Zmeura's Weblog

Archive for Ianuarie 2009

Exagereaza, socheaza, improvizeaza, fantasmeaza. Cam asta ai putea spune despre Boris Vian in romanul sau, Smulgatorul de inimi.

Jacquemort este psihiatru si e gol pe dinauntru. Cauta cu disperare minti pe care sa le psihanalizeze pentru a putea, astfel, sa se hraneasca si sa-si umple sufletul cu trairile si sentimentele altora. Ca sa se simta implinit.

Ajunge intr-o zi intr-un loc foarte ciudat, unde ajuta la aducerea pe lume a trei copii. De aici incepe povestea. Este invitat sa locuiasca in acea casa, unde va si ramane mai multi ani. In cautare de minti, descopera un sat cu oameni care nu cunosc bunul simt, respectul, rusinea. Asta pentru ca exista La Gloire, care ia asupra lui toate porcariile pe care le fac oamenii astia. La inceput, Jacquemort e oripilat de ceea ce se intampla: targul de batrani, chinuirea animalelor, aruncarea cu pietre in preot, copii pedepsiti groaznic. Cu timpul, insa, chiar si Jaquemort va ajunge sa intre in jocul acesta perfid. Va deveni una cu oamenii pe care, cu atata pasiune, ii psihanalizeaza.

Totusi, Vian pune accentul in aceasta carte pe dragostea/obsesia de mama a Clementinei si a relatiei ei cu cei trei copii ai sai. Dupa ce isi alunga sotul, pe care il considera vinovat pentru chinurile facerii si caruia ii respinge dreptul asupra copiilor, pe masura ce acestia trei cresc, dragostea sa se tranforma in obsesie. Obsesia ca fiii ei sa nu pateasca nimic.

In nebunia ei, ajunge sa creada ca nici macar apa nu le face bine si ca e o idee mai buna sa-si spele odraslele asa cum o fac animalele cu puii lor. Gradina in care cei trei se joaca se va transforma intr-o fortareata, care si aceasta se va dovedi nesatisfacatoare.

E dragoste de mama sau obsesie faptul ca: mananca mancare putrezita pentru ca cei trei sa aiba parte de cea mai buna hrana,  le confectioneaza copiilor custi in care ii inchide, pentru a fi cat mai protejati?

Personal, mi-a placut foarte mult personajul preotului din sat, care nu ezita sa-i boscorodeasca pe sateni de fiecare data cand are ocazia, pledand cauza unui Dumnezeu de lux. „Predicile” sale sunt niste pasaje pe care va recomand sa le cititi.

Psihiatrul Jacquemort isi va pune vocatia pe un plan secund atunci cand vede ca nu multi sunt cei care vor sa-i impartaseasca trairile. Poate doar pisicile.

Altfel, cartea este o impletire intre suprarealism, obsesii, minti chinuite.

Anunțuri

Ma pregatesc sa ies singura in trafic, cu masina. Pana acum am avut pe cineva in dreapta si am stat oarecum mai linistita.

A fost bine in trafic, chiar am iesit in zile aglomerate si n-am patit nimic. Inca o data, slava Domnului.

Am facut si parcari laterale, garari cu spatele, intoarceri din trei miscari. Si mi-au iesit. Nu perfect, dar le-am facut.

Incerc sa ma obisnuiesc cu claxoanele soferilor care nu prea au intelegere fata de incepatori. Asta e.

Ce tineam eu sa spun cu ardoare este ca am gasit pe site-ul unei scoli de soferi, clipuri cu toate manevrele, cu voice-over si toate explicatiile. Un exemplu foarte bun.

Pentru cine vrea sa stie cum se face corect gararea, parcarea laterala, intoarcerea etc., iata aici. Pe mine m-a ajutat foarte mult.

Daca pana acum cateva saptamani, cu greu o pacaleam pe Mariuca sa-i facem baie, acum ea e cea care spune ca vrea la baie. Minunea s-a produs cand am pus-o intr-un lighean. I-a placut atat de mult incat de atunci facem baie in acel lighean.p1060127

In plus, lui tati i-a venit ideea mareata de a folosi cadita de cand era ea mica mica. Iar acum nu mai avem nicio treaba. Nu trebuie sa mai folosim tot felul de siretlicuri pentru a o admeni la baie.

Problema care se pune, de data asta, este ca nu mai putem sa o scoatem. Ar sta acolo intr-una. Si il mai ia si pe un Mickey Mouse magnet, sa-l spele. Si-l spala pe Mickey Mouse pana i se incretesc degetele copilului. Si tot n-ar iesi.

Nu spun in ce tipete/plansete o scoatem de acolo.

Eu ii spun: Gata, mami, hai sa iesim de la dus.

Mariuca: Inca o data.

eu: Bine, 5 minute.

