Zmeura's Weblog

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

J.M. Coetzee publica Life & Times of Michael K in 1983. La noi, Humanitas Fiction o publica in 2009, iar eu ajung s-o citesc in 2013, anul meu cristic, ceea ce ma face sa cred ca e cumva un semn ca am citit-o acum. M-a ajutat foarte mult.

Viata lui Michael K nu e nici pe departe o carte biografica. Este, intr-adevar, o carte despre o parte din viata unui om, dar este despre cum reuseste sa supravietuiasca, desi nimeni nu ii da nicio sansa. Daca poate exista pe fata pamantului un om care, la prima vedere, ar putea fi terminat din prima clipa, acela este Michael K. Dar, intelepti sunt cei care nu se iau dupa aparente.

Intr-o Africa de Sud macinata de Razboiul Civil si intr-o lupta nesfarsita a tuturor pentru supravietuire, Michael K, un gradinar cu un defect fizic la gura, in permanenta lihnit de foame, nu pare sa puna prea mare pret pe ce se intampla in jurul sau. Tot ce il intereseaza este mama sa, foarte bolnava, pe care, la cererea ei, trebuie s-o duca inapoi, de la oras, acasa, la tara, acolo unde a copilarit ea. E ultima ei dorinta care pentru fiu este mai importanta decat toata nenorocirea din jurul lor.

Din cauza imposibilitatii mamei de a se deplasa singura, Michael K improvizeaza un carucior de transport si astfel pornesc la drum. Dupa o prima tentativa esuata de a parasi orasul in ilegalitate, reusesc sa se strecoare si sa se faca nevazuti de politie. Vor dormi sub cerul liber, prin paduri, se vor ascunde, vor fi atacati de nesfarsitele bande de raufacatori, vor fi plouati si infrigurati, vor fi lihniti de foame. Iar mama sa va ajunge, intr-un final, la spital, iar de acolo, Michael K isi va continua drumul pana in Prince Albert, insa cu cenusa mamei sale intr-o cutie. Nu stie ce va gasi acolo, isi inchipuie locurile doar din descrierile mamei sale. Ce stie, in schimb, este ca acela e locul in care, odata, Anna K a fost fericita.

Moartea mamei sale reprezinta pragul care il va face pe Michael K sa se rupa cumva de realitate. In calatoria sa, Michael ajunge in inchisori, lagare de munca, spitale. Intotdeauna reuseste sa fuga. Dar evadarea nu e pusa pe seama unor motive care ne-ar veni cu usurinta in minte, ci pentru ca e un inadaptat printre oameni.

Michael K nu e un om facut sa stea printre oameni. E un singuratic care, din conditia de vesnic infometat, ajunge sa supravietuiasca fara apa si mancare.

Doarme sub pamant, ignora soldatii, bubuiturile, incendiile si tot ce inseamna razboi. Razboiul nu e al lui. Ii e de ajuns sa viseze. Ii sunt de ajuns cele cateva seminte de dovleac gasite la vechiul conac din Prince Albert.

_ _ _

Coetzee are o scriitura simpla, dar bogata in detaliile cele mai neintalnite. Ce mi-a mai placut este ca romanul s-a construit pe extrem de putine dialoguri din partea lui Michael K.

De ce mi-a placut atat de mult? Pentru ca e despre cum iti spun oamenii ca esti la pamant, mort, n-ai nicio sansa, insa poti intotdeuna sa te ridici.

Anunțuri

In doi

Posted on: Iulie 21, 2008

Familia Tudoroiu, cunoscuta in formula de trei, sufera, saptamana aceasta, de o separare de scurta durata. Mariuca e la bunicii de la Valenii de Munte, singura, fara noi. E prima data cand o lasam atat de mult timp, departe.

Duminica am plecat in timp ce dormea, caci s-ar fi lasat cu plansete. Asa am salvat doar un singur plans. Doar eu am bocit.

Suntem dependenti unii de altii.

Mariuca si-a dat seama ca se intampla ceva, asa ca sambata si duminica a stat numai la mine in brate.

Mi-e dor de ea, desi nu a trecut nici macar o zi. Vineri ma duc la ea, tati vine cand poate.

