Zmeura's Weblog

Archive for Septembrie 2009

Queen revine cu un album nou, Absolute Greatest, de fapt o colectie cu cele mai mari hituri ale lor, album ce ar urma sa fie lansat oficial pe 16 noiembrie, insa, se poate asculta si mai devreme. Gratie companiei Logitech care, impreuna cu Queen au batut palma pentru ca acest album sa fie disponibil inainte de lansarea oficiala. Acesta va putea fi ascultat pe noul player muzical Logitech si ofera si alte avantaje (povestile melodiilor faimoase, poze). Deci, toti posesorii de Logitech au un avantaj in fata celor care nu au asa ceva.

Eu cred ca astept 16 noiembrie.

Stirea am gasit-o la zoso si pe reuters. Vedeti si www.queenonline.com/logitech .

Am aflat recent (via facebook, thanks Ioana), despre un proiect de fotografie foarte interesant, initiat de Alexandra Sandu, alexunu, mai precis.

Se numeste Daydreamers. Veti vedea de ce. In plus, puteti si voi sa fiti unul dintre daydreameri. Trebuie doar sa inchideti ochii, sa va ganditi la ceva frumos si s-o lasati pe Alexandra sa va surprinda zambetul cu aparatul de fotografiat.

De mult timp vroiam sa scriu un post despre cele mai frumoase cantece pentru copii.
S-ar putea ca lumea sa se uite urat la mine, dar spun ca nu m-am dat in vant niciodata dupa Ghita al Cleopatrei, dupa Nu mi-e frica de Bau Bau si nici chiar dupa Cutiutele Muzicale. Exagerez daca spun ca nu mi-a placut chiar niciun cantec de pe acele compilatii. Intr-adevar, sunt cateva care sunt bune de ascultat, dar astea-s foarte putine. In plus, mi se pare ca toate au aceeasi linie melodica.

Pe vremea mea erau niste cantece autentice, versuri luate din folclorul nostru si transpuse in muzica. Minunate. Le cantam cu multa bucurie.
Erau cantecele despre Povestea unui ciobanas, poeziile lui Cosbuc (La oglinda). Recent, am descoperit Mama coace paine, cantat de Tudor Gheorghe. Si multe altele. Superbe.

Pe cele mai frumoase le-am invatat de la Mihalea, la Minisong, si imi pare tare rau ca deocamdata nu am cum sa fac rost de acele inregistrari.

Mi se pare ca acum, cantecele pentru copii sunt superficiale. Toate au diverse conotatii suspecte. Azi, copiii vor sa ajunga vedete, fetele de nici 10 ani vor sa-i cucereasca pe baieti si se asteapta ca ei, baietii, sa fie generosi.
De ce nu pot cantecele astea sa fie cat se poate de simple, despre flori, animale, bucuria de a fi copil?

Mi-am propus sa adun cantecele astea frumoase de care spun. O sa fie putin cam greu, dar cred ca o sa reusesc. Daca mai stiti si voi astfel de cantece, va astept.

De ceva vreme ma gandesc sa ii dau blogului o singura directie. Sa-i gasesc o nisa. De cand l-am inceput, am scris despre tot ce mi-a trecut prin minte si tot ce mi-a placut: muzica, filme, evenimente, carti, copil, vacante.

Mult timp am scris despre muzica. Am avut o perioada cand povesteam despre filme. Apoi a urmat perioada cartilor. Intercalate au fost posturile despre evenimente, eu, Mariuca. Scriu in continuare despre fiecare in parte si mi se pare ca blogul arata ca un ghiveci cu de toate. La un moment dat, vroiam sa-l fac de evenimente, dar au aparut altele care deja s-au pozitionat ca atare si au un succes destul de mare. La fel ca cele de muzica sau de carti. Sunt cateva bloguri de carti foarte bune. Din cand in cand, scriu despre ispravile Mariucai, insa nu se poate spune ca e un blog de mama, desi povestesc experientele cu ea cu multa placere, doar ca nu o fac in mod constant.

