Zmeura's Weblog

Archive for the ‘credinta’ Category

Cred in miracole pentru ca cred in Dumnezeu si in Fiul Sau, asa cum fac multi dintre noi. Si tot asa, precum multi dintre noi, as vrea sa calc prin locurile in care s-a nascut si a trait Isus sau sa ating lucruri pe care le-a atins si El.

Insa e o problema pentru cei care au nevoie de dovezi ale existentei Lui. E ca si cand n-ar crede. Asa ca nu inteleg de ce e lupta asta pe Giulgiul din Torino. De ce se cearta preotii si cercetatorii in incercarea de a atesta lintoliul lui Isus.

Pentru mine nu conteaza daca este sau nu adevarat. Nu ma afecteaza cu nimic, nu-mi misca credinta in niciun fel.

Parca de cand a fost descoperit, oamenii au facut ca totul sa para mai rau. Tot felul de discutii si certuri legate de veridicitatea acestuia. Pana in 2010 si de cand a fost descoperit, in secolul al VII-lea, nimeni nu a fost in stare sa stabilesca daca intr-adevar este lintoliul lui Isus. Preoti, cercetatori, oameni de stiinta de la cele mai prestigioase institute de cercetare si universitati, nu au ajuns  nici pana acum la o concluzie: este sau nu este.

N-am nevoie de o carpa ca sa stiu ca Isus  a exista. N-am nevoie de o carpa la care sa ma inchin. Nu ea face  miracole.

Apoi, ma distreaza foarte tare comercializarea fenomenului. Am citit ca s-au pus in vanzare ochelari 3D pentru cei care vin la Biserica Sf. Ioan Botezatorul, din Torino, acolo unde se afla giulgiul. Aici stirea.

Despre giulgiul din Torino, aici sau aici.

La fel e si cu Lumina Sfanta. Oamenii se calca in picioare sa ia Lumina Sfanta. Cred ca viata lor se va schimba miraculos. Dar nu Lumina e cheia, ci credinta.

Am fost sa ma spovedesc la Stavropoleos. Unu la mana: e greu. Doi: e si mai greu la Parintele Iustin.

M-am dus setata sa-mi vars toate temerile, neincrederile, fricile si  groazele cautand o solutie si, cand am ajuns, am uitat tot, plus ca tremuram din toate incheieturile.

Mi-am adus aminte cat de frica imi era cand, copil fiind, faceam vreo boacana si trebuia sa-i spun mamei sau cand tre sa dau socoteala in fata sefului. Astea mi s-au parut floare la ureche pe langa spovedanie.

Trecand mai departe, nu uitati ca saptamana aceasta sunt Deniile. Aici e un program al acestora, daca sunteti interesati.

Din ciclul „calatoriile familiei Tudoroiu”, in acest weekend am descoperit un nou coltisor de Rai.

Am profitat de doua  zile pline la bunicii de la Valeni si ne-am pus in cap sa vizitam locuri speciale.

Sambata am fost la Slanic Prahova, care este la apoximativ 14 km de Valeni, unde ne-am dus direct la strand, la Baia Baciului. Precizez ca nu aveam costumele de baie cu noi decat a mea sora, care oricum, de cate ori pleaca la drum, e full options.

Deci, Mariuca nu avea nevoie de costum, tati a stat pe margine, iar eu … topless si doar cu chilotii din dotare. Era cald, foarte frumos si n-am rezistat sa stau doar la plaja. Asa ca am plutit pe apa foarte sarata cu tot cu Mariuca si sora din dotare.

Au facut foarte frumos la Baia Baciului fata de cum era acum 3 ani cand am fost prima data. Au facut o piscina speciala pentru copii si au adus topogane/caracatite gonflabile. Deci, Mariuca a fost cat se poate de preocupata.

N-am mai coborat in salina pentru ca nu eram echipati si cu haine pentru 13 grade.

Duminica am mers la Crasna, sa vizitam manastirea. Ca sa ajungi acolo, faci tot cam 14 km din Valeni, ajungi la Homoraciu si treci prin Schiulesti. La un moment dat, te opresti si iti lasi masina undeva in sat pentru ca e de urcat si mai bine nu-ti distrugi masina.

Drumul pana la manastire, de acolo de unde ti-ai lasat masina, este cam de 30 de minute de mers pe jos. Este plin de pietre, praf, greu de strabatut. Ca sa il scurtezi putin, cobori si urci drumuri prin padure. Urcau prin padure copii mici, batrani, oameni ce carau carucioare cu bebelusi.

