Zmeura's Weblog

Archive for Aprilie 2012

Paul Auster isi publica romanul in 2002, iar la Polirom apare in 2004.

David Zimmer este profesor, traducator si, in cele din urma, scriitor. Isi pierde sotia si cei doi baieti intr-un accident de avion si, desi ai crede ca si viata lui s-a sfarsit, incepe una noua si absolut imprevizibila.

Dupa luni de suferinta inecata in alcool, izolare, “autoflagelare” prin fetisism (ajunge sa se imbrace cu lucrurile sotiei lui, se da cu parfumul ei), renaste dintr-odata sau, mai bine zis, gaseste un imbold pentru a merge mai departe. Acest imbold se numeste Hector Mann si este unul dintre ultimii maestri ai filmelor de comedie muta de la Hollywood. El este cel care reuseste sa-l faca sa zambeasca pe Zimmer intr-o seara la fel de depresiva ca celelalte, petrecuta in fata televizorului.

Si, oarecum pentru ca ii este recunoscator pentru acest lucru, Zimmer hotaraste sa afle totul despre acest actor. Mai intai, vizionandu-i putinele filme care abia daca se mai gasesc, fiind trimise in lume in mod misterios de catre cineva si apoi, scriind o carte despre filmele lui Hector Mann.

Insa, pentru Zimmer e mai mult decat atat. Afla ca Mann a disparut dintr-odata din viata Hollywood-ului, iar misterul disparitiei sale nu a fost dezlegat niciodata. Nu se stie daca e mort sau inca in viata. Nu se stie cate alte filme a mai realizat. Dar pentru ca misterioase sunt caile vietii, asa se face ca intr-o zi este luat (cu forta) pentru a-l cunoaste pe Hector Mann, de catre o femeie (Alma) apropiata a actorului, dupa ce Frieda, sotia actorului, i-a trimis scrisori fara sanse de izbanda, cerandu-i sa vina sa-l cunoasca pe Hector aflat pe patul de moarte. Este convins sa vina nu doar pentru ca filmele create si nestiute de nimeni vor fi distruse la 24 de ore de la moartea actorului, ci si pentru ca Alma trezeste ceva in el, ceva legat de iubire.

E absolut fascinanta povestea lui Hector pe care Zimmer o afla in orele petrecute pe drum, in compania Almei, cea care urmeaza sa-i finalizeze biografia autorizata a lui Hector. Abia daca ii vine sa creada itinerariul parcurs in ani de zile de Hector si viata palpitanta traita pana sa se stabileasca la Blue Stone Ranch. In orele dinainte de a-l cunoaste, afla totul despre secretul care l-a determinat sa dispara fara urma.

Auster il transforma pe Zimmer intr-un narator excelent care vrea sa duca mai departe creatia cinematografica a lui Hector, tinuta ascunsa ani de zile ca pe o autopedeapsa. Cartea este un fel de statement al lui Zimmer, facut cunoscut dupa moartea lui. Vrea sa ne spuna ca povestea lui Hector Mann nu e incheiata si ca trebuie dusa mai departe. Si ca exista acolo cineva care poate duce mai departe ceea ce a facut el.

Cred ca Zimmer a tinut cu dintii de acest actor cvasi cunoscut nu doar pentru ca a fost salvarea lui, ci pentru ca, intr-un fel, s-a identificat cu el. In carte sunt o serie de coincidente intre viata lui Zimmer si a lui Hector.
Si mai frumos este cum se impletesc secvente din traducerea facuta de Zimmer memoriilor lui Chateaubriand cu povestea in sine.

Nu e de ajuns recenzia asta. Nici nu cred ca se intelege mare lucru, semn ca aceasta carte trebuie citita pentru a fi inteleasa. Si nu e de citit, e de recitit.
Apreciez inca o data stilul de scris al lui Auster, simplu si coerent, fara metafore si alte cuvinte cu subinteles. Totul sta in poveste.


Blog Stats

  • 96,538 hits
Aprilie 2012
L M M M V S D
« Feb   Mai »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30