Zmeura's Weblog

Archive for the ‘filme’ Category

Festivalul International de Film NexT , aflat la a 4 editie si care se desfasoara in perioada 13-18 aprilie la Cinema Scala, din capitala, a pregatit ceva special si pentru copii.

Mai exact, pe 17 aprilie, ora 11, la Scala, vor fi rulate scurt metraje destinate copiilor. Dupa filme, vor urma o serie de activitati pentru cei mici.

Va las aici mai multe detalii. Pare interesant.

Sincer, ma intrebam cand o sa revina Disney cu genul clasic de film animat care l-a/i-a consacrat. Si a revenit cu Printesa si broscoiul chiar daca are si accente moderniste.

Asa se face ca sambata dimineata am onorat invitatia la bal si la premiera. Cand am auzit ca e dublat in romana, am strambat putin din nas pentru ca vroiam sa-i aud pe John Goodman (Big Daddy), Oprah Winfrey (Eudora) sau  pe Jennifer Lewis (Mama Odie). Dar nici Tamara Buciuceanu-Botez in rolul Mamei Odie, Maria Ploae (Eudora) si Pavel Bartos (Dr. Facilier) n-au fost mai prejos. La fel si dialogurile care au fost adaptate foare bine in romana.

Dar, dincolo de toate acestea, trebuie sa vedeti filmul pentru culori, muzica, efecte speciale, pentru minunata lume a nemuritorului Disney. Prietenie, vise, impliniri sunt lucruri puse in scena absolut superb in „Printesa si broscoiul”.

Mi-a placut foarte mult Big Daddy, printul Naveen, aligatorul jazzoman, licuriciul Raymond, mama Odie si chiar Charlotte.

Veti rade, va veti si intrista putin, dar nu va veti pierde speranta. Si credeti-ma, nu conteaza ce varsta aveti. E pentru toti.

P.s.: Mariuca nu a avut rabdare sa stea pana la final, deci nu stiu cum s-a terminat, insa, special pentru mine, ma voi intoarce sa vad filmul complet.

Si nu uitati: From the magic within our hearts to the adventure beyond the horizon there is only one Disney .

… si am emotii.

Am primit invitatie de la Disney Channel Romania (via Nicola Porter Novelli, multumim mult) pentru Balul printeselor si al printilor care va avea loc sambata la Cinema City de la Afi Palace Cotroceni. Balul e prilejuit de lansarea filmului animat „Printesa si Broscoiul”.  

De ce am emotii, de fapt temeri? Ca nu am rochita de bal pentru Mariuca. Adica, am o fustita/rochita din voal si un voal roz de pus pe cap, dar  mi-e teama ca alte fetite vor fi  „spectaculoase”, iar Mariuca o sa zica „uite mami”.

Costumul ei va fi compus dintr-o bluzita sau camasa alba, fustita de voal, dresuri alb cu roz, pantofi alb cu roz. Sper sa fie suficient ca sa se incadreze.

In alta ordine de idei, sunt foarte curioasa daca o sa reziste pana la sfarsitul filmului, avand in vedere experientele trecute.

Mega Kilipirim, 12-21 martie, Sala Dalles. Mai multe, aici.

Festivalul Filmului German, 11-14 martie, Noul Cinematograf al Regizorului Roman. Aici.

Festivalul de Film Documentar dedicat drepturilor omului, 17-22 martie. Aici.

De mers

Posted on: martie 5, 2010

Alice in Wonderland. Eu am vazut trailerul si oricum eram sigura ca Tim Burton face minuni. Azi, 5 martie, premiera.

Salonul de carte, presa si muzica, 3-7 martie, la Muzeul National de Istorie.

Targul Ilovehandmade, 6-7 martie, la Muzeul Municipiului Bucuresti.

Sweet Sunday for ladies in Verde Cafe, unde vor veni vedetele online-ului nostru si vor gati special pentru doamne. Dupa 17. Va puteti inscrie in grup, aici.

