Archive for august 2010
Onorata instanta
Posted on: august 18, 2010
„Onorata Instanta” (The Book of Evidence, 1989, aparuta la Nemira in 2007) a scriitorului irlandez John Banville este confesiunea pe care Freddie Montgomery si-o scrie din inchisoare, despre crima pe care a comis-o. Mai precis, Montgomery este acuzat ca a ucis o servitoare dupa ce acesta a incercat sa fure un tablou de la o veche cunostinta.
In fata instantei, incearca sa se justifice, dar, de fapt, vrea sa-si dea seama ce l-a determinat sa ajunga la crima si cand s-a hotarat.
Prin confesiunea sub forma de monolog, face o incursiune in trecut, evoca amintiri si persoane, perioada de bunastare si pribegii prin lume pana sa ajunga falit. O ia pas cu pas nu numai descriindu-si anumite actiuni, dar facand portrete cat mai autentice ale oamenilor din viata lui sau pe care i-a intalnit la un moment dat. De la parinti, prieteni de-ai parintilor, avocat, barman, pana la servitoarea pe care a ucis-o sau chiar sotia lui.
Problema incepe de la momentul in care ajunge falit si indatorat si se intoarce in tara sa natala pentru a face rost de bani. De acolo incepe totul, de cand isi revede mama si afla ce a facut cu averea lasata de tatal sau.
Montgomery, prin penita lui Banville, e un foarte fin observator al lucrurilor, detaliilor, oamenilor, propriilor stari. Isi analizeaza gesturile si, confesionandu-se, incearca sa gaseasca raspuns la ele.
Care e ideea pana la urma? Desi avocatul il sfatuieste sa nu pledeze vinovat, el se hotaraste sa-si arate vinovatia deplina si atunci scrie ceea ce am citit – marturia lui, numai ca Freddie da de inteles ca totul sau nimic nu e adevarat.
Thassos cea frumoasa
Posted on: august 6, 2010
- In: vacanta
- 5 Comments
Inca de anul trecut am stabilit ca vacanta de vara din 2010 va fi in Grecia, doar ca nu stiam ce loc sa alegem. Cu vreo 2 luni inainte de a rezerva ceva, am inceput un research serios. Am cautat idei pe toate site-urile si blogurile de nisa, pe forumuri si mai ales pe TripAdvisor. Pe short-list-ul destinatiilor ramasesera Zakynthos, Corfu, Rhodos, Halkidiki si Thassos.
Sincer, nu am vrut sa mergem in Thassos in prima faza pentru ca stiam ca acolo vin multi romani – no offence – insa, din ratiuni financiare si logistice, am ales insula asta in cele din urma si nu ne-a parut rau. Un simplu anunt pe facebook m-a ajutat sa gasesc cazare foarte repede, recomandarea venind de la Delia care ne-a indrumat catre Esperides, un loc foarte fain cu gazde excelente.
Tot cu un anunt pe facebook, prieteni care au mai fost nu neaparat in Thassos, ci in Grecia, ne-au oferit o multime de tips-uri legate de locuri, feluri de mancare, preturi, taverne etc. Le multumesc inca o data, ne-au fost de mare ajutor.
Am ales sa mergem cu masina. Am gasit traseele pe Amfostacolo si pe ViaMichelin. Ne-au ajutat enorm de mult si cu o estimare a costului benzinei.
Ne-am inghesuit 4 adulti si 2 copii si am luat drumul spre Constanta pe 24 iulie, pentru ca am vrut sa prindem concertul lui Mika. Pe 25 ieseam prin Vama Veche spre Bulgaria si timp de 5 ore nu ne-am mai oprit pana la Sozopol, unde am innoptat. Am respectat toate limitarile alea stupide de viteza, din Bulgaria. Fac o paranteza sa spun ca si Sozopol este un loc deosebit. Ma bucur ca am ajuns si pe acolo.
Pe 26 iulie am parasit Sozopol si ne-a luat cam 4 ore sa ajungem la granita. Stiu ca multi ar vrea sa spun traseul exact, localitatile prin care am trecut, insa, sa-mi fie cu iertare, nu am retinut mare lucru, asta pentru ca sarcinile au fost impartite clar, eu am condus dus-intors si am fost atenta la drum, iar cei doi tati au fost responsabili cu directionarea. Am mai si gresit drumul, ne-am mai si intors, dar nu a fost nimic grav. La 19 coboram de pe ferryboat si ne indreptam catre resedinta de vacanta din Thassos.
Pentru mine, in fiecare tara vizitata pana acum, a contat foarte mult sa stiu macar expresiile de baza din limba respectiva. Inainte de plecare, un prieten mi-a trimis cateva linkuri foarte folositoare si asa am invatat sa salut, sa spun la revedere, sa numar, sa spun ce faci in greaca. Spun ca a contat, pentru ca de fiecare data cand foloseam o formulare de adresare, chiar si un simplu multumesc, oamenii se bucurau sincer. Am vazut clar lucrul asta pe fata lor. Asa ca mi-a prins bine sa invat si putina greaca, o limba, de altfel, foarte armonioasa.
Ok, sa spun ceva si despre locurile vizitate. Am fost la mai multe plaje, foarte diferite intre ele. Unele cu pietris, insa nu neaparat deranjant, altele cu vegetatie deasa pe fundul apei, iar altele cu nisip foarte fin si cu valuri mari. Mi-a placut si peticul de plaja de la Papalimani, de langa locul in care am stat noi, asta pentru ca avea un ponton de pe care saream, in timp ce chiuiam, in apa. Cel mai frumos suvenir din Thassos au fost pietricele albe sau colorate adunate de la malul marii.
La diverse taverne precum Simi, Papalimani, Olga’s Place, Patrikos si nu mai tin minte, am mancat tzatziki, branza prajita sau pe gratar, gyros, souvlaki, salata greceasca etc. La fiecare, la sfarsit primeam din partea casei pepene rosu sau inghetata. Pentru cei care m-au sfatuit sa incerc neaparat dulciurile grecesti, stati linistiti, nu ratam eu ocazia asta. Au fost excelente. Regret, in schimb, ca nu am asistat la un sirtaki.
Un lucru care mi-a intunecat mie oarecum vacanta pentru vreo 2 zile a fost problema cu benzina. Am ajuns exact cand incepuse greva transportatorilor, iar noi ramasesem cu benzina la limita. Asa ca am stat putin in stres pana s-a rezolvat situatia. Lucrul asta ne-ar fi obligat poate sa mai ramanem in plus, ceea ce nu era un lucru rau, insa bugetul de vacanta nu prea ne permitea.
Mariuca a stat numai in apa, ca o ratusca. I se invineteau buzele, ii clantaneau dintii, insa ea vroia sa mai stea „5 minute, mami, 5 minute”.
Am plecat din Thassos pe 2 august. In maxim 2 ore jumate am iesit din Grecia, insa am facut iarasi foarte mult in Bulgaria. De data asta am innoptat la Veliko Tarnovo si ca sa ajungem acolo, am luat-o prin creierii muntilor. Am rezistat la urcari, coborari, serpentine. M-a oprit si politia, dar doar pentru un control de rutina, iar a doua zi am ajuns safe and sound in bucale. Nu mai spun care a fost senzatia atunci cand am intrat in Romania. Cu siguranta o stiti si voi.
Cateva poze aici.
Zmeura's Weblog 