Zmeura's Weblog

Archive for Decembrie 2011

Romanul lui D.H. Lawrence este publicat in 1911. La Polirom apare in 2005.

Este al treilea roman al lui Lawrence pe care il citesc, dupa Fii si indragostiti si Amantul Doamnei Chatterley.

Paunul alb este narat de catre unul dintre personajele romanului, Cyril Beardsall, care, prin prisma aceasta, ramane singurul personaj neexplorat din aceasta carte, desi are cel mai important rol in toata povestea, fiind elementul de legatura pentru toti. Aflam, totusi, cate ceva despre Cyril prin dialogurile pe care le poarta cu oamenii din jurul sau sau prin felul in care se raporteaza la anumite personaje.

Eroul romanului este George Saxton si face parte din mica lume de la Eastwood. Este personajul pe care Cyril il indrageste cel mai mult, sentimentele sale osciland intre prietenie, admiratie si chiar dragoste. Insa nu va ganditi la mai mult. Totul ramane la stadiul de legaturi sufletesti foarte puternice.

Romanul este despre tinerete si maturizare, despre cat de mult anii si deciziile luate isi lasa amprenta asupra unor vieti. Eu am vazut cartea asta ca pe un film, atat de bine au fost evidentiate si puse in scena personajele. Cyril da detalii pana si despre rochiile pe care le poarta femeile, felul in care se misca, modul in care sunt purtate hainele, expresia fetelor, gesturile din timpul dansurilor.

In „filmul” asta este si Lettie, sora lui Cyril, o tipa indrazneata, ironica, culta, melomana. Unii dintre voi, daca o sa cititi, ati putea crede ca Lettie este personajul principal, insa eu n-o vad pe ea. George este un tanar fermier cam taciturn si inchis in sine, caruia ii place sa citeasca si sa asculte muzica din cand in cand. Singurul sau prieten este Cyril. El si Lettie vor trai o dragoste nemarturisita, pentru ca niciunul nu indrazneste sa faca vreun pas, din diverse considerente. Asa ca Lettie ajunge sa se marite cu Leslie Tempest, un tanar bogat, rasat, din clasa superioara. George se insoara cu Meg, o tarancuta descurcareata cu care ajunge sa aiba o casnicie nefericita din cauza neimplicarii lui in viata de familie.

In scena mai sunt si Emily, sora lui George, profesoara si un fel de iubita a lui Cyril, ramasa la stadiul de veche iubita.
George, de la lucrator al pamantului, dupa ce se casatoreste cu Meg si intra in afaceri cu caii, devine instarit. Singurul lucru pe care nu-l poate face bine este sa fie un sot si un tata bun, iar asta este probabil lucrul care il termina si fizic, si psihic, transformandu-l intr-un alcoolic urat de propria familie.

Prietenia lui cu Cyril nu se decimeaza, chiar daca, despartiti de orase si timp, vorbesc foarte rar. O data la un an sau doi, se regasesc prin scrisori.

Romanul este, mai ales, despre prietenie si admiratie. Apoi despre “granita” dintre rural si urban, precum si felul in care aceasta granita ii afecteaza pe cei din povestire.
Pe langa asta, Lawrence, prin glasul lui Cyril, imi arata pitorescul loc in care si-a trait anii tineretii. Pasajele despre natura, frumos intercalate in actiunea romanului – desi nu e o actiune propriu-zisa – sunt, pentru cititor, ca o pauza de la lectura.

Va recomand sa cititi cartea. E ca o gura de aer in tumultul asta in care ne invartim. De ce ii zice Paunul Alb? Descoperiti singuri.

 


Blog Stats

  • 96,543 hits
Decembrie 2011
L M M M V S D
« Oct   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031