Archive for the ‘nebunii de-ale mele’ Category
It’s closing time
Posted on: aprilie 14, 2010
- In: eu | nebunii de-ale mele
- 7 Comments
Inca o recenzie la o carte – Jocul ingerului (Ruiz Zafon) – si blogul asta se inchide.
In love with my car
Posted on: aprilie 12, 2010
Acum e altceva. Am prins experienta, dar mai am de lucrat la partea cu stresul care vine de pe locul din dreapta (aviz tati). Nu ma mai urc la volan cu teama si cu emotiile care ma insoteau in urma cu un an si care ma faceau sa transpir ca dupa o tura de sauna.
Am ajuns sa intuiesc miscarile celorlalti si sa simt, oarecum, pericolul si sa-l evit. Experienta mersului pe trasee mai lungi precum Sibiu sau Bulgaria, mi-au aratat ca trebuie sa fii fresh cand esti la volan. Zic asta pentru ca mi s-a intamplat ca dupa 3 ore de mers continuu, sa nu mai pot sa ma concentrez si sa fac greseli, cum ar fi sa ma grabesc. Oricum, tot la inceput se cheama ca sunt.
Altfel, este important sa iti placa sa conduci, sa nu faci pentru ca trebuie. Cand am facut scoala de soferi, am facut-o fiindca trebuia sa conduca cineva masina si priveam lucrul asta ca pe o obligatie. Eram convinsa ca nu sunt facuta pentru asa ceva. Eram mai mult ca sigura ca voi fi dezastru la volan.
Uite ca nu e asa. Si am inceput s-o iubesc pe Sandy din ce in ce mai mult. Si cred ca si ea pe mine, ca face tot ce ii zic, cand ii zic. Doar am trecut cu ea prin gropi si a rezistat vitejeste, franeaza perfect si la timp.
Recunosc ca am mai facut si eu greseli, dar va zic, e din ce in ce mai bine si culmea … imi place sa conduuuuc!
Ii multumesc ca ne-a dus cu bine pana acum la tara la mamaie, la Valeni, in Vama Veche, in Constanta, la Sibiu, in Bulgaria, la Vulcana Bai, la Buzau si nu mai tin minte. Zic ca pentru un incepator am facut ceva trasee mari.
- In: credinta | eu | ganduri/temeri | hopes&dreams | nebunii de-ale mele
- 1 Comment
Am fost sa ma spovedesc la Stavropoleos. Unu la mana: e greu. Doi: e si mai greu la Parintele Iustin.
M-am dus setata sa-mi vars toate temerile, neincrederile, fricile si groazele cautand o solutie si, cand am ajuns, am uitat tot, plus ca tremuram din toate incheieturile.
Mi-am adus aminte cat de frica imi era cand, copil fiind, faceam vreo boacana si trebuia sa-i spun mamei sau cand tre sa dau socoteala in fata sefului. Astea mi s-au parut floare la ureche pe langa spovedanie.
Trecand mai departe, nu uitati ca saptamana aceasta sunt Deniile. Aici e un program al acestora, daca sunteti interesati.
Un sfat
Posted on: martie 29, 2010
Ma enerveaza teribil cand ma intalnesc cu oameni pe care i-am cunoscut la un moment dat prin intermediul altora, am schimbat doua vorbe nu mai mult, n-am stabilit nicio legatura, dar care, cand dam unii peste altii cu diverse ocazii, nu ma saluta, nu ma intreaba ce fac. O sa ziceti ca pana aici nimic spectaculos, ca exagerez. Mergem mai departe. Da, ma intreaba de vorba, dar ma intreaba: “Unde e cutare (prieten comun), cand vine cutare, de ce n-a venit cutare?” asta in conditiile in care eu ii salut si le zambesc si, in plus, ii intreb ce mai fac, iar eu ma trezesc cu intrebarile astea.
Sfat: decat sa interactionam in genul asta, prefer sa nu, de nicio culoare, nu tin agenda nimanui, nu sunt secretara nimanui. Inteleg sa te intereseze persoana respectiva, dar nu ma tratezi ca un cur.