E duminica, am 6 ani si ma uit impreuna cu sora mea la televizor. Ochii nu ni se dezlipesc de pe ecran pana la terminarea filmului la care ne uitam. Suntem fascinate de Maria Mirabela. Ii iubim la nebunie pe Oachi, Scaparici si Omide. Plangem si radem cu ei.  Stam cu sufletul la gura si speram ca totul sa se termine cu bine. Suntem acolo, cu ei si ii incurajam. “O sa fie bine Oachi, o sa reusesti”, ii transmit eu prin gand.

E duminica, am 30 de ani si, de data asta, stau langa copilul meu de 4 ani si privim amandoua Maria Mirabela. Ma uit la ea ca intr-o oglinda. Ma vad pe mine, desi eu eram putin mai mare decat ea atunci cand am vazut prima data filmul animat. Ar fi trebuit s-o vedeti si voi pe Mariuca in timp ce se uita la Maria Mirabela. Eu i-am urmarit toate expresiile fetei: cand incantare, cand entuziasm, cand tristete. Dar sfarsitul e de vis, cand se ridica si danseaza ca o mica balerina in timp ce fredoneaza, asa cum poate, minunatul cantec de la sfarsit.

De la 6 ani si pana acum, le sunt recunoscatoare lui Ion Popescu-Gopo, Andei Calugareanu, lui Dem Radulescu, lui Mihai Constantinescu (pentru ce era atunci).

Cateodata, timpul parca sta in loc.

Cei care vor sa vada proiectiile de la TIFF 2009, au ocazia de a le urmari in cadrul proiectului „Sub clar de luna” initiat de organizatorii TIFF si primaria sectorului 1.

Deci, in perioada 17-26 iulie, in parcul Bazilescu din capitala, TIFF-ul trece si pe la noi.

O sa incercam, din nou, cinema-ul in aer liber. Sincer, mi-e dor de vremea in care vedeam filme pe Motoare, la tati in brate.

In functie de cat si mai ales daca domnisoara Mariuca doarme la pranz, o sa ajungem si noi.

Aici sunt mai multe despre acest proiect.

Cultura de weekend a inceput de vineri seara cu festivalul international de scurt metraje, Future Shorts. Evenimentul a avut loc la Galeriile ArtExpo de la TNB, un spatiu mai mult decat incapator pentru multimea de oameni care au venit acolo. Dupa Bucuresti, se va desfasura si in alte orase ale tarii.

Din punctul meu de vedere, a fost o reusita. Mai ales din perspectiva comunicarii acestui eveniment, care a avut o acoperire foarte mare. Si-a atins scopul si mai ales publicul tinta.

In ceea ce priveste evenimentul in sine, cu mici scapari organizatorice, cateva din scurt metrajele pe care le-am vazut au fost absolut senzationale. Cred ca merita investit in continuare in acest festival care vine din Marea Britanie si a strabatut deja o gramada de alte tari. Asta o stiu de aici.

N-am reusit sa stam pana la sfarsit din cauza oboselii, dar pe site-ul lor gasiti mai multe informatii.

Astazi asa ma simt. De parca as fi in Dogville. Aici, despre film.

In drumul nostru saptamanal spre slujba de la Stavropoleos, mai precis prin centrul vechi, am dat peste ceva mai putin obisnuit. Dinspre Gregory’s veneau niste sunete desprinse parca din alta lume. O fata canta la un obiect pe care mi-ar fi greu sa-l denumesc instrument muzical: obiectul are o forma ovala si este confectionat din cupru sau aluminiu sau altceva. Aduce cu un capac foarte mare, pe care se gasesc niste adancituri mici imprejurul capacului. E ca si cand ai canta la toba.

