Zmeura's Weblog

Archive for the ‘leisure’ Category

Cum la noi in familie nicio zi nu trece neconsemnata, am zis sa luam mai in gluma, mai in serios importa(n)ta zi a sfantului Valentin. In stilul nostru, evident, adica, contra curentului.

Unu’ la mana. N-am sarbatorit-o pe 14, ci pe 13, ieri. E prea mult spus sarbatorita.

Doi la mana. N-am pregatit cina speciala, am zis sa-mi surprind barbatul cu … un mic dejun in doi, care oricum, in mod normal, e in doi, pentru ca Mariuca refuza sa ni se alature. Mai ciuguleste de la unul, de la altul, apoi tusti. 

Trei la mana. Nu mi-a luat flori/bomboane/inimioare. M-am informat eu din timpul saptamanii si am aflat de niscaiva targuri de handmade pe care i le-am sugerat mai voalat si m-am ales cu cado de sf. Valentin: doua margele si niste cercei, astia din urma pentru Mariuca. Si i-a adjudecat ea pe loc, n-am avut scapare.

Si as mai fi avut un cadou: concertul Nightlosers din Clubul Taranului, care a fost tot sambata, dar sambata nu avem cu cine s-o lasam pe Mariuca.

Patru la mana. Cina in doi a fost in 10-12 persoane (cred). Dar am avut lumanari, de la tortul lui Matei.

Cinci la mana. N-am pus mana pe foiletoane de dragoste. Am rasfoit Dilema Veche si ne-am amuzat cu un material de la nenorocitii de la times.ro care sunt dati naibii 🙂

Sase la mana. Melodii de dragoste de facut copii pe ele? Ne-am inotoxicat cu dragostea pe care ne-a transmis-o Cleopatra Stratan pe acordurile muzicii de pe albumul cu Ghita, care nu mai dispare o data, Doamne-ajuta! Va spun ca are un agent de promovare de prima mana, in persoana Mariucai. Numai asta ascultam in masina.

Sapte si ultimul la mana. Am zis sa facem ceva chiar si pe 14. Mai precis, ne-am rugat la Doamne-Doamne la Stavropoleos, am mancat o supa crema de  broccoli pe Smardan si diseara sarbatorim anul nou chinezesc in Verde Cafe.

Traiasca Sfantul Valentin … in interpretarea noastra!

…la Talciocul urban (editia a doua) de la Verde Cafe. Cum altfel sa fie, decat frumos?

Imi pare rau ca am stat putin, ca a trebuit s-o ducem pe Mariuca „in exil”, la Valeni, si nu vroiam sa prind seara pe autostrada.

Dar, am vazut lucruri inedite (n-am luat nimic, ca talciocu’ a cazut intr-o perioada de portofel cam gol), Mariuca a dat iama in hainele si lucrurile fetelor si s-a tavalit pe sub fotolii si canapele impreuna cu Matei, ca sa chinuie una dintre pisici. Ce vrei, era ca acasa.

Ce sa mai zic de fasolea celor treibadica: excelenta, pe bune. Plus ca-mi place conopida murata de nu mai pot.

Multumim Dedi ca ne-ai imortalizat si pe noi, superb, de altfel. Aici, mai multe poze.

Delia&Co. pregatesc a doua editie de Talcioc Urban. Ce inseamna? Inseamna ca sambata, 12 decembrie, de pe la ora 13 12 incolo, cine vrea poate veni sa vanda sau sa cumpere lucuri „de prin casa adunate”.

Din ce vad eu, va fi o editie super. Se va tine tot la Verde Cafe, cu vin fiert si de-ale gurii.

Haideti!

Veste buna: s-a redeschis The Jack. Rockerii  stiu despre ce vorbesc. Barul din Grivitei, care s-a inchis acum vreo 6 luni, s-a redeschis in Cotroceni 11.

Nu e la fel de mare precum cel vechi, dar e mai aerisit, mai spatios si mai luminos. S-a rebranduit in „pub&rock” si asta e si impresia pe care ti-o da cand intri in el. Eu zic ca au facut „pasul urmator” care trebuia facut demult. Muzica e aceeasi, insa nu mai merg numai pe hard/heavy rock.

Plus ca au bagat feluri de mancare botezate cu numele marilor artisti rock ai lumii: au omleta Jimi Hendrix, un fel de mancare Deep Purple si asa mai departe. Mai bine mergeti sa le vedeti voi cu ochii vostri.

Am fost aseara si mi-a placut tare mult. Nu uitati, pe Controceni nr.11, sub ING, e cel mai frumos bar pub&rock: The Jack.

Tati al nostru a fost plecat in weekend la nasii nostri de cununie care stau in Leeds si care si-au botezat copilul. Partea ramasa acasa (eu si cu Mariuca) ii pupa de la mare departare.

