Zmeura's Weblog

Archive for the ‘vacanta’ Category

O luam incetul cu incetul, ca avem toata viata la dispozitie, si vom vizita multe locuri frumoase de la noi din tara. Pentru ca ele exista. Exista mici colturi de Rai in tara noastra.

De Sfanta Treime ne-am aventurat pana la Vulcana Bai, o comuna aflata la 18 km de Targoviste (judetul Dambovita). Ne-am dus cu dorinta de a-l vedea pe Parintele Agatanghel, o cunostinta de-a lui Dan, dar si pentru a vedea Centrul International Ecumenic de acolo. Mai precis, in cadrul centrului a fost infiintat Centru Interreligios unde s-au construit 3 biserici foarte frumoase (o biserica crestin ortodoxa, o moschee si o sinagoga). Noi am vizitat numai o biserica, din lipsa de timp, dar si pentru ca am stat la povesti cu Parintele.

Nu am luat aparatul foto la mine, insa cred ca nicio imagine imortalizata nu poate descrie sau transmite frumusetea acelui peisaj absolut mirific, „like a landscape painted in the sky”. Nu-mi mai luam ochii de la iarba verde, pomii infloriti, maci.

Cele trei biserici se afla pe un deal si, de sus, de pe treptele bisericii ai senzatia ca vezi toata lumea. Numai ca de acolo o vezi cu alti ochi. Ai impresia ca e o lume perfecta. Si acolo, pe treptele bisericii, aveam ciudata senzatie ca ma aflu in Cer. Da, stiu, o senzatie ciudata.

Ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost felul in care ne-a intampinat Parintele. Ne astepta sus, in capatul scarilor. Si iar am avut senzatia ca ma aflu acolo unde trebuie, unde e bine.

Am stat putin in biserica, m-am inchinat si m-am rugat, iar Parintele ne-a invitat in casa sa. Ar fi fost in stare sa ne puna pe masa tot ce avea. Si bineinteles, nu ne-a lasat sa plecam cu mana goala. I-a dat Mariucai fructe si dulciuri, iar noua o icoana, bratari sfintite si un medalion cu cruce pentru masina.

Cand am intrat in sat, am avut senzatia ca ma aflu intr-un loc turistic. Casele foarte aranjate, curatenie, totul parca special aranjat pentru a-si intampina oaspetii. Am promis ca ne intoarcem si asa vom face. Si vom sta mai mult.

Reclame

1 Mai ne-a motivat sa facem o mica excursie pana la Ruse, cu plecare de vineri dimineata.

Am mers foarte bine pana la Giurgiu si de acolo mai departe. S-a simtit faptul ca toti s-au dus spre mare. Era liber, desi erau destui romani si in Bulgaria.

Prima oprire in Ruse a fost la terasa de pe malul lacului unui hotel. N-am avut noroc de camere libere, insa ne-am bucurat de o priveliste superba.

Dupa o pauza de o cafea si o salata, ne-am dus spre localitatea Dve Mogili, la vreo cativa km mai sus de Ruse, ca sa vizitam pestera Orlova Chuka. Cand am ajuns, intr-un loc unde puteai foarte bine sa stai si la picnic, a trebuit sa asteptam cam 30 de minute pana sa intram pentru ca vizitele in pestera se faceau pe ture. In grota, unde erau cam 13 grade, am intrat cu alti bulgari. Noi ne-am dus in alta directie decat ei pentru ca ghidul le vorbea in bulgara, iar noi… nema bulgara.

Ne-am plimbat, i-am speriat putin pe copii, ne-am dat mari exploratori si… am iesit la suprafata.

Ne-a alungat ploaia de pe iarba pe care ne tolanisem si ne-am ascuns in masina. Culmea e ca ploaia a durat maxim 15 minute.

Urmatorul popas a fost in cetatea medievala Cherven, mai bine zis ruine, situate pe culmile satului cu acelasi nume, sat in care am si vrut sa ramanem peste noapte. N-am gasit gazda si, in plus, nimeni nu ne intelegea limba. Asa ca ne-am intors la Ruse ca sa gasim cazare. Asta dupa ce am mancat excelent. Pot spune ca bulgarilor le poti reprosa orice, mai putin mancarea. Foarte buna. No comment.

Am gasit si un hotel rezonabil, Hotel Odissey, cu 40 de euro pe noapte si mic dejun inclus. Si aici, jos palaria.

A doua zi ne-am propus sa vizitam orasul. Ruse nu e nici foarte mare, dar nici mic. Destul de aerisit, multe alei pietonale si cafenele.

