Zmeura's Weblog

Ian McEwan isi publica acest roman in 2007. La noi apare la Polirom in acelasi an.

Pe plaja Chesil e o metafora de carte, dincolo de faptul ca e un material excelent pentru psihologi. McEwan diseca trairile, sperantele si asteptarile pana in cele mai intunecate cotloane ale creierului.

Plasata intr-un timp in care sexualitatea mai are putin si sare granita spre libertatea mult dorita, dar infranata deocamdata de conventiile sociale, povestea lui Edward si a lui Florence este despre incertitudine, frica, sechele, defulare, rabdare.

Anul ce a precedat noptii nuntii lor pare a fi un an plin de dragoste sincera intre ei. Cei doi fac parte din sfere sociale diferite, insa amandoi sunt inteligenti si cultivati. Se completeaza frumos.

Familia lui Florence traieste luxuriant la Oxford, Florence este obsedata de muzica clasica si este o virtuoaza la vioara. Edward incearca sa o faca sa asculte rock’n’roll, dar Florence nu reuseste sa inteleaga muzica asta.

Familia lui Edward traieste in provincie, tatal este profesor la o scoala de tara, mama, desi prezenta, traieste intr-o lume paralela de cand a fost lovita la cap de usa unui vagon de tren pe cand le purta in pantec pe surorile gemene ale lui Edward.

Romanul se desfasoara intr-o singura zi, de fapt, o singura noapte – noaptea nuntii lor. Pe cat de frumoasa ar fi trebuit sa fie, pe atat de trist se termina. Edward o doreste fizic foarte tare pe Florence. Semneaza actele de casatorie mai mult cu gandul la ce va urma. Abia asteapta noaptea nuntii pentru a fi impreuna cu ea, pentru a trai actul sexual dupa care a tanjit un an de zile.

Florence ii poarta o dragoste sincera, iar casatoria vine, dupa socotelile ei, ca un act firesc, dar si pentru a se conforma timpului. Cu toate astea, este ingrozita de actul sexual. Nu teama e sentimentul, ci repulsia fata de orice apropiere de acest gen.

Noaptea nuntii alterneaza cu momente-cheie din trecutul lor, pe care scriitorul le reda pe masura ce momentul-cheie din prezentul lor se apropie: copilarie, scoala, relatiile cu parintii. Edward afla abia pe la 14 ani de problema mamei sale. In carte, McEwan nu spune multe, insa cine citeste printre randuri isi da seama ca intre Florence si tatal sau s-a intamplat ceva care a dus la acest blocaj al ei. Mi-am dat seama din intercalarile dintre pasajele actuale cu cele din copilaria ei si mi-a fost extrem de mila de ea.

Florence nu suporta sa mearga mai departe, desi pana la un anumit moment lucrurile par incurajatoare pentru Edward, si fuge pe plaja Chesil, cea de langa hotelul in care se aflau. Acolo isi iau ei adio. Pentru ca ea ii spune ca nu poate, iar el nu are rabdare s-o astepte, insa, daca unul dintre ei ar fi strigat (Edward) sau s-ar fi intors din drum (Florence), dragostea lor ar mai fi avut o sansa.

Fiecare merge mai departe. Deruland episoade din scurta lor relatie, ea ii promite ca atunci cand va ajunge pe marea scena de la Wigmore Hall, unde viseaza sa cante, ii va interpreta un Mozart numai pentru el, iar el ii promite ca va fi acolo, pe unul dintre scaunele din mijloc.