Restul ramas pe plaiurile mioritice nu a stat deloc. Mama & fiica au inceput de sambata, usor, cu un mic teatru de papusi la MTR, apoi dupa somnul de dupa amiaza, pe care nu l-a ratat niciuna, au facut o excursie spre Pantelimon, la prietenii Luca si Ioan. Zic excursie pentru ca sa pleci sambata seara din Drumul Taberei spre Pantelimon, nu-i lucru usor. Dar, am ajuns.

Si am mai plecat la 10 seara, cu multe tipete si plansete ale Mariucai dupa Luca si Ioan si cu tatuaje pe mana. Ne-am distrat si eu si ea. Am continuat duminica, dupa ce ne-am impartasit si am ascultat putin din slujba de la Stavropoleos, cu un suc si o crema de broccoli pe Smardan si o tura de shopping sa-i cautam lui tati un cadou care lipseste insa, pentru ca … n-am gasit nimic.

A fost frumos, insa tot mai bine-i in trei.

– vineri seara am fost la un club nou deschis in Bucuresti. Tribute, in genul Coyote/Music Club/Spice Club. Foarte dragut, dar scump.

– sambata seara am vazut Funny Games (Michael Haneke), pe National.

– duminica am participat pentru a doua oara la intalnirea cu mamicile din blogosfera. a fost foarte ok. aici. Plus ca cei de la Happy mi-au lasat o impresie placuta pentru faptul ca au oferit cadouri copiilor. Mariuca foloseste deja tot ce a primit in pachetel. Multumim!

50 Best Mom Blogs, top facut de Radical Parenting

– despre Top Thinkers 50. aici

– saptamana viitoare e un mare targ de handmade la Arenele Romane (23-25 octombrie).

Hold on! Nu va entuziasmati atata! Nu e Alba-ca-Zapada, nu e Scufita Rosie, nu e Frumoasa Adormita, nu e nici Minnie, Dasy sau Barbie. E cineva si mai interesant …. Capcaunul. Cu care traim in fiecare zi.

Sa incepem cu niste premise. Se da o prietenie aflata la inceput, dar foarte frumoasa, intre Mariuca si Irina Adei si se mai da un tata de Mariuca, transformat in Capcaun. El s-a autointitulat, s-a branduit bine, iar fetele sunt innebunite dupa el si numai asa il striga.

Cand mergem noi pe la ele, Irina ma intreaba daca si cand vine Capcaunul. Cand vine ea pe la noi, iar Capcaunul nu-i acasa, iarasi, „cand vine Capcaunul?”. Duminica, Irina a venit pe la noi. Nicio jucarie nu i s-a parut atat de palpitanta precum prezenta Capcaunului care dormita. La revedere cu somnul, i-am zis, iar fetele s-au catarat pe el si nu l-au mai lasat. S-au ascuns, cand Capcaunul de ele, cand ele de tatal-Capcaun, s-au alergat, l-au transformat pe rand in broasca, print, girafa etc. La un moment dat Capcaunul a prins-o pe zana buna (aka eu), a vrut s-o chinuie, insa fetele au salvat-o din “ghearele” lui.

L-au mai si lasat sa se odihneasca, insa „gata Capcaunule, putem sa venim din nou peste tine?”

Din ciclul „calatoriile familiei Tudoroiu”, in acest weekend am descoperit un nou coltisor de Rai.

Am profitat de doua  zile pline la bunicii de la Valeni si ne-am pus in cap sa vizitam locuri speciale.

Sambata am fost la Slanic Prahova, care este la apoximativ 14 km de Valeni, unde ne-am dus direct la strand, la Baia Baciului. Precizez ca nu aveam costumele de baie cu noi decat a mea sora, care oricum, de cate ori pleaca la drum, e full options.

Deci, Mariuca nu avea nevoie de costum, tati a stat pe margine, iar eu … topless si doar cu chilotii din dotare. Era cald, foarte frumos si n-am rezistat sa stau doar la plaja. Asa ca am plutit pe apa foarte sarata cu tot cu Mariuca si sora din dotare.

Au facut foarte frumos la Baia Baciului fata de cum era acum 3 ani cand am fost prima data. Au facut o piscina speciala pentru copii si au adus topogane/caracatite gonflabile. Deci, Mariuca a fost cat se poate de preocupata.

N-am mai coborat in salina pentru ca nu eram echipati si cu haine pentru 13 grade.

Duminica am mers la Crasna, sa vizitam manastirea. Ca sa ajungi acolo, faci tot cam 14 km din Valeni, ajungi la Homoraciu si treci prin Schiulesti. La un moment dat, te opresti si iti lasi masina undeva in sat pentru ca e de urcat si mai bine nu-ti distrugi masina.

Drumul pana la manastire, de acolo de unde ti-ai lasat masina, este cam de 30 de minute de mers pe jos. Este plin de pietre, praf, greu de strabatut. Ca sa il scurtezi putin, cobori si urci drumuri prin padure. Urcau prin padure copii mici, batrani, oameni ce carau carucioare cu bebelusi.

