Zmeura's Weblog

Archive for august 18th, 2007

Peste drum de blocul nostru, mai exact in parcul Moghioros, sambata seara e nunta mare. Mare si in sensul de galagioasa. Dupa cateva “sedinte foto” chiar in mijlocul parcului, nuntasii s-au mutat la restaurant, unde fac foarte mult zgomot: chiuituri (sau cum se zice) de nunta, urlete, de parca zici ca s-a mutat stadionul langa casa noastra.

Am mai “trecut” prin nenumarate nunti facute in restaurantele din parcul nostru, de doi ani de cand stam aici, dar ca asta n-a fost niciuna. Nu stiu daca, desfasurandu-se la un restaurant de parc sau cartier, calitatea e discutabila, dar la fiecare nunta din Moghioros au rasunat acorduri de manele, muzica orientala si latino (gen macarena, thalia etc.)  

Problema e ca desi am inchis geamurile si am dat drumul la aerul conditionat, tot se aude.  

Casa de piatra oameni buni, dar terminati mai repede!    

Reclame

Cand te surprinde ca te uiti la ea, incepe sa rada si se rusineaza, punandu-si mainile la ochii. Dar ii trece imediat si isi vede de joc. Sta cu picioarele pe sus si se joaca cu talpile, face schimb de suzete o data la cinci minute – are vreo trei pe langa ea. Vrea sa tasteze la calculator si sa-i pun muzica. Atunci cand o melodie se termina imi arata cu degetul spre monitor si eu o inteleg, stiu ce vrea. Asa ca ii mai pun muzica. 

In parc se duce pe la toti copiii si le ia cate ceva, iscand certuri intre ei si culminand cu tavalitul pe jos si datul din picioare. Tre’ sa fii acolo ca sa vezi. De multe ori, in loc sa ma enervez, incep sa rad. Ce-or zice ceilalti parinti care-si mai altoiesc la fund copiii?

Noi nu o sa facem niciodata asa ceva. Nu cred ca va intelege un lucru mai bine daca o amenintam cu bataia. Construim incet si sigur. Cand e suparata ca nu o lasam sa faca ceva, mai da si in noi, mai loveste si alti copii. De multe ori am crezut ca are vreo nemultumire fata de noi, ca nu are tot ce isi doreste, dar am vazut ca toti copiii fac la fel pe parcursul cresterii. Sunt etape prin care trec in drumul formarii personalitatii.

Cu toate astea, lui bebe ii trece repede supararea si tot la noi vine si ne pupa. Pana una alta ma bucur ca invata diverse lucruri cum ar fi sa se inchine. Am vazut copii facand multe lucruri la varste fragede, cam de varsta Mariucai, dar sa se inchine, pe niciunul. 

Inevitabil vorbesti cu parintii in parc despre una-alta si fiecare isi descrie odorul in fel si chip. Ce-i drept si noi facem la fel. “Mariuca face aia, drege cutare”. E un copil destept, care intelege, dar numai cand ii convine ei, ca asa-i sta bine unui copil la 1 an si 9 luni. Mariuca mai stie ca suntem innebuniti dupa ea si atunci cum sa nu profite si sa devina o mica terorista.

Desi ne chinuim sa o invatam sa spuna cand trebuie sa-si faca nevoile, tot in pampers face sau, si mai rau, pe covorul din sufragerie. E, asta e, invata ea pana la urma. Nu vreau s-o traumatizez fortand-o sa stea pe olita.  

…acum a venit la mine si mi-a adus una din cele trei suzete pe care le tot schimba… 

Ii place sa se imbrace singura, desi nu reuseste sa bage mana pe maneca bluzei, mai si mananca fara ajutor, dar prefer s-o hranesc eu pentru ca murdareste tot in jurul ei. Nu suporta sa fie murdara asa ca atunci cand se intampla vine si-mi arata ca trebuie s-o sterg. Nu mai zic ca atunci cand venim de afara sa duce la direct la baie, la chiuveta.  

