Zmeura's Weblog

Arturo Perez-Reverte isi vede romanul publicat in 2012. La Polirom apare in 2014.

As reduce cartea la un singur cuvant: timp. Situat pe doua paliere de timp – trecut si prezent –, romanul povesteste viata lui Max Costa, un dansator de tango foarte talentat din cercurile cele mai inalte ale societatii, hot, spion si gentleman desarvarsit.

Max din prezent are in jur de 60 de ani si este soferul unui doctor elventian instarit. Intr-o zi, observa un chip de femeie extrem de familiar si isi da seama ca este EA, Mecha, iubirea vietii lui, pe care ultima oara a vazut-o in urma cu 29 de ani. Si de aici, lumea lui se da peste cap – de fapt, inima lui -, profita de plecarea doctorului pentru a se caza la un hotel de lux la care sta Mecha, pretinde ca este bogat si face tot posibilul sa o intalneasca. Ajung sa se recunoasca si sa-si aduca aminte de trecutul lor pasional, de tangoul care a aprins flacara iubirii lor si care i-a unit pe veci.

S-au cunoscut la bordul transatlanticului Cap Polonio pe cand Max presta ca dansator profesionist de tango, iar ea era sotia marelui compozitor Armando de Troeye aflat in cautarea inspiratiei pentru tangoul perfect – si pentru a castiga pariul cu Ravel si al sau Bolero. Max si Mecha au interactionat pentru prima data pe ringul de dans, amandoi dansand si completandu-si miscarile ca nimeni altii. Destinatia finala era Buenos Aires si mahalalele unde se dansa tango. Ambitia lui de Troeye si a Mechei era sa ajunga in cele mai mizere carciumi (si) pentru a-si satisface anumite gusturi promiscue. Asa am aflat cum a iesit tangoul din bordeluri si a ajuns in cele mai selecte saloane din Paris.

Parcursul celor patru decenii, de cand se cunosc cei doi si pana in prezent, e presarat cu afaceri de spionaj, tradari, spargeri, inchisori, degradare. De la dansator de tango, Max devine hot profesionist, insotitor (si profitor) de doamne singure si instarite, spion curtat de guvernele fasciste. Max si Mecha isi incep povestea de dragoste la Buenos Aires, isi despart drumurile tot acolo, pentru a se revedea noua ani mai tarziu, la Nisa. Apoi trec 29 de ani pana cand se revad in prezent, la un campionat de sah din Sorrento, unde fiul Mechei se lupta pentru titlul de campion mondial.

Nimic nu ar fi putut fi folosit mai bine ca liant in aceasta carte decat tangoul. Perez-Reverte a ales perfect aceasta metafora pentru a descrie dragostea lor aproape imorala, pasiune, suferinta. Pur si simplu, perfect. Despartiti de timp, dragostea lor ramane intacta. Desi Max a preferat s-o paraseasca pe Mecha la Nisa pentru a continua cu escrocheriile, felul in care o priveste dupa 29 de ani spune ca ea a fost si este iubirea vietii sale. Felul in care ea il priveste pe el dupa 29 de ani spune ca cei doi au fost si sunt una si aceeasi persoana.

Perez-Reverte alterneaza cu maiestrie prezentul cu trecutul si este un documentarist excelent. Romanul este si o mica lectie de istorie. Merita fiecare cuvant, de la titlu si pana la pagina de multumiri (ca sa vedeti cat s-a documentat omul).