Recunosc ca eu m-am plans, l-am boscorodit pe tati ca m-a adus aici, am fost tentata sa abandonez, insa n-am facut-o. Si, in final, am ajuns intr-un loc superb si mi-au trecut toate nemultumirile: Manastirea Crasna.

Este formata dintr-o biserica veche, una noua, chilii pentru calugari, un paraclis unde se mai tin slujbe afara. Cititi aici despre Manastirea Crasna, merita!

In jumatatea de ora in care am stat, ne-am tras sufletul, rugandu-ne si ascultand putin din slujba. Mi-am dat seama ca noi oamenii mergem la biserica sau oriunde e un loc de rugat, mai mult sa Il rugam sau mai bine zis sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne dea. Sa ne dea bani, sanatate, siguranta zilei de maine si asa mai departe.

Dar uitam un lucru, la biserica nu trebuie sa mergem doar cu gandul de a-L ruga ceva pe Dumnezeu, trebuie sa mergem sa-I multumim mai intai de toate. Ca ne-a dat sansa de a fi in viata si de a face ceva, mai ales un bine. Chiar daca nu ne-a dat ce am fi vrut noi, trebuie sa-i multumim pentru ce avem, pentru ca suntem sanatosi si fericiti atat cat se poate.

Uitati-va, daca mergeti acolo, si pe fresce si ce semnifica ele. Una dintre ele, de la biserica noua, reprezenta drumul nostru catre Dumnezeu si cu ce e el „pavat”. Nu toti putem sa-l strabatem.

Revin si cu poze. Si mergeti si voi la Crasna.

Picture 033

Vineri plecam spre Croatia via Trieste. Finally, planurile noastre de vacanta prind contur. Eu una plec cu putina teama, din cauza avionului si a copilului in avion.

Ah, si bagaje, numai bagaje. Tati zice doar strictul necesar, da’ nu prea poti sa iei doar strictul necesar. Come on daddy! Am negociat si a ramas sa luam cate un bagaj de fiecare, nu mai mult. Deci 3 in total. Anyway, eu am facut bagajul de ieri (marti). Poate-s putin nebuna, dar … I’m so excited si oricum, la Mariuca sunt mai multe de pus. I-am strecurat inclusiv costumul de baie. Ioana, vezi?

Asadar, asteptam ziua de vineri, foarte de dimineata (avion la 7) si … sa ajungem cu bine, sa vedem splendori in apa, in iarba si unde o mai fi.

Anul trecut spuneam „Nessebar, here we come”, anul asta schimbam cu Croatia. Evident, voi veni cu multe poze si descrieri minunate.

Doamne-ajuta!

O luam incetul cu incetul, ca avem toata viata la dispozitie, si vom vizita multe locuri frumoase de la noi din tara. Pentru ca ele exista. Exista mici colturi de Rai in tara noastra.

De Sfanta Treime ne-am aventurat pana la Vulcana Bai, o comuna aflata la 18 km de Targoviste (judetul Dambovita). Ne-am dus cu dorinta de a-l vedea pe Parintele Agatanghel, o cunostinta de-a lui Dan, dar si pentru a vedea Centrul International Ecumenic de acolo. Mai precis, in cadrul centrului a fost infiintat Centru Interreligios unde s-au construit 3 biserici foarte frumoase (o biserica crestin ortodoxa, o moschee si o sinagoga). Noi am vizitat numai o biserica, din lipsa de timp, dar si pentru ca am stat la povesti cu Parintele.

Nu am luat aparatul foto la mine, insa cred ca nicio imagine imortalizata nu poate descrie sau transmite frumusetea acelui peisaj absolut mirific, „like a landscape painted in the sky”. Nu-mi mai luam ochii de la iarba verde, pomii infloriti, maci.

Cele trei biserici se afla pe un deal si, de sus, de pe treptele bisericii ai senzatia ca vezi toata lumea. Numai ca de acolo o vezi cu alti ochi. Ai impresia ca e o lume perfecta. Si acolo, pe treptele bisericii, aveam ciudata senzatie ca ma aflu in Cer. Da, stiu, o senzatie ciudata.

Ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost felul in care ne-a intampinat Parintele. Ne astepta sus, in capatul scarilor. Si iar am avut senzatia ca ma aflu acolo unde trebuie, unde e bine.

Am stat putin in biserica, m-am inchinat si m-am rugat, iar Parintele ne-a invitat in casa sa. Ar fi fost in stare sa ne puna pe masa tot ce avea. Si bineinteles, nu ne-a lasat sa plecam cu mana goala. I-a dat Mariucai fructe si dulciuri, iar noua o icoana, bratari sfintite si un medalion cu cruce pentru masina.

Cand am intrat in sat, am avut senzatia ca ma aflu intr-un loc turistic. Casele foarte aranjate, curatenie, totul parca special aranjat pentru a-si intampina oaspetii. Am promis ca ne intoarcem si asa vom face. Si vom sta mai mult.


Blog Stats

  • 99.827 hits
iulie 2020
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031