…s-au intamplat doua chestii:

…pe VH1, la emisiunea matinala Espresso, i-am vazut pe baietii de la trupa Firma. M-am uitat pana la sfarsitul clipului ca sa ma asigur ca ei sunt. Si da, ei erau cu piesa Baby’s crying. Un lucru chiar bun pentru noi.

…pe strada, in drum spre serviciu, doi sau trei cocalari – dupa vorba, dupa port – m-au intrebat daca sunt emo. Reactia mea: am inceput sa rad, nu i-am injurat. Am stat si m-am gandit ce i-a determinat sa ma considere un emo. M-am uitat la toale, eram foarte colorata, mi-am verificat freza in geamul unei masini, bretonul taiat scurt era la locul lui, deci parul nu-mi intra in ochi, machiajul oricum imi lipseste cu desavarsire, suparata nu eram. wtf?

 

In weekend n-am reusit sa ajungem decat la Tragul de 1 iunie. Mariuca a fost cam bolnavioara, asa ca sambata am stat numai in casa.

Duminica si-a revenit si astfel am ajuns la MTR.

A fost foarte frumos. Copiii au desenat, iar Mariuca s-a asezat si ea la o masa si a inceput sa coloreze, timp in care m-am dus sa admir lucrurile expuse spre vanzare.

Am cumparat un catel din lemn, pe rotile, un tablou, turta dulce si accesorii de pus la gat (my favourites).

Am vizitat si o expozitie cu desenele copiilor, unde am ascultat si povesti, spuse tot de copii, iar la sfarsit ne-am uitat la desene animate in Clubul Taranului.

Spre seara am mai iesit o data, pentru a ne indeplini datoria electorala, apoi ne-am dus prin Moghioros unde era o nebunie de nedescris: spectacole, cantari etc., toate de un prost gust indescriptibil, la fel ca si oamenii de acolo.

Sincer nu recomand nimanui acest parc, desi acolo am dus-o zilnic pe Mariuca cat am stat cu ea acasa si o mai duc din cand in cand pentru simplul motiv ca este peste drum de noi.

Mai jos, poze de la targ:

Gratie Pro Cinema, sambata seara, tarziu in noapte, am revazut La Mala Educacion (Proasta crestere) a lui Pedro Almodovar, din 2004.

Usor alambicat, cu un fir al povestii destul de intortocheat, filmul este superb. O foarte mare contributie o aduce Gael Garcia Bernal – one of my favourites – care interpreteaza triplu rol.

Almodovar, cunoscut pentru excentricitatea, lipsa de pudoare, subiectele controversate, dar si homosexualitatea sa, isi dezvaluie in acest film o parte a vietii sale.

Pelicula nu-i usor de digerat din punctul de vedere al ideilor abordate: abuzul sexual al preotilor catolici, droguri, homosexualitate, toate fara perdea.

Povestea incepe prin vizita pe care un tanar care isi spune Ignacio (actor de meserie) i-o face lui Enrique (un cunoscut regizor de filme).

Ignacio si Enrique au fost colegi la scoala catolica. Dincolo de abuzurile preotilor, ei si-au descoperit dragostea unul fata de celalalt, precum si pasiunea pentru film. Nu vor ramane impreuna, din cauza obsesiei directorului scolii pentru Ignacio.

Asa se face ca, dupa multi ani, un tip care pretinde a fi acel Ignacio, intra in biroul lui Enrique, punandu-i in fata o poveste, cu propunerea de a fi transpusa pe pelicula. Avand ca subiect copilaria lor traita in scoala religioasa, Enrique se emotioneaza pe parcursul lecturarii, isi aduce aminte de Ignacio din acel timp si de dragostea pentru el. Cu toate acestea, simte ca Ignacio de acum nu are nimic in comun cu cel de atunci.

Hotaraste sa faca filmul, insa se izbeste de incapatanarea lui Ignacio de a juca rolul travestitului Zahara, rol pe care si-l doreste cu ardoare. Banuiala ca e ceva in neregula cu Ignacio il face pe Enrique sa-i cauta familia. Afla ca Ignacio a murit, iar cel care l-a pacalit este, de fapt, Juan, fratele sau mai mic.