Dupa 5 minute…

M.: O data mami, o data.

Si de aici porneste scandalul. O nebunie.

Pe 27 ianuarie, Bruce Springsteen isi va lansa noul album, Working on a dream, de pe care a lansat deja single-ul cu acelasi nume.

Albumul ofera ca bonus si piesa de pe coloana sonora a filmulul The Wrestler, piesa ce a primit si un Glob de aur la cea mai recenta editie a acestor premii.

Merita cumparat, descarcat, ascultat.

Din categoria intamplari in RATB.

Da, am permis, am si masina, insa nu ma incumet inca sa ies in traficul din Bucuresti, asa ca merg in continuare cu tramvaiul spre si de la serviciu. Iar in tramvaiul 41 se intampla numai minunatii, dar nu d-alea bune. Iar astea nu sunt cauzate decat de tigani.

Aseara am pornit spre casa cu 41, bineinteles. De la 1 mai si pana in Drumul Taberei am avut „deosebita placere” de a asculta de pe mobilul unuia dintre aceste specimene, manele de jale. Da, de jale, de tanguire etc. Problema era ca incepusera si ei sa fredoneze. Deci, a fost o adevarata incantare a auzului, incantare completata si de cuvintele dulci aka injuraturi, pe care le mai scapau din cand in cand. Cand am coborat din tramvai, am multumit Domnului ca am ajuns repede, dar si ca a reusit sa ma faca sa ma abtin de la a le zice ceva.

Pentru ca, oricat de indreptatita eram de a le zice ceva, nu puteam dintr-o multime de motive. Nimeni nu a intervenit sa le spuna ceva, desi tramvaiul era plin in proportie de 99% de adulti, iar acesti tigani erau pustani.

N-am indraznit din cel mai important motiv care imi vine acum in minte: copilul. Da, puteau sa-mi infiga un cutit in mine, sa ma ia pe sus si sa ma coboare fortat (iar restul nici nu vreau sa ma gandesc), puteau sa ma injure in ultimul hal (desi varianta asta as fi preferat-o daca ar fi inchis „chestia aia” care se auzea din telefon).

Am tacut si imi pare rau, insa stiu ca a fost mai bine sa tac. Numai ca trebuie facut ceva.

Nici nu stiu in ce categorie sa-i incadrez pe tiganii astia, de fapt pe toti cei ca ei: specii, rase. Insa, in niciun caz in categoria oameni.

Am inceput bine anul. Cu logoree si vocabular foarte bogat. Vorbesc, desigur, de Mariuca.

La inceput de an l-a descoperit pe Bau Bau pe youtube, cantecul acela cu „nu mi-e frica”. E fana declarata. Aproape ca stie tot cantecul. Pe Ghita al Cleopatrei il stia de mai demult numai ca a adaptat cantecul. Ne spune ca Ghita vine la poarta la Magareta (doamna Margareta, de la cresa). Povestea lasa loc de interpretari in mintea noastra. Ce poate sa caute Ghita la doamna Margareta?

1. Ghita poate veni sa-i cante serenade doamnei Margareta

2. Ghita o asteapta cand termina programul

3. Ghita ii aduce o floare

4. Ghita vine in vizita la doamna Margareta

Trecand mai departe, Mariuca ne povesteste cu cine se joaca ea la cresa: China, Izabela, Geogica, Foin, Aiesandu. Ati ghicit care sunt numele lor?

O intreb: Ce-ai mancat azi la cresa?

M: Ciolba

eu: ce fel de ciorba?

M: de la Margareta

eu: am inteles, dar ce fel de ciorba era?

M: de la Margareta.

Asta e tot ce am putut obtine de la ea. Am ramas in ceata. Nu stiu daca ciorba era de legume, de pui sau de vita.

… si povestile se vor updata in permanenta.

Rehab

Posted on: Ianuarie 12, 2009

Am nevoie de incurajari pentru ca incerc si vreau sa ma las de … coca cola, one of my favourites things in the world.

Deocamdata nu mi se pare greu. De cateva zile n-am mai pus strop de cola in gura si n-am murit. Si m-am lasat brusc, si nu treptat. Nu o sa o dau pe apa plata pentru ca nu-mi place de nicio culoare, ci beau sucuri acidulate, altele in afara de cola.

E bine sau nu, nu stiu, ideea e ca mi-am pus in cap sa scap de cola si cred ca pot s-o fac. Inainte beam cola ca pe apa, nici nu mai stiam gustul apei, iar acum vreau sa scap de ea.

Cat o sa ma tina, nu stiu, dar chiar daca nu ma las de tot, macar sa beau cu moderatie, si nu asa cum o faceam inainte, 1 litru pe zi.


Blog Stats

  • 96,998 hits
Ianuarie 2009
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031