tot corpul. Si se spala si pe talpi. Apoi, desi nu e ziua de facut baie pe cap, isi da si in cap pana face spuma. E tare. 

Dupa sapuneala se clateste. Adica ia dusul si il pune pe ea. Cand o scoatem din cada, la stergere, se usuca in urechi cu betisorul. Singura. Si ii mai place sa-i dau cu crema dupa aceea. Tot singura cere. 

Creste.     

dscf3423.jpg   

Sambata am fost in parcul Herastrau unde, pe langa statuile obisnuite, am dat peste altele mai putin obisnuite. Adica unele care prindeau viata. 

Este vorba de un spectacol de pantomima in aer liber al teatrului Masca, pus in scena de regizorul Mihai Malaimare si inspirat din atmosfera orasului Pompei (din timpul Imperiului Roman), distrus de cutremurul eruptia vulcanului Vezuviu in anul 79 d.HR.  

Statuile reprezinta oamenii care au existat in acea epoca si care revin pentru scurt timp la viata pentru a ne povesti si noua cum a fost atunci, cum isi duceau traiul si care le erau indeletnicirile. L-am vazut pe Cezar, pe Titus, luptele dintre gladiatori.  

Statuile sunt impartite in functie de scenete si prind viata pe rand. Adica dupa ce se termina o sceneta, actorii reiau pozitia de statui, in timp ce alt grup isi face numarul.

Mi s-a parut excelenta ideea si apoi costumele, mimica actorilor, performanta de a sta nemiscati astfel incat la prima impresie as fi jurat ca sunt statui adevarate.

statuile.jpg

Later edit: am facut o gafa cand am spus in text ca orasul Pompei a fost distrus de cutremurul Vezuviu in loc de eruptia vulcanului Vezuviu, asa cum ar fi trebuit. Imi asum greseala, dar asta nu inseamna ca gradul de inteligenta imi este scazut. Toata lumea, printre care si eu, stie ca Vezuviu este un vulcan. Nu stiu ce s-a intamplat.

In my defence, what is there to say… 


Blog Stats

  • 99.827 hits
august 2007
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031