Uitandu-ma la trafic, vad ce cauta oamenii la mine pe blog: carti sau calatorii. As fi scris si despre calatorii, insa nu pot spune ca am fost in multe locuri. Atunci cand merg intr-un loc notabil, scriu si despre el, insa asta nu se intampla in mod regulat.
Observand linkurile externe de pe care imi vine trafic, sunt multe legate de carti (fie de pe forumuri sau bloguri de carti), fie de calatorii (site-uri sau bloguri de calatorii/vacante)

Asa ca nu stiu ce sa-i fac domnului blog, in ce directie sa ma concentrez. Stiu sigur ca ispravile si progresele Mariucai isi vor gasi un locsor special.

Din ciclul framantarile interminabile ale lui M. sau ale Zmeurei, well, mai bine zis, ale mele, iata la ce mi-am concentrat gandurile astazi dupa-amiaza.
M-am dus la sedinta cu parintii, de la gradinita Mariucai. Am ajuns ultima. Toti ochii atintiti asupra mea. Parca imi transmiteau ceva de genul „Asta a gresit sala sau locul. Trebuia sa ajunga la scoala si a ajuns la gradinita. Ce cauta sa ne „disturbe” sedinta?”.
Cu astea in minte, m-am repezit direct in fundul salii de unde m-am trezit strigata ca la catalog:
– Si dumneavoastra? Sunteti noua?
– Da, zic eu. Scuze de intarziere. (si ma ridic in picioare, iar toata sala se intoarce spre mine)
– Ce copil aveti aici? A cui mama sunteti?
– Sunt mama Mariei. Mariei Tudoroiu. (si ma ridic din nou in picioare si din nou toti ochii spre mine. De data asta, cand se intorc spre mine, le fac cu mana. Ca in filme, stiti voi)
– Aaaa, avem un copil nou (se adreseaza salii). Da’, ce tinerica, ce dragutica sunteti. (Eu rosesc, parintii iar spre mine, nu ma mai ridic).

Si de atunci am stat si m-am gandit: Bai da’ eu nu arat a mama venita la sedinta, de fapt nici nu prea arat a mama. Oare cum ar fi trebuit sa ma imbrac?
Parintii veniti la sedinta, din care trei barbati (cu tot cu tati al nostru), iar restul femei, erau veniti la costum sau in tinuta office: sacouri, camasi albe, fuste, pantaloni negri, genti ultra mari si negre etc. Eu, intr-o nota total discordanta: fusta gogosar, tricou grena, vesta bej, balerini grena cu fundita si, evident, nelipsitele brose si margele. De data asta aveam un iepure in piept si un elefant la gat. Si mai ales geanta mesager.

Ma uitam la mine, ma uitam la ei. Pareau atat de … seriosi si atat de … responsabili, asta era tot ce-mi trecea prin minte facand comparatia. Iar eu venisem acolo ca o floricica.
Si am ramas cu framantarea asta in suflet, ca nu arat a mama. Deja ma gandeam ca daca as ramane si dupa sedinta, grupurile de discutii care s-ar fi format, nu m-ar fi inclus si pe mine.
Sigur, ideile astea sunt deplasate, cu siguranta exagerez si asta face parte din imaginea „buna” pe care o am eu despre mine, insa nu m-am putut abtine sa nu scriu despre asta.

Pana la urma, nu trebuie sa arati in vreun fel ca sa te incadrezi la categoria mama. Sufletul e cel care conteaza cel mai mult si felul in care iti cresti copilul cu tot cu dragostea pe care i-o daruiesti. Cel mai rau este ca oamenii fac aceste tipare si ii incadreaza si pe altii.

Eu sunt asa cum sunt, cum m-a lasat Dumnezeu si cred ca sunt o mama buna.

De obicei, in masina, Mariuca vrea sa asculte radio guerrilla. Am incercat sa mai schimbam posturile, insa ne pune sa dam pe „ghelila”. I-am propus Itsy Bitsy mai demult, a ascultat ceva, insa a dat ea inapoi pe postul amintit.

Ieri mi-a cerut ea Itsy Bitsy si am pus. Sambata dupa amiaza au pus o muzica foarte faina. Nu neaparat cantece pentru copii, ci, sa zicem, cu anumite conotatii, care se potrivesc si copiilor si parintilor.

Si, desi imi place Tudor Gheorghe foarte tare, nu stiam un cantec superb si emotionant, pe care l-am descoperit tocmai pe Itsy Bitsy.

Mama coace paine, pe versuri de Grigore Vieru.

This Train – Ruby Turner


Blog Stats

  • 96,122 hits
Septembrie 2009
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930