Zmeura's Weblog

Archive for Decembrie 2008

Bilant? Ce bilant? Bebe? Care bebe?

Suna putin ciudat, copilul nu e nicidecum o afacere careia ii faci bilantul la sfarsit de an. Apoi, Mariuca nu mai e demult un bebe. Ca doar are 3  ani.

Numai ca a facut atat de multe progrese si a acumulat atat de multe informatii, incat am simtit nevoia sa vorbesc de bilant. Iar bebe, pentru ca inca e omul nostru cel mic pe care il alintam mereu si pe care inca il vedem cat o margica.

Am mai scris despre ce a mai facut, insa in ultimul timp ne distram foarte tare cu Chip si Dale pe youtube. Pentru ea, cele doua veverite sunt „purcelusile”. 

Apoi, e pasionata de stersul geamurilor in microbuze sau autobuze. Trebuie s-o descalt, sa-i dau un servetel, iar ea se suie cat mai sus ca sa spele geamurile. In acest timp, muschii picioarelor mele sunt bine batatoriti.

Voi reveni cu noi si noi detalii despre ispravile Mariucai la 3 ani.

In postul anterior bifam ce am reusit sa fac in ’08. Insa nici nu va puteti inchipui ce am de gand pentru ’09.

Ei bine, in primul rand voi invata sa fac sarmale. Deci la anul, pe vremea asta, familia va manca din sarmale facute de mine. Bune sau rele, nu conteaza. Conteaza ca le voi face. Si voi mai face si salata de boef. Period.

Anul se termina si incepe, in acelasi timp, cu bine. Ne vom afla la Budapesta si Viena. Sper sa bifam la anul cat mai multe „iesiri in lume”.

Concerte, gradinita… urmeaza si ele pe lista.

Sa ne regasim cu bine!

Colindita nu-i mai multa/Sa traiasca cine-asculta,/Sus la ceruri o-naltam,/La crestini, jos, o-nchinam.

O-nchinam cu veselie/Si cu mare bucurie/C-a ajuns seara de Ajun/A batranului Craciun.

Sus, mai sus, v-am inaltat/Ce-am stiut noi v-am urat/Ramai om bun, sanatos/C-ai fost gazda lui Hristos.

Da, 2008 a fost un an bun. Multumesc Domnului si celor din preajma mea. Cred ca niciodata n-am avut atat de multe realizari ca anul acesta:

  • cununia religioasa
  • concerte (John MacLaughlin, Bestfest, Cohen, Masters of Jazz, DePhazz, Tricky); stiu ca nu le-am bifat pe toate, dar nu ma plang. Tati a facut-o si pentru mine (Kravitz, Iron Maiden)
  • calatorii (Nessebar, Viena – acum in decembrie)
  • evenimente culturale
  • mai multe carti citite fata de 2007
  • un job nou si excelent + colegi foarte faini
  • prieteni noi si buni
  • masina + permis (cam in acelasi timp)
  • si nu in ultimul rand Mariuca – este o realizare in permanenta

In 2009 ma asteapta mai multe provocari.

19

Posted on: Decembrie 21, 2008

Incerc sa astern cateva randuri despre ce a insemnat pentru mine revolutia din ’89.

Aveam 10 ani si, in momentul izbucnirii, eram cu sora mea la tara la bunici. Stateam la masa cu mamaie si cu tataie, mancam fasole batuta si ascultam radioul cel vechi, acum bun de pus intr-un muzeu. Nici noi si nici bunicii nu intelegeam ce se intampla, asa ca mancam mai departe fasole.

Atunci, nu existau telefoane mobile, iar ca sa vorbim cu parintii trebuia sa mergem pana la posta din Gaesti. N-am facut-o, desi banuiam ca ceva se intampla in Bucuresti.

D-abia dupa ce s-a terminat aproape totul, au venit ai nostri sa ne ia de la tara.  Atunci am realizat ca ceea ce ascultasem la radio, in timp ce mancam fasole, era ceva foarte grav.

Desi mama intotdeauna a incercat sa ne protejeze de lucrurile rele din jurul nostru, evitand sa ne spuna adevarul, de data asta ne-a spus tot. Ne-a spus ca si ea s-a aflat printre oamenii de la Universitate, ca a scapat cu viata printr-un noroc, ca mult timp si ea si tata au dormit pe jos pentru ca se tragea constant in toate blocurile sau ca au dormit pe la vecinii de la etajele superioare, noi stand la parter.  Ne-a mai spus ca au pierdut un prieten care a fost impuscat in cap in masina pe care o conducea.

Tin bine minte ca atunci cand ne-am intors in Bucuresti, ne uitam cu lacrimi in ochi la blocurile ciuruite de gloante.

Luni in sir dupa aceea, urmaream reportajele despre masacru si, an de an de atunci, in preajma aniversarii, simt un gol in stomac.

Nu trebuie sa uitam, de aceea maine, 22 decembrie, o sa incerc sa ajung si eu la Fantana de la Universitate, la ora 8, ca sa aprind o lumanare.

Mami tine sa se laude cu fata ei. Deunazi am fost la serbarea de Craciun si iata ce a iesit.

In perioada asta, obsesiile mele nu sunt colindele, cadourile, bradul de Craciun si implicit Mos Craciun. Nu. Obsesia, ca e doar una, se cheama Kings of Leon, o formatie „de familie” (3 frati si un var), originara din Columbia.

N-are rost o istorie. Ii stiam de la penultimul album, Because of the times. Imi place ultimul album, Only by the night. Auzit piesele la Guerilla (deocamdata Sex on fire si Use somebody), indragostit de ele, devenit maaare fan, in curand procurat tot albumul.

Deci, recomand.


Blog Stats

  • 96,122 hits
Decembrie 2008
L M M M V S D
« Noi   Ian »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031