Zmeura's Weblog

Archive for the ‘nebunii de-ale mele’ Category

Inca o recenzie la o carte – Jocul ingerului (Ruiz Zafon) – si blogul asta se inchide.

Acum e altceva. Am prins experienta, dar mai am de lucrat la partea cu stresul care vine de pe locul din dreapta (aviz tati). Nu ma mai urc la volan cu teama si cu emotiile care ma insoteau in urma cu un an si care ma faceau sa transpir ca dupa o tura de sauna.

Am ajuns sa intuiesc miscarile celorlalti si sa simt, oarecum, pericolul si sa-l evit. Experienta mersului pe trasee mai lungi precum Sibiu sau Bulgaria, mi-au aratat ca trebuie sa fii fresh cand esti la volan. Zic asta pentru ca mi s-a intamplat ca dupa 3 ore de mers continuu, sa nu mai pot sa ma concentrez si sa fac greseli, cum ar fi sa ma grabesc. Oricum, tot la inceput se cheama ca sunt.

Altfel, este important sa iti placa sa conduci, sa nu faci pentru ca trebuie. Cand am facut scoala de soferi, am facut-o fiindca trebuia sa conduca cineva masina si priveam lucrul asta ca pe o obligatie. Eram convinsa ca nu sunt facuta pentru asa ceva. Eram mai mult ca sigura ca voi fi dezastru la volan.

Uite ca nu e asa. Si am inceput s-o iubesc pe Sandy din ce in ce mai mult. Si cred ca si ea pe mine, ca face tot ce ii zic, cand ii zic. Doar am trecut cu ea prin gropi si a rezistat vitejeste, franeaza perfect si la timp.

Recunosc ca am mai facut si eu greseli, dar va zic, e din ce in ce mai bine si culmea … imi place sa conduuuuc!

Ii multumesc ca ne-a dus cu bine pana acum la tara la mamaie, la Valeni, in Vama Veche, in Constanta, la Sibiu, in Bulgaria, la Vulcana Bai, la Buzau si nu mai tin minte. Zic ca pentru un incepator am facut ceva trasee mari.

Am fost sa ma spovedesc la Stavropoleos. Unu la mana: e greu. Doi: e si mai greu la Parintele Iustin.

M-am dus setata sa-mi vars toate temerile, neincrederile, fricile si  groazele cautand o solutie si, cand am ajuns, am uitat tot, plus ca tremuram din toate incheieturile.

Mi-am adus aminte cat de frica imi era cand, copil fiind, faceam vreo boacana si trebuia sa-i spun mamei sau cand tre sa dau socoteala in fata sefului. Astea mi s-au parut floare la ureche pe langa spovedanie.

Trecand mai departe, nu uitati ca saptamana aceasta sunt Deniile. Aici e un program al acestora, daca sunteti interesati.

Un sfat

Posted on: Martie 29, 2010

Ma enerveaza teribil cand ma intalnesc cu oameni pe care i-am cunoscut la un moment dat prin intermediul altora, am schimbat doua vorbe nu mai mult, n-am stabilit nicio legatura, dar care, cand dam unii peste altii cu diverse ocazii, nu ma saluta, nu ma intreaba ce fac. O sa ziceti ca pana aici nimic spectaculos, ca exagerez. Mergem mai departe. Da, ma intreaba de vorba, dar ma intreaba: “Unde e cutare (prieten comun), cand vine cutare, de ce n-a venit cutare?” asta in conditiile in care eu ii salut si le zambesc si, in plus, ii intreb ce mai fac, iar eu ma trezesc cu intrebarile astea.

Sfat: decat sa interactionam in genul asta, prefer sa nu, de nicio culoare, nu tin agenda nimanui, nu sunt secretara nimanui. Inteleg sa te intereseze persoana respectiva, dar nu ma tratezi ca un cur.

Apoi, m-am saturat de vedetisme, de ideea ca ala a aparut nu-stiu-unde, e cunoscut, tre’ sa ma bag in seama cu el si sa ii ignor pe altii. Si eu cunosc si sunt prietena cu multa lume sa zicem vizibila, importanta, dar nu fac lucrurile pe care le-am mentionat.

Multumesc si sper sa fie urmate sfaturile, altfel data viitoare o sa ma uit ca printr-un perete cand ne vedem.

Am o mica pasiune: pantofii. Am cautat un anumit model de balerini, pana i-am gasit tocmai la mamaie la Valeni. Norocul meu este ca mereu gasesc lucruri frumoase acolo unde nimeni nu prea cauta.

Iata-i pe my precious:

Totul porneste de la discutiile despre zilele babei Dochia: baba mea, baba ta. „A mea a fost pe … si a fost soare, inseamna ca e de bine, sunt o persoana buna. A ta a fost pe … si a nins, a plouat, a fost urat, deci nu prea e de bine, esti un om rau”.

Stati putin! Discutia mi se pare cat se poate de aberanta. Sufletul unui om nu e caracterizat de o … baba. Am tot vazut statusuri pe facebook/twitter/mess de genul “azi e baba mea si uite ce urat e afara…”. Eu oricum nu le am cu superstitiile si poate, acest post, de aici porneste, dar sa fim realisti: e aberanta discutia.

Si uite asa, baba mea a fost in ziua de luni, mai precis pe 8 martie, cand a nins si a fost frig. Cu toate astea, ma autodeclar om bun. Si am atatea lucruri care imi stau marturie, dar nu o sa le enumar pentru ca unii ar zice ca ma laud si imi bag in fata “sufletul atat de generos si altruist”. Stiu cum sunt si cine sunt si n-am nevoie de babe pentru asta. Si nici voi.

M-am lasat „manipulata” de razele soarelui si gata, am zis c-a venit primavara. Primul lucru: sa indes in dulap hainele groase, fularele, manusile, calciulile groase, inclusiv pantalonii de fas ai Mariucai.

Al doilea: sa adopt tinute de primavara si, eventual, sa-mi caut pantofii mult visati. Bine ca n-am apucat sa-i cumpar, dar de imbracat primavaratec tot am facut-o si luni aseara am ajuns acasa pa-ra-li-za-ta.

Al treilea: am spalat toate lucrurile groase, zic sa le scot curate la anul. Asta e, acum o sa le mai iau o tura. Cred ca pana la Paste nu le mai bag.

Da’  oare prin ce pungi si cutii am bagat caciulile si manusile?

Ma rog, trece si asta, insa dupa o zi perfecta ca cea de ieri, cu vreme frumoasa, oameni frumosi, intr-un loc frumos, cu brownies si inka, nici nu ma asteptam la viscolul de afara. Not again, pls!


Blog Stats

  • 96,122 hits
Martie 2017
L M M M V S D
« Mar    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031