Zmeura's Weblog

Archive for Aprilie 2008

Liber

Posted on: Aprilie 29, 2008

Saptamana asta o am pe toata libera. E asa de bine acasa. Ma odihnesc si mai stau cu Mariuca. Am timp acum s-o duc la bobodan si s-o las cat vrea ea. Cand vin de la serviciu si o iau la noi acasa, n-am timp sa mai stau cu ea pe afara.

Acum profitam de toate. De dormit, de jucat, de stat mai mult impreuna.

De sarbatori a fost frumos. Ne-am dus la bunici la Valenii de Munte. Am primit multe cadouri, am mancat si am dormit de am rupt toti trei. N-am mai dormit de nu-mai-stiu cand 4 ore la pranz si seara culcat de la 10.

Am fost la slujba de Inviere acolo. Foarte frumoasa slujba. Iar preotul paroh chiar se implica in treburile bisericesti: Casa Domnului ingrijita, un cor de copii superb.

Am mai stat cu bunicii si cu matusa Madaina (cf. bebe dex) si ne-am intors aseara. Desi obositi, ne-am oprit totusi la topogan, caci nu mai scapam de gura lui bebe. Tati a dus bagajele, mami a ramas in parc.

Sublim.

La plecare

si la intoarcere

Anunțuri

…si lumina cereasca sa va incalzeasca sufletele!

Vinerea Mare sau Denia Prohodului este ziua de doliu din Saptamana Patimilor, ziua in care Isus a fost rastignit.

Sa mergem cu flori la biserica, sa trecem pe sub masa, sa cantam Prohodul si sa inconjuram biserica. E Vinerea Neagra.

Despre aceasta, aici si aici mai mult.

Anul acesta clopotele de sarbatorire a Sfantului si marelui mucenic Gheorghe bat chiar in Saptamana Patimilor.

Iata care e povestea Sfantului Gheorghe conform sinaxarului:

„Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei ce nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: „De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: „Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. „De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: „Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: „Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.”

Pe 22 aprilie este Ziua Pamantului.

Cred ca problema cainilor vagabonzi a fost dezbatuta mai mult decat e cazul si in loc sa se gaseasca solutii de atata amar de timp, lucrurile se misca in cerc.

De mic copil am fost atasata de caini, mereu o rugam pe mama sa luam acasa cate un maidanez de pe strada. La fel am ramas si acum. Deja la tara, mama si-a facut o mica crescatorie a cainilor adunati de pe sosele, autostrazi sau de sub rotile masinilor.

Unii ar spune ca nu privesc obiectiv situatia si ca le iau apararea cainilor mai mult din subiectivitate, din afinitatea mea fata de ei. Pot crede ce doresc, dar nu cand am si argumente.

De ce eutanasierea sau aruncarea lor la hinghieri e privita ca o solutie . De ce o solutie e maltratarea si infometarea lor? Astea nu sunt solutii, astea sunt barbarisme. Normal ca iubitorii vin in adaposturi sa-i ia de acolo tocmai pentru a-i feri de chinurile prin care urmeaza sa treaca.

E revoltator ca au murit oameni din cauza cainilor, insa ei nu actioneaza nicidecum din rautate ci din instinct de aparare pentru ca sunt fugariti si chinuiti de oameni si de copii. Si mie mi-e frica atunci cand trec pe langa o haita zgomotoasa, insa nu arunc cu pietre dupa ei sau ii injur.

A incercat cineva vreodata sa le vorbeasca frumos si cald, fara amenintari si alte ocari? Am trecut mereu pe langa caini infuriati, insa niciodata nu am patit nimic.

Cainii sunt asa cum sunt numai din vina oamenilor, ei i-au transformat in bestiile despre care sustin ca sunt aceste animale, pentru ca ii alunga, ii bat, ii supun la chinuri de neimaginat.

Sa dau tot eu solutii? Bine. Sterilizare. Si apoi fonduri, ca exista, pentru adaposturi.

 

In weekend nu am stat acasa. Soare, voie buna si multe lucruri frumoase de vazut ne-au facut sa uitam de somnul de pranz.

Am inceput de sambata cu Muzeul Taranului Roman, la Targul de Florii, de unde am luat cadouri de Paste si unde am lenevit vreo doua ore pe pajistea de langa biserica, cu bere, cola, sarmale, turta dulce si kurtos la indemana. Mariuca a dormit neintoarsa in sunet de fanfara de la Lapusnicu Mare. Am cumparat cercei, sacose impletite, iepurasi, pandantive facute de copii, turta dulce.

Duminica am inceput cu minunata slujba de la Stavropoleos in zi de mare sarbatoare. Si de acolo am cumparat cadouri deosebite facute de copiii de la Fundatia Sfantul Dimitrie

Si cum sfantul si profanul intotdeauna se intersecteaza, de la biserica am aterizat direct la o terasa din Centrul Vechi, la o cafea, in compania prietenilor. Mariuca dadea semne evidente de somn asa ca am urnit caruciorul din loc si ne-am indreptat spre Carturesti, la Targul de Paste de la subsol (tine pana pe 26 aprilie). Lucruri frumoase, originale, dar foarte scumpe. Nu am luat nimic de aici.

Apoi am pornit spre locul in care vroiam eu neaparat sa ajung, la targul de crafts Fancy Pancy (am scris aici de el). Intr-o curte veche, o atmosfera tinereasca, boema si mai ales prieteneasca m-am simtit foarte bine. As fi vrut sa fie si Mariuca treaza, sa alerge si sa se joace prin curte si mai ales sa manance prajituri de casa, insa a dormit la soare fara nicio treaba. Tati mi-a luat o brosa elefant si un portofel foooarte cool.

Am luat pranzul la restaurantul Casa si spre dupa amiaza am dat o fuga pe Motoare. Mariuca s-a simtit in largul ei, s-a dus pe scena, s-a asezat langa un grup de fete si le-a mancat pufarinele.

Ziua s-a incheiat ideal la bobodan (aka topogan, cf. bebe dex).

 


Blog Stats

  • 96,998 hits
Aprilie 2008
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930