Anyway, ieseau niste suntele minunate, linistitoare. Ne-am oprit, am ascultat-o, am pus niste banuti, apoi ne-am dus spre biserica. La intoarcere, ne-au insotit si prietenii nostri cu care ne intalnim de obicei la biserica si am vrut sa le aratam si lor ce am descoperit noi cand am venit. S-au aratat la fel de interesati si incantati.

Doar ca, la un moment dat, a venit o satra de tigani, care din motive care tin exclusiv de prostie, nesimtire etc, au inceput sa rada si sa faca glume proaste pe seama ei. Pe buna dreptate, iti venea sa scoti un pistol sau un bici si sa fii cat se poate de nemilos.

Fata, care cred ca era de nationalitate germana sau austriaca, sper, din suflet, sa nu-si fi dat seama de ceea ce debitau animalele alea.

Si uite asa, iti dai seama ca te afli intr-un loc in care nu vrei sa fii, un loc unde salbaticia, cruzimea, ignoranta sunt la ele acasa. Iti vine sa-i dai foc, sa-l distrugi ca sa nu mai existe asa ceva pe pamant.

Dogville

Posted on: iunie 2, 2008

Tot in noaptea de sambata spre duminica, tot pe Pro Cinema, de data asta Dogville (2003). O capodopera de film in regia si dupa scenariul lui Lars von Trier si narat, in noua capitole, de actorul John Hurt.

Din distributie, actori cunoscuti : Nicole KidmanPaul Bettany, Chloe Sevigny, Lauren Bacall, James Caan.

Actiunea se petrece prin anii ’30, povestea incepand cu sosirea lui Grace (Nicole Kidman), urmarita de gangsterii tatalui sau, intr-un mic orasel, unde va incerca sa-i convinga pe oameni sa o accepte in comunitatea lor rupta de lume. Va face diverse munci fizice, ii va ajuta pe oameni si in final acestia vor cadea de acord s-o ascunda.

Desi privelistea pare una linistita, iar oamenii, de buna credinta, in curand Grace va descoperi fata cea mai urata a lor. Cum gangsterii sunt tot mai aproape, oamenii se simt amenintati si ajung chiar sa o santajeze: unii ii cer favoruri sexuale, altii o pun la munci mai grele, ajungand sa fie tratata precum o sclava. Incearca sa fuga, ascunsa in camionul celui ce transporta diverse marfuri, insa e pacalita si adusa inapoi.

Oamenii o pedepsesc si mai tare, inlantuind-o si umilind-o. Captiva fiind, nu se poate impotrivi celor care vin seara de seara si o violeaza la cunostinta tuturor.

Nici chiar cel care declara ca o iubeste, Tom Edison (Paul Bettany), un scriitor in devenire si moralist fara pereche, nu face nimic in afara de a-i oferi vorbe goale si in cele din urma, de a o trada.

Ceea ce e de neinteles la Grace este compasiunea pe care le-o arata acestor oameni, spunand mereu ca trebuie iertati. Incearca sa se puna in locul lor si sa ii inteleaga. Le gaseste scuze pe seama faptului ca oamenii nu pot avea incredere intr-un necunoscut urmarit si de politie si posibil criminal.

Atunci cand tatal sau o gaseste, poarta un dialog cu acesta inainte de a lua decizia finala. Acum puterea e in mana ei. Ii poate ierta sau se poate razbuna. Ajunge sa spuna singura ca „daca ar exista un loc fara de care lumea ar fi mai buna, atunci acesta este Dogville” (citez din memorie).

Prin urmare, toata compasiunea se transforma in ura ce o va determina sa decida soarta acestui orasel.

……………………..

Dogville e printre foarte putinele pelicule filmate doar pe o scena, cu un decor minimalist. E un gen de teatru filmat sau black box theatre.

E o parabola excelent regizata, filmata si scrisa, dar cu un subiect controversat si dur in care cainii au infatisare umana.

 

 

 


Blog Stats

  • 103.756 hits
mai 2024
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031