Zmeura's Weblog

Archive for the ‘amintiri din copilarie’ Category

Sunt convinsa ca presa umoristica nu e usor de facut. Sunt printre cei care au crescut cu revista Urzica. M-am delectat cu umorul si satira transpuse in grafica. Desi a fost o revista facuta la ordinul partidului, imi lipseste.

Cand eram mici, eu si sor’mea luam din Urzica fila cu fila si nu ne scapa nimic. Tin minte cum am descoperit eu Bucurestiul citind Urzica. Era la un moment dat o ilustratie cu Cismigiul, de care doar auzisem. Si mi-am dorit sa-l vad, numai pentru ca mi-a placut atat de mult in Urzica. Cand am intrat prima oara in Cismigiu, aveam in cap imaginea din revista si asa am bantuit prin el pana am descoperit toate locurile „de renume” din acel parc.  

Sunt mult mai multe de spus despre Urzica – pamfletele, caricaturile etc.

Pentru cei care nu o stiu, desi sunt sigura ca majoritatea o cunoaste, Urzica e o revista de satira si umor, aparuta in perioada 1948-1989. Foarte putin am mai auzit de ea. A fost relansata la un moment dat in format electronic, insa linkul e „mort”. 

Nu mai am niciun exemplar din ea. Daca cineva din generatia mea (going on 30 soon) a pastrat-o in vreun fel (pod, cufar, pivnita etc.), as fi fericita sa-mi trimita macar o poza dupa o pagina.

Voi va mai amintiti de ea?

Anunțuri

De mult timp vroiam sa scriu un post despre cele mai frumoase cantece pentru copii.
S-ar putea ca lumea sa se uite urat la mine, dar spun ca nu m-am dat in vant niciodata dupa Ghita al Cleopatrei, dupa Nu mi-e frica de Bau Bau si nici chiar dupa Cutiutele Muzicale. Exagerez daca spun ca nu mi-a placut chiar niciun cantec de pe acele compilatii. Intr-adevar, sunt cateva care sunt bune de ascultat, dar astea-s foarte putine. In plus, mi se pare ca toate au aceeasi linie melodica.

Pe vremea mea erau niste cantece autentice, versuri luate din folclorul nostru si transpuse in muzica. Minunate. Le cantam cu multa bucurie.
Erau cantecele despre Povestea unui ciobanas, poeziile lui Cosbuc (La oglinda). Recent, am descoperit Mama coace paine, cantat de Tudor Gheorghe. Si multe altele. Superbe.

Pe cele mai frumoase le-am invatat de la Mihalea, la Minisong, si imi pare tare rau ca deocamdata nu am cum sa fac rost de acele inregistrari.

Mi se pare ca acum, cantecele pentru copii sunt superficiale. Toate au diverse conotatii suspecte. Azi, copiii vor sa ajunga vedete, fetele de nici 10 ani vor sa-i cucereasca pe baieti si se asteapta ca ei, baietii, sa fie generosi.
De ce nu pot cantecele astea sa fie cat se poate de simple, despre flori, animale, bucuria de a fi copil?

Mi-am propus sa adun cantecele astea frumoase de care spun. O sa fie putin cam greu, dar cred ca o sa reusesc. Daca mai stiti si voi astfel de cantece, va astept.

Citesc o stire in Adevarul de azi cum ca de pe litoral vor fi “izgoniti” vanzatorii ambulanti, aceia care vand gogosi, pufuleti, namol, porumb, banane etc.

Sincer, mie imi pare rau. Asta imi aduc aminte de cand eram mica si mergeam cu ai mei la mare si nu neaparat ca imi placeau oamenii astia care vindeau tot soiul de lucruri, insa ma amuzau foarte mult. Mi se pareau a fi o pata de culoare, desi erau destule pete de culoare pe litoral.

Dar imi placeau poeziile/textele lor prin care incercau sa-si vanda produsele. Adevarati marketieri, ce mai.
Eu una mi-aduc aminte de „Pufuletii de Baia Mare fac parul cret pe picioare” si ceva cu piatra ponce sau cu banane, dar chiar nu mai stiu exact.

Daca va vin voua in minte celebrele sloganuri/texte de atragere de clienti pe litoral, be my guest.

