Zmeura's Weblog

Archive for the ‘diverse’ Category

Pentru mine, tv-ul inseamna cateva stiri, pe fuga, seara si poate un film, de fapt un CSI ceva, cand imi sincronizez treburile cu programul.

Pierderea nu e mare, insa e o problema cand Mariuca se uita la unele desene pe cartoon sau minimax. N-am o problema cu toate desenele. Sunt foarte ok Strada Sesam, Tom&Jerry, altele care imi scapa.

Nu inteleg de ce se dau desene precum Chowder, care e despre o „chestie”, ca nu-l pot numi om, foarte pasionat de bomboane si pe deasupra si scarbos si mai e Flap Jack, un baietel crescut de o balena si prieten cu un pierde-vara.

Imi pare rau sa zic ceva de rau si de Scooby Do, desi Mariuca e fan pe viata, insa a prins faza cu fantoma si mereu, cand mai inchidem lumina sau suntem prin cine stie ce cocaluri bucurestene, zice ca ii e frica de „pantoma” si sa ne ascundem de ea.

Dar dincolo de nemultumirile astea ale mele, carora n-am, pana la urma ce sa le fac, stau si alte lucruri. Sa zicem ca desenele ca desenele, dar dublurile, frate, sunt sub orice critica. De cativa ani de cand ne uitam la desene, vocile sunt aceleasi. Trecem peste asta, insa sunt total nepotrivite si, mai ales, enervante. Te zgarie pe creier, te doare capul numai cand le auzi, nu se potrivesc nicicum cu personajele. Am incercat sa ma uit la Hannah Montana, sa vad ce-i asa de grozav la ea. Vocea care o dubleaza in romana, pur si simplu o face nesuferita. La fel si pe Stefania din Lazy Town.

Cum Mariuca e atrasa de culori, personaje etc., pentru ea e prea putin importanta rezonanta vocilor.

Cand eram eu mica, ma mai uitam la desene dublate in italiana. Mi se parea ca vocile respective apartin, de drept, personajelor. La fel si cu actorii englezi/americani care isi imprumuta vocile in desene. Fiecare voce e bine aleasa si e „croita” pe respectivul personaj.

Nu sunt convinsa ca la noi e asa mare lipsa de resurse pentru asa ceva.

– vineri seara am fost la un club nou deschis in Bucuresti. Tribute, in genul Coyote/Music Club/Spice Club. Foarte dragut, dar scump.

– sambata seara am vazut Funny Games (Michael Haneke), pe National.

– duminica am participat pentru a doua oara la intalnirea cu mamicile din blogosfera. a fost foarte ok. aici. Plus ca cei de la Happy mi-au lasat o impresie placuta pentru faptul ca au oferit cadouri copiilor. Mariuca foloseste deja tot ce a primit in pachetel. Multumim!

50 Best Mom Blogs, top facut de Radical Parenting

– despre Top Thinkers 50. aici

– saptamana viitoare e un mare targ de handmade la Arenele Romane (23-25 octombrie).

In weekend-ul trecut am fost pana la Ikea sa-i luam pat Mariucai. Pat de copil mare, zic, pentru ca pana acum a dormit in patul pe care l-a avut de cand era mica si transformat de vreo 2 ani si ceva in tarc.

Culmea e ca mai incapea lejer in el, insa din doua-trei motive importante, am zis It’s time! In nicio ordine preferentiala sau al nivelului de importanta, o sa le descriu.

Unu la mana: peste o luna face 4 ani, e fetita mare si e nevoie sa se identifice deja cu cei mari, pentru a-si dezvolta sentimentul de responsabilitate, grija fata de sine insasi.

Doi la mana: cred ca nici ei nu-i mai placea patul pentru ca de ceva timp patul nostru era ca si al ei. Si chiar ne spunea: “Asta e patu’ meu.” Foarte rar mai dormea in tarc, asta dupa ce adormea si ne trezeam noi in toiul noptii sa o punem la locul ei.

Trei la mana: se apropie ziua ei si vroiam sa-i facem un cadou care sa nu mai includa jucarii sau haine. In plus, eu m-am gandit la cadoul asta (patul) ca fiind un lucru care sa o faca sa treaca de perioada de “bebelusie” in care inca ii mai place ei insasi sa se creada. De cand cu patul asta, ii spunem mereu, cand e timpul de dormit, ca “acum te duci in patul tau de fetita mare.”

Patru la mana: De foarte putine ori (spre deloc) se duce sa se culce singura. Somnul de pranz si cel de noapte se face numai cu mine alaturi. D-abia dupa ce adoarme, ma pot intoarce sa ma mai uit si eu la un film. Si acum imi vine in minte un mare regret: “Cate filme bune am pierdut din cauza asta”, apoi resemnarea: “Asta e. Macar sa se culce ea.” si in final, revelatia “Pat nou.”

Asa ca dezbatand problema dormitului si adormitului de una singura, am ajuns saptamana trecuta la Ikea de unde i-am luat pat.

Concluzia dupa o saptamana: Doarme in patul ei, e incantata, dar se mai abate de la regula in timpul noptii, involuntar, mai degraba din reflex, aterizand in patul nostru. Patul ei fiind lipit de al nostru, doarme jumate in patul nostru, jumate in al ei. E super haioasa cand se intinde.

In privinta adormitului singura, mai lucram.