Am facut si cateva cumparaturi, dand o fuga pana intr-un supermarket pentru celebrul vin, dar si branza bulgareasca.

Evident, cu parere de rau ne-am intors acasa, insa am luat o decizie buna pentru ca drumul nu era aglomerat.

Mentionez si prima mea iesire din tara, ca incepator, dupa numai 4 luni. M-am descurcat bine!

Ruse nu e un oras iesit din comun, cu ceva anume de vazut, insa il recomand pentru o iesire de weekend. In maxim 2 ore se ajunge acolo. Pentru excursie, ne-am inspirat si de aici.

Personajele povestii: Liliana, George si Luca, Malina, Dan si Mariuca.

Excursia noastra de sarbatori a inceput in Budapesta, unde am ajuns dupa vreo 14 ore de mers cu trenul. A fost ok, trenul foarte curat si nici urma de hoti.

Budapesta e un oras foarte frumos, insa nu pot spune ca m-a impresionat peste masura. Am fost necajiti si pentru ca pe 29 decembrie, cand am ajuns, muzeele nu erau deschise. Insa am vazut catedrala sfantului Stefan. In rest, am mancat gulas (foarte picant) si colac secuiesc. Preturile mi s-au parut destul de mari acolo.

Pe 30 decembrie am luat trenul spre Viena. Da, aici pot spune ca orasul m-a dat pe spate. Am vizitat cam toate muzeele. Am fost la MuMoKa, Schonbrunn, Belvedere, Leopold etc. Intr-unul din muzee am vazut si un tablou al lui Victor Brauner. In rest, ce pot sa spun, am vazut zeci de tablouri in diverse stiluri, iar VIP-ul lor este Gustav Klimt. Personal, pe langa Klimt, mi-au placut si Egon Schiele si Richard Gerstl.

Mi-a placut foarte mult noaptea de Revelion. In centrul orasului era plin de oameni. Din 50 in 50 de metri erau amplasate casute de unde se auzea muzica, iar oamenii se adunau si dansau. Si dansau foarte frumos.

In Viena am ajuns si la celalalt capat al orasului, la Gasometer. Cu metroul, acolo, poti ajunge unde doresti.

Am ajuns si la Prater si m-am dat si eu in niste leagane, bineinteles. N-am indraznit sa ma urc in roata.

La Viena pot spune ca am devenit fan mancare japoneza/chinezeasca. Intr-un restaurant de la statia de metrou de langa Prater ne-am luat all you can eat cu numai 5 euro. Am gasit si un restaurant grecesc unde eu am mancat souvlaki, iar tati musaca. Yammii.

Dar, cel mai tare loc in care am mancat a fost  Centimeter. Nimic pretentios la prima vedere, insa cand vedeai portiile de mancare comandate, bineinteles la centimetru, ramaneai mut. Ce ziceti de o ciorba de cartofi servita intr-o paine scobita?

Am fost chiar si la piata. Au un markt foarte ordonat. Dar senzatia au facut-o legumele si fructele mari, stralucitoare, sanatoase. Parca ar fi fost lustruite. In alt loc din piata gaseai condimente de toate felurile si din toate partile lumii.

Dar, cateodata cuvintele sunt de prisos. Cel mai bine vorbesc imaginile:

Week-end-ul acesta am fugit din Bucuresti pana la malul marii. Aventura a inceput de vineri seara, cu o prima oprire in Costinesti, apoi cazare in Constanta, iar a doua zi fuga la my all time favourite, Vama Veche. Lucruri noi si vechi, lucruri frumoase si mai putin frumoase, dar Vama ramane Vama – at least for me.

N-am dat pe la Stufstock, am preferat sa ne pierdem vremea la Expirat, pe plaja, sa mancam clatite si sa imi cumpar eu margele, iar seara ne-am asezat pe plaja din fata de la Stuf, am ascultat muzica si am dansat.

Auzisem de plaja de la Corbu, asa ca duminica am ajuns si pe acolo, desi ne-am ratacit si am ajuns mai intai la Vadu. La Corbu e intr-adevar asa cum se spune, adica foarte frumos. Am crezut vor fi putini oameni pe plaja, pentru ca d-abia de anul asta a fost descoperita, insa erau o multime acolo. 

In concluzie, merita sa dati o raita pana acolo: apa curata, plaja spatioasa – restul, descoperiti si singuri. Eu am vazut si o meduza uriasa pe mal.

La intoarcere am trecut prin Navodari, care era plin de locuri de camping, toate ocupate.

In rest, asa cum auziti si vedeti si pe la stiri, la mare e foarte aglomerat. Oamenii vin din toate partile.