Apoi, m-am saturat de vedetisme, de ideea ca ala a aparut nu-stiu-unde, e cunoscut, tre’ sa ma bag in seama cu el si sa ii ignor pe altii. Si eu cunosc si sunt prietena cu multa lume sa zicem vizibila, importanta, dar nu fac lucrurile pe care le-am mentionat.
Multumesc si sper sa fie urmate sfaturile, altfel data viitoare o sa ma uit ca printr-un perete cand ne vedem.
My precious
Posted on: martie 16, 2010
- In: eu | nebunii de-ale mele
- 3 Comments
Am o mica pasiune: pantofii. Am cautat un anumit model de balerini, pana i-am gasit tocmai la mamaie la Valeni. Norocul meu este ca mereu gasesc lucruri frumoase acolo unde nimeni nu prea cauta.
Iata-i pe my precious:
Sunt un om bun
Posted on: martie 12, 2010
Totul porneste de la discutiile despre zilele babei Dochia: baba mea, baba ta. „A mea a fost pe … si a fost soare, inseamna ca e de bine, sunt o persoana buna. A ta a fost pe … si a nins, a plouat, a fost urat, deci nu prea e de bine, esti un om rau”.
Stati putin! Discutia mi se pare cat se poate de aberanta. Sufletul unui om nu e caracterizat de o … baba. Am tot vazut statusuri pe facebook/twitter/mess de genul “azi e baba mea si uite ce urat e afara…”. Eu oricum nu le am cu superstitiile si poate, acest post, de aici porneste, dar sa fim realisti: e aberanta discutia.
Si uite asa, baba mea a fost in ziua de luni, mai precis pe 8 martie, cand a nins si a fost frig. Cu toate astea, ma autodeclar om bun. Si am atatea lucruri care imi stau marturie, dar nu o sa le enumar pentru ca unii ar zice ca ma laud si imi bag in fata “sufletul atat de generos si altruist”. Stiu cum sunt si cine sunt si n-am nevoie de babe pentru asta. Si nici voi.
M-am lasat „manipulata” de razele soarelui si gata, am zis c-a venit primavara. Primul lucru: sa indes in dulap hainele groase, fularele, manusile, calciulile groase, inclusiv pantalonii de fas ai Mariucai.
Al doilea: sa adopt tinute de primavara si, eventual, sa-mi caut pantofii mult visati. Bine ca n-am apucat sa-i cumpar, dar de imbracat primavaratec tot am facut-o si luni aseara am ajuns acasa pa-ra-li-za-ta.
Al treilea: am spalat toate lucrurile groase, zic sa le scot curate la anul. Asta e, acum o sa le mai iau o tura. Cred ca pana la Paste nu le mai bag.
Da’ oare prin ce pungi si cutii am bagat caciulile si manusile?
Ma rog, trece si asta, insa dupa o zi perfecta ca cea de ieri, cu vreme frumoasa, oameni frumosi, intr-un loc frumos, cu brownies si inka, nici nu ma asteptam la viscolul de afara. Not again, pls!
A piece of advice
Posted on: ianuarie 15, 2010
- In: eu | nebunii de-ale mele
- 12 Comments
De cand ma stiu, toata lumea imi zice ce si cum sa fac. Ma rog, poate fata mea inca pubera ii face sa creada ca sunt atat de neprihanita incat nu stiu cum stau lucrurile pe lumea asta.
„Nu face aia asa, nu e bine aia, fa asa, du-te la cutare, ia medicamentele cutare, cumpara-ti haina cutare, nu te mai tunde asa, machiaza-te, pune-ti tocuri, Mariuca nu e bine imbracata, caciula aia nu e buna, fularul e prea subtire, nu sta bine in masina etc.”
De exemplu, cand Mariuca e bolnava, aud sfaturi legate de medicamente: Da-i nurofen, da-i etc. Stiu ca oamenii sunt bine intentionati, dar nu vreau sa aud sfaturi pe care oricum nu le voi urma din simplul motiv ca ascult de doctor si punct. Am avut mai demult o discutie pe messenger, cu o cunostinta careia i-am spus ca Mariuca era bolnavioara (la momentul acela). Instantaneu, fereastra mea de messenger s-a umplut cu sfaturi de medicamente. Efectiv, nu mai suportam. Din moment ce copilul era bolnav, era evident ca i-am administrat niste medicamente luate la sfatul doctorului.
