Zmeura's Weblog

Archive for the ‘nunta’ Category

Emotii, tensiuni, stres, toate astea s-au transformat in ceva superb in ziua nuntii. Alergaturile, vorbitul si rasvorbitul la restaurant, aranjamentele handmade pentru mese, selectia de muzica, totul a fost facut de noi. Cred ca nici daca apelam la un wedding organizer nu ar fi iesit atat de original.

La biserica a fost cel mai furmos. Pentru mine, slujba de cununie a contat mai mult decat orice. Mariuca a stat tot timpul langa noi si m-a tinut de mana. Nu puteam face nicio miscare, pentru ca imi cauta in pemanenta mana. Iar eu eram cea mai fericita ca eram toti trei acolo, in fata Domnului.

A fost totul asa cum am sperat sa fie. Au venit oamenii care au contat: prieteni vechi si noi, dar la fel de buni, parintii, sora mea, sora lui Dan, nasii, fosti colegi de serviciu sau de facultate.

Nasii, niste oameni deosebiti, veniti de foarte departe, din Marea Britanie, tocmai pentru a ne fi alaturi.

La petrecere a venit chiar si parintele Marian, cel care ne-a cununat.

La restaurantul La Scena, oamenii de acolo si-au dat toata silinta ca lucrurile sa iasa bine. Mancarea a fost laudata din plin, iar din tort, nuntasii s-au infruptat de mai multe ori.

Au fost si copilasi, cinci baietei foarte cuminti pe care Mariuca, singura fetita, i-a alergat prin tot restaurantul. Iar Mariuca s-a comportat si ea exemplar: a dansat, a mancat, a ascultat de noi si de bunici si a fost mai frumoasa decat mireasa.

 

Stau cu frica in suflet pana sambata. Sper sa nu se mai intample nimic rau. Nu stiu cum se face ca toate problemele au inceput chiar inaintea nuntii.

Un tir a intrat in masina alor mei – slava Domnului ei sunt bine, au avut un noroc chior, Mariuca a facut conjunctivita, dupa care am luat-o si eu, apoi, tot ea a racit si a facut febra mare.

Acum, cu doar 3-4 zile inainte, eu m-am imbolnavit rau. Imi pun acum sperantele in Cel de Sus.

In plus, am ramas fara masinile care ne-ar fi putut duce la biserica, dar asta nu-i grav, iar alti invitati la nunta s-au imbolnavit si ei. Sor-mea a ramas fara iubit.

Nu cred in superstitii sau blesteme, dar cred in puterea gandului rau.

Asadar, cu Dumnezeu inainte!

Vroiam sa fac si o recenzie a cartii La agatat (Nadine Gordimer, Colectia Cotidianul), insa trebuie sa-mi revin.

 

Cum nunta noastra e pe 7 iunie, adica saptamana viitoare, vom rata doua evenimente foarte importante.

Poate ajungeti voi la ele.

Intre 4 si 8 iunie va avea loc Bookfest la Romexpo, iar intre 6 si 8 iunie, a doua editie a Street Delivery se va desfasura in toata splendoarea ei tot pe Arthur Verona ca si anul trecut.

Noi am fost anul trecut si a fost foarte fain. Motive de participare gasiti pe blogul Carturesti: muzica, street art, proiectii de filme, bataie cu apa si multe alte surprize.

Duminica i-am taiat motul lui Luca, prietenul Mariucai. Mama lui ne-a propus aceasta sarcina, intrucat suntem foarte apropiati.

In post-ul asta vreau sa vorbesc de obiceiurile, credintele si mai ales superstitiile la romani. Nici eu, nici tati si nici mama lui Luca nu prea suntem de acord cu practica asta a taierii motului. Si noi i-am rupt turta Mariucai, asa cum se procedeaza la fete, dar numai de gura celor batrani care se incapataneaza sa se agate de traditii care nu tin nicidecum de religie si nici nu se regasesc in cartile bisericesti.

Toate superstitiile legate de aceasta practica mi se par ridicole, de la impletirea motului si taierea lui in trei trepte si mai ales nearatarea lui copilului protagonist pana la faimoasa tava cu diverse obiecte de pe care el trebuie sa aleaga lucruri despre care se crede ca-i influenteaza alegerile in viata.

Pentru ca am fost stresati de parinti, am facut-o si pe asta. Totul numai ca sa-i inchid gura mamei. La fel si in cazul lui Luca al carui par – lung, cret, blond, superb – nu mai suporta amanare si trebuia tuns numaidecat. Si ca sa fie tuns, trebuia sa i se ia motul mai intai.

Una peste alta e si asta o ocazie de voie buna, de strans familia, de petrecut. Pana la urma, pentru noi a fost o onoare avand in vedere ca era vorba de Luca.

Amuzant a fost cand rudele ne spuneau „saru’ mana nasa, saru’ mana nasule”, sau „hai nasule, unde e nasul etc”. Nici nu stiam cum sa ma comport, era o situatie haioasa foc. Eu, care arat de nici 16 ani, tati care numai fata de „sarumana nasule” nu are. 

Ca sa intelegeti ce-i cu obiceiurile astea de pe la noi cititi ce zice si Cristi Tabara aici.

Repulsia mea fata de superstitii se va vedea si la nunta unde nu-mi voi scrie pe pantof sau in pantof nu-stiu-ce, nu-mi va scoate nasa voalul la ora 2 noaptea (nici macar nu am voal), nu voi arunca buchetul -poate doar asa…to have fun, nu voi pune galeti prin fata usii bisericii ca sa se arunce bani etc.

Se apropie ziua cea mare, adica the wedding.

La to do list mai sunt de facut invitatiile, care in mare parte vor fi distribuite via e-mail, apoi florile (buchet, lumanari). In fine, aici nu ne complicam foarte mult. Vom lua lumanari de la Stavropoleos si le vom aranja noi cu ajutorul prietenilor specializati. Se stiu ei.

Apoi mai e costumatia lui tati. Am stabilit fara costum, sa vedem ce improvizam. Si mai e si rochita Mariucai. Tre’ sa fie ceva din in si asortata cu flori prinse in par.

Apoi mai e playlist-ul. E deja facut, mai intrebam pe la prieteni ce le-ar placea sa auda si dupa aceea facem o compilatie.

Mai trebuie sa mai invitam prietenii (ar fi asa bine daca ar veni toti cei dragi) si sa gasim un fotograf. Si mai trebuie sa ne uitam dupa verighete. Oooff!

La done list avem asa: vorbit la biserica, la Stavropoleos, of course; rezolvat si cu restaurantul: La Scena (nu poate sa nu iasa bine, tuturor le va placea aici), vorbit si cu nasii, luat rochie de mireasa.

Ce mai e, ce mai e? Incep sa intru in panica pana pe 7 iunie.


Blog Stats

  • 96,753 hits
Iulie 2017
L M M M V S D
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31