Enrique face, totusi, filmul pentru a afla adevarul despre Juan. Are surpriza de a fi vizitat pe platou chiar de parintele Manolo, personajul negativ al povestii, devenit intre timp editor, casatorit, insa alungat de nevasta.

Enrique afla adevarul chiar de la parinte. Ignacio, devenit transsexual, il santaja pe fostul preot pentru a face rost de bani pentru operatii estetice si droguri. Cu ocazia asta parintele il cunoaste pe Juan, iar vechile obiceiuri revin la suprafata. Intre timp cei doi, deveniti amanti, hotarasc sa-l omoare pe Ignacio care le sta in cale.

Culmea e ca in tot acest timp, Ignacio nu l-a uitat pe Enrique, ironia sortii facand ca acesta sa moara in timp ce ii scria primei sale iubiri o scrisoare plina de speranta.

Coincidenta face ca am avut parte, cam in aceeasi perioada, de doua opere, diferite ca gen, ale lui Almodovar. Una este cinematografica (iata mai sus), a doua este literara. Vorbesc de cartea aparuta recent la Cotidianul, Patty Diphusa, in care ii da glas starletei porno cu acelasi nume, cel mai drag personaj feminin creat de el.

Desi cartea are un limbaj cam greu de digerat prin aventurile descrise de Patty, lipsite de menajamente, cu scene explicite de sex, aceasta scoate in evidenta viata pe care Almodovar a descoperit-o cand a venit in Madrid, unde traieste in continuare, dar si obsesiile, frustrarile si neimplinirile sale. Nu uita sa-l mentioneze si pe Andy Warhol, de a carui arta este indragostit pe veci.

Almodovar este un scriitor bun si atat, insa cred ca isi reflecta mult mai bine experientele, visele, temerile, pasiunile, in filmele sale.

Am primit inca o leapsa. Multumesc Tomata.

Iata despre ce e vorba:

1. De ce ai acceptat leapsa aceasta?

Am raspuns propunerii venite din partea unui blogger.

2. De cand esti in blogosfera?

Din august 2007.

3. Cum ai ajuns sa iti faci blogul?

Inainte citeam bloguri si asa am ajuns sa ma intreb cum ar fi sa ma citeasca si pe mine cineva.

4. Care este primul blog pe care ai intrat vreodata?

Media lui Comanescu.

5. Enumera 3 lucruri pe care le crezi importante ca sa reusesti in blogging.

un stil aparte, umor, post-uri interesante.

6. Cel mai citit blog de catre tine.

A lu’ Iann.

7. Alte bloguri pe care le mai citesti.

manafu, oana dobre, oanaanca, cinabru, demaio, clover, gramo, copolovici, premiumpr, alex radescu, iulian enache, seceleanu, andressa, adrian ciubotaru, bookblog, piticu, zoso, tomata…

8. Care platforma de bloguri o consideri mai buna?

n-am competenta si nici experienta necesara pentru a-mi da cu parerea.

9. Este important traficul pentru tine?

da, este. conteaza pentru mine sa stiu ca ma citeste cineva si mai ales ca revine.

10. Sunt importanti banii pe care i-ai obtine din reclame?

da, de ce nu.

11. Cel mai urat blog pe care l-ai vazut.

Nu stiu daca e neaparat urat, poate prost: fantasya.

12. Consideri ca e un lucru vital sa ai un domeniu .ro/.net/.com etc?

vital in niciun caz.

13. Parola cu care te loghezi la blog.

Da, da…si marmota invelea ciocolata…

Aflu si eu de pe alte bloguri despre situatia nefericita in care se afla Dan Santimbreanu (PR Siemens).

Au scris despre el oameni cu bloguri cu trafic mult mai mare decat al meu, dar am simtit nevoia sa ma alatur si eu lor, cu putinul pe care il am.

Ii doresc din suflet insanatosire grabnica si sa aiba parte de toata fericirea din lume. Nu pot sa-i urez Craciun fericit caci nu pot decat sa-mi inchipui ce e acum in sufletul lui, dar pot sa-l indemn sa nu inceteze sa spere.

S-auzim de bine!


Blog Stats

  • 97,322 hits
Decembrie 2017
L M M M V S D
« Mar    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031