Sau cand mai aud de cunostinte care dau sfaturi la gravide. „Nu manca aia, nu face aia etc. ca eu cand eram insarcinata am luat nu stiu ce vitamine … ia si tu.” Stop. Orice sarcina e diferita. Una e mai complicata, alta mai putin. Numai pe doctor o sa-l ascult.
Tot asa, nu suport sa aud sfaturi despre cum sa cresc si cum sa am grija de copil. Il cresc cum stiu si cum pot. Copilul e fericit si asta e tot ce conteaza. Nu s-a imbolnavit grav niciodata pana acum, nu a murit de foame, are tot ce ii trebuie.
Sau, cand sunt la volan si mi se mai spune: „acum semnalizeaza, acum acorda prioritate …”. Come on, am carnet de un an si am umblat prin cele mai dificile locuri, plus ca Bucurestiul e o jungla. N-am patit nimic pana acum.
Daca am nevoie de sfat ma duc la duhovnic sau la psiholog. Sau il cer eu cui cred ca e capabil sa mi-l dea. Si eu dau sfaturi frecvent, numai ca atunci cand mi se cer si in anumite limite.
Asa ca thanks, but no thanks.
Neintelese, de iarna
Posted on: decembrie 26, 2009
Neinteleasa 1. Sa ma faca si pe mine cineva sa inteleg de ce romanii ajung prin spitale de sarbatori, adica de ce baga in ei pana nu mai pot.
Neinteleasa 2. Stau in Drumul Taberei, la Poiana Muntelui, unde s-au construit locuri de parcare. De cand a dat zapada, nu mai vezi decat 3-4 masini in parcarile alea, restul locurilor sunt acoperite de zapada. Noi am curatat pana in momentul de fata 3 locuri, ca sa putem iesi cu masina. Bineinteles ca de fiecare data cand ne intorceam, gaseam locul ocupat. N-am nicio problema cu asta, atata timp cand locurile alea sunt free, nu sunt platite, nu sunt inchiriate. Dar am o problema atunci cand, daca eu gasesc un loc gol, curatat si il ocup, a doua zi sa-mi gasesc stergatoarele de la masina ridicate. Probabil ca si omul respectiv a facut exact ca noi, adica a dat cu lopata, a muncit si s-a ofticat cand a vazut ca locul i-a fost luat de altul. No offence man, dar si eu am patit la fel de 3 ori si nu pot sa nu mai merg cu masina doar ca sa am asigurat locul de parcare.
Neinteleasa 3. Nu inteleg de ce unii/unele se duc in cluburi de striptease, tocmai in noaptea de Craciun. Poate-s eu mai conservatoare, insa pana la urma e noaptea nasterii Domnului, de care trebuie sa ne bucuram altfel decat in cluburi de striptease.
Neinteleasa 4. N-am avut la ce sa ma uit la televizor. Va rog, spuneti-mi de ce au fost manele in toate show-rile de la toate televiziunile? Si de ce au rulat aceleasi filme cu Mos Craciun din toti anii? Se pare ca regizorii n-au mai scos niciun film d-asta de sezon.
Catre Mos Craciun
Posted on: decembrie 18, 2009
Mos Craciune, de data asta nu iti scriu in numele Mariucai ci in numele meu. Nu ti-am cerut, din cate tin eu minte, niciodata nimic special. Acum ca oi fi vrut eu vreo papusa mai nu-stiu-cum cand eram mica e cu totul altceva.
Daca treci si pe la mine, crezi ca poti sa-ti notezi sa-mi aduci urmatoarele:
2 bilete la AIR
2 bilete la Elton John
2 bilete la AC/DC
2 bilete la Eric Clapton
Inseamna mult pentru mine sa ajung la toate. De data asta nu pot face o alegere.
Eu te astept nerabdatoare.
Cu drag,
M.
Zmeura's Weblog 