Nu, nu-i vreo promotie, ci descoperiri recente de-ale mele:

  • am descoperit un blog de kendo. nu sunt practicanta, nu cred ca o sa fiu prea curand, insa blogul este interesant. via TheBride care isi aduce si ea contributia
  • imi place sectiunea video de pe zf.ro. via orlando
  • citesc doua carti in paralel; da, stiu ca n-am mai facut demult recenzii, insa cartile sunt la stadiu de citire: Numele meu fie Gantenbein (Max Frisch) si, de maine, Cum sa devii un Nimeni (Iulian Comanescu)
  • si una din casa: tati ne-a luat pepene, care n-a avut loc in frigider. ghici unde l-a pus? in congelatooor.
  • tot din casa: Mariuca vrea la „paja”, in costum de baie. apoi, in fiecare zi o pomeneste pe Madonna: „Mami, cand vine Madonna; mami, vreau si eu sa ma duci la Madonna”. deci, fie ploaia, fie soare, tre’ sa ne pregatim toti 3 pentru 26 august

that’s all for now

Pe Dupabloguri am gasit un material foarte interesant despre o initiativa a comunitatii de mame cu bloguri din SUA.

Stimabilele mame s-au hotarat sa ignore timp de o saptamana „atentiile” pe care diverse companii li le ofera in speranta unor pareri bune despre produsele lor.

Eu va las materialul pentru ca initiativa merita implementata si la noi.

Ma bucur ca pe blog m-am branduit ca Zmeura. Am mai spus in trecut de ce m-am intitulat asa. Cine stie putina rusa, o sa-si dea seama.

Well, se pare ca zmeura ca fruct este foarte iubita de anumiti bloggeri. Iar eu nu m-am putut abtine sa nu preiau niste materiale foarte faine despre acest lucru.

Primul este de fapt o reteta de la Maya, cea care ne incanta cu bunatati din bucatarie. Ce-i drept, inca nu am incercat inca retetele ei, dar daca vreau sa prepar ceva deosebit, in loc de a mai cauta pe google, ma duc direct acolo. Prin urmare, intra in scena, Marmelada de Zmeura.

Al doilea material vine de la Leo, cu o serie de fotografiile facuta in gradina cu zmeura. Poti intui o multime de povesti vazandu-le.  De prin gradina.

Ce ziceti?

Michael Jackson s-a stins. Google-ul furnizeaza deja zeci de articole pe tema asta, pe langa care se va adauga si al meu.

Postul meu nu se vrea o stire, ci doar o consemnare ce exprima un mare regret pentru un artist care adauga o pagina in istoria muzicii.

Pacat de concertele ce urmau sa vina, pacat de fanii lui, pacat de el.

The Jack (Calea Grivitei 55), locul de adunare preferat al rockerilor, se pare ca se inchide. Tati a trecut pe acolo ieri, l-a vazut si pe Victor care i-a spus ca muta localul in Vama, asa cum era cu multi ani in urma.

Eu am numai amintiri frumoase de acolo. Acolo m-a dus tati la prima intalnire, acolo i-am cunoscut pe prietenii lui cei mai buni, acolo am facut un Revelion simplu si frumos, acolo am jucat tenis de masa, fiind gravida si cu burta mare, acolo am pierdut multe seri de vara, acolo am vazut primele concerte de blues, acolo ne adunam cu prietenii vechi, acolo am dus-o si pe Mariuca (nu in fum, evident, ci la terasa din spate). Astea sunt doar cateva amintiri.

Pacat. Poate in Vama o sa-si gaseasca locul.

Da, 2008 a fost un an bun. Multumesc Domnului si celor din preajma mea. Cred ca niciodata n-am avut atat de multe realizari ca anul acesta:

  • cununia religioasa
  • concerte (John MacLaughlin, Bestfest, Cohen, Masters of Jazz, DePhazz, Tricky); stiu ca nu le-am bifat pe toate, dar nu ma plang. Tati a facut-o si pentru mine (Kravitz, Iron Maiden)
  • calatorii (Nessebar, Viena – acum in decembrie)
  • evenimente culturale
  • mai multe carti citite fata de 2007
  • un job nou si excelent + colegi foarte faini
  • prieteni noi si buni
  • masina + permis (cam in acelasi timp)
  • si nu in ultimul rand Mariuca – este o realizare in permanenta

In 2009 ma asteapta mai multe provocari.

Suntem cu firma la Cornu, intr-o frumoasa pensiune. Nu, nu e team-building, caci sunt si copiii cu noi sau cel putin alta e notiunea de team-building in ceea ce ma priveste.

Relatiile nu s-au consolidat, de fapt nu s-au imbunatatit, insa e placut sa mai fugi din Bucuresti, iar aici la La Rusi e liniste, curat si mai ales bun simt.

N-am prea iesit din pensiune. Doar astazi ne-am dus noi trei pana in centru sa luam aer de Prahova si sa contemplam mica asezare.

Am gasit o pizzerie&caffe bar care se cheama Ice Ady si glumeam spunand ca poate Ady vine de la Adrian…Nastase, ca tot are el treburi, chestii, socoteli pe aici.

In rest somn, mancare, tv, iar ceilalti, carti & related staff.

Mariuca s-a dovedit inca o data un copil deosebit, chiar daca a mai avut si ea mici scapari. Singura ei problema e sa aiba musita (aka muzica) in permanenta.

Maine pornim inapoi spre Bucuresti. Am o ciudata senzatie de nerabdare. Desi sefii au avut o idee buna sa ne aduca aici, eu tot nu mi-am gasit locul si vreau sa ma intorc acasa.

update: iata si o amintire de acolo p1040468.jpg


Blog Stats

  • 103.756 hits
mai 2024
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031