…acum mi-a adus punga de seminte si un castron, ca stie ca acele coji de seminte trebuie puse undeva. E foarte curata. Si in parc cand ia ceva de pe jos se duce si pune in tomberon. 

Isi pune telefonul sau telecomanda (care pentru ea seamana cu telefonul) la ureche si spune un da raspicat ca si cand ar raspunde. Si mai stie sa mute programele de la TV cu aceeasi telecomanda. De multe ori ne-a oprit si calculatorul apasand pe butonul de la unitate.  

Ne place sa ne jucam toti trei, iar bucuria si-o exprima prin onomatopee de tot felul.

Pana sa termin povestirea am facut vreo doua drumuri la baie sa o spal, caci nestand cu pampers in casa, poti sa-ti inchipui unde a facut pipi. 

…acum canta ceva pe vh1 si ea se roteste cu mainile pe sus… 

Cand ofera ceva cuiva spune „ia”, iar cand se loveste rau striga „mamiii, mamiii”, plangand neintrerupt. Ii place cantecul pentru copii „Un motan cat un pisoi” si la partea referenului cu „pam pam pam”, canta si ea „papa papa”.

Suntem inca la inceput si sunt multe de povestit despre Mariuca. Blogul este in mare parte si despre ea si ispravile pe care le face. Enjoy!

…to be continued…

mariuca1.jpg

Am vazut aseara Camera 1408, cu John Cusack si Samuel L. Jackson, in regia suedezului Mikael Hafstrom. Avand la baza o poveste de Stephen King, filmul are toate ingredientele pentru a fi o reusita, pornind de la actori, scenariu, regie si pana la efectele viziuale. 

Mike Eslin (John Cusack) e un scriitor de romane horror, care nu crede in povesti cu stafii si viata dupa moarte si care vrea sa demonstreze acest lucru calatorind in toate locurile unde a auzit ca exista vreo casa bantuita. Fiind incitat de primirea unei ilustrate in care este atentionat sa nu intre in camera 1408 a hotelului Dolphin din New York, pleaca spre acest loc pentru a vedea cu ochii sai despre ce e vorba. In ciuda insistentelor directorului hotelului, interpretat de Samuel L. Jackson, de a nu intra in acea camera intrucat multi oameni au murit de-a lungul timpului in conditii misterioase, Eslin devine si mai curios, devenind astfel o obsesie pentu el numarul 1408. Dar odata intrat, lucruri ciudate incep sa i se intample, ca si cum mai era cineva acolo cu el: radioul care porneste din senin, geamul care ii cade pe mana si il raneste, tabloul care nu mai sta drept ca la inceput, apa care tasneste fara oprire. Desi lucrurile se agraveaza pe parcurs – deja vede oamenii dinaintea lui care si-au luat viata in acea camera -, scriitorul continua sa nu creada, punand totul pe seama delirului. La un moment dat, desi are senzatia ca a scapat de acolo, spiritul malefic din acel loc il aduce in apoi, facandu-l sa-si piarda mintile. Si daca inainte nu credea in spirite, iata ca aceasta camera i-a dovedit contrariul aducandu-i-o in fata chiar pe fiica sa moarta. Acum se confrunta cu demonii din viata lui, cand isi vede copilul revenit la viata.

Povestea se termina cu bine, Eslin fiind salvat chiar de sotia lui, cu care nu mai vorbise de un an de zile de cand le murise fetita.

Sunt si momente comice in film, create chiar de Cusack prin caracterul sau sceptic, ironic si problematic.

Stiam de ce imi place de el. Evidenta lui expresivitate, mai ales in momentele de groaza din film da dovada ca este un mare actor, iar rolul i s-a potrivit ca o manusa.

Merita vazut.

getimg.jpg 


Blog Stats

  • 98.836 hits
august 2007
L M M J V S D
    sept. »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Reclame