19

Posted on: Decembrie 21, 2008

Incerc sa astern cateva randuri despre ce a insemnat pentru mine revolutia din ’89.

Aveam 10 ani si, in momentul izbucnirii, eram cu sora mea la tara la bunici. Stateam la masa cu mamaie si cu tataie, mancam fasole batuta si ascultam radioul cel vechi, acum bun de pus intr-un muzeu. Nici noi si nici bunicii nu intelegeam ce se intampla, asa ca mancam mai departe fasole.

Atunci, nu existau telefoane mobile, iar ca sa vorbim cu parintii trebuia sa mergem pana la posta din Gaesti. N-am facut-o, desi banuiam ca ceva se intampla in Bucuresti.

D-abia dupa ce s-a terminat aproape totul, au venit ai nostri sa ne ia de la tara.  Atunci am realizat ca ceea ce ascultasem la radio, in timp ce mancam fasole, era ceva foarte grav.

Desi mama intotdeauna a incercat sa ne protejeze de lucrurile rele din jurul nostru, evitand sa ne spuna adevarul, de data asta ne-a spus tot. Ne-a spus ca si ea s-a aflat printre oamenii de la Universitate, ca a scapat cu viata printr-un noroc, ca mult timp si ea si tata au dormit pe jos pentru ca se tragea constant in toate blocurile sau ca au dormit pe la vecinii de la etajele superioare, noi stand la parter.  Ne-a mai spus ca au pierdut un prieten care a fost impuscat in cap in masina pe care o conducea.

Tin bine minte ca atunci cand ne-am intors in Bucuresti, ne uitam cu lacrimi in ochi la blocurile ciuruite de gloante.

Luni in sir dupa aceea, urmaream reportajele despre masacru si, an de an de atunci, in preajma aniversarii, simt un gol in stomac.

Nu trebuie sa uitam, de aceea maine, 22 decembrie, o sa incerc sa ajung si eu la Fantana de la Universitate, la ora 8, ca sa aprind o lumanare.

Daca tot m-a apucat nostalgia cu Sandybell despre care am scris deja, mi-am adus aminte si de celelalte desene animate la care ma uitam cu drag, copil fiind si nu numai. cred ca pana in clasa a noua m-am uitat la desenele astea.

Am facut o lista cu soundtrack-urile celor mai dragi desene animate. Nu este in ordinea preferintelor. Iata:

Mica sirena, cu celebrul cantec al simpaticului crab cu accent jamaican: Under the sea

Cartea junglei, cu celebrul Swingdance, dar si cu Bare necessities

Pisicile aristocrate, cu o piesa excelenta de swing Everybody wants to be a cat

Frumoasa si bestia, cu inconfundabila voce a Angelei Lansbury la Beauty and the Beast sau Tale as old as time

Si cele mai frumoase desene vazute pe Rai Uno:

Cantiamo insieme, inspirat dupa Sunetul muzicii.

Fiocchi di cotone per Jeanie, cu un cantec cu accente country.

Daca va mai amintiti si voi, sunteti invitati sa contribuiti la completarea listei.

Pana atunci, amintiti-va cu drag!

 

 

 

 

Va Sandy

Posted on: Mai 3, 2008

Din generatia mea cred ca nu exista nimeni care sa nu fi vazut in copilarie Sandybell.

Doamne, ce timpuri! Ce fericiti eram cand la ora 7 fara ceva o zbugheam in casa si asteptam cu sufletul la gura sa se faca ora 7 si sa inceapa Sandybell. Parca la 7 incepea daca nu ma-nsel.

Tin minte ca pe strada nu mai era nici tipenie de copil. Toti erau in casa, baieti si fete, fara exceptie. Apoi, ieseam din nou in fata blocului si povesteam.

Si ce mai plangeam de mila ei cand era trista. Si ce mai fredonam cantecul ei, chiar daca nu stiam o boaba de franceza.

De ce nu mai e si acum ca atunci?

N-am avut o copilarie fericita. A fost presarata si cu bune si cu rele, insa unele lucruri ma emotioneaza si acum.

 

Country music and Kenny Rogers: two of my favourites:


Blog Stats

  • 97,264 hits
Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Mar    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930