Recunosc ca eu m-am plans, l-am boscorodit pe tati ca m-a adus aici, am fost tentata sa abandonez, insa n-am facut-o. Si, in final, am ajuns intr-un loc superb si mi-au trecut toate nemultumirile: Manastirea Crasna.

Este formata dintr-o biserica veche, una noua, chilii pentru calugari, un paraclis unde se mai tin slujbe afara. Cititi aici despre Manastirea Crasna, merita!

In jumatatea de ora in care am stat, ne-am tras sufletul, rugandu-ne si ascultand putin din slujba. Mi-am dat seama ca noi oamenii mergem la biserica sau oriunde e un loc de rugat, mai mult sa Il rugam sau mai bine zis sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne dea. Sa ne dea bani, sanatate, siguranta zilei de maine si asa mai departe.

Dar uitam un lucru, la biserica nu trebuie sa mergem doar cu gandul de a-L ruga ceva pe Dumnezeu, trebuie sa mergem sa-I multumim mai intai de toate. Ca ne-a dat sansa de a fi in viata si de a face ceva, mai ales un bine. Chiar daca nu ne-a dat ce am fi vrut noi, trebuie sa-i multumim pentru ce avem, pentru ca suntem sanatosi si fericiti atat cat se poate.

Uitati-va, daca mergeti acolo, si pe fresce si ce semnifica ele. Una dintre ele, de la biserica noua, reprezenta drumul nostru catre Dumnezeu si cu ce e el „pavat”. Nu toti putem sa-l strabatem.

Revin si cu poze. Si mergeti si voi la Crasna.

Picture 033

Weekendul acesta nu ajung la:

Sirnaville

Targ de vintage la La Scena – nu pot sa zic ca e o mare pierdere

Stencil for Citizenship

Dar vom fi impreuna cu bunicii de la Valeni de praznicul Sfantei Marii Mari. Iata ce se zice despre aceasta zi.

Mai intai: Hristos a-nviat!

Slujba de Inviere am ascultat-o la Stavropoleos. Unde a fost deosebit.  Deosebit in sensul de diferit, dar si deosebit de… frumos. Asa cum numai parintele Iustin stie sa transforme o slujba.

Anul asta am primit lumina adusa de la Ierusalim, de la Sfantul Mormant, pentru prima data in ceea ce ne priveste pe noi, romanii.

In fiecare an, de Pasti, sunt o gramada de pelerini la Sfantul Mormant. Pelerini care se calca in picioare pentru a primi lumina aceea. De ce? De ce cred ei si de ce credem noi ca lumina aceea ne va transforma viata?

Da, ne va da o farama de speranta, asa cum ne dau si lacrimile Maicii Domnului dintr-o biserica zice-se miraculoasa, asa cum ne dau si peregrinarile la Sfanta Paraschieva, asa cum ne da si atingerea moastelor Sfantului Dumintru, asa cum ne da o simpla slujba de duminica.

Dar trebuie sa stim un lucru, nu lucrurile acestea ne vor salva, ci insasi credinta noastra adevarata, dorinta noastra sincera de a ne schimba, puterea de a ierta.

Mie mi-a dat speranta lumina din Sfantul Mormant, insa stiu ca nu e suficient. De fapt, noi suntem cheia.

Colindita nu-i mai multa/Sa traiasca cine-asculta,/Sus la ceruri o-naltam,/La crestini, jos, o-nchinam.

O-nchinam cu veselie/Si cu mare bucurie/C-a ajuns seara de Ajun/A batranului Craciun.

Sus, mai sus, v-am inaltat/Ce-am stiut noi v-am urat/Ramai om bun, sanatos/C-ai fost gazda lui Hristos.

… va daruiesc povestea Facatorului de Minuni  despre care am scris si anul trecut.
La multi ani!

Asa cum v-am obisnuit, pe blog semnalez si sarbatorile crestine din calendarul ortodox. Astazi: Praznuirea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil.

Povestea din sinaxar am postat-o aici, de anul trecut.

La multi ani tuturor! La multi ani tati!

In calendarul ortodox, 26 octombrie nu e o data obisnuita, e o zi de mare sarbatoare. Bat clopotele intru pomenirea Sfantului Marelui Mucenic Dimitrie.

Anul trecut, notam si despre viata acestuia, citata din sinaxar.

….astazi este mare sarbatoare, Taierea Capului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.

….astazi Michael Jackson implineste 50 de ani. Nu sunt fan inrait, imi plac, intr-adevar, cateva piese ale lui, insa se cuvine sarbatorit pentru statutul sau de rege al muzicii pop. Cred ca il merita. So, La multi ani, Michael!


Blog Stats

  • 103.756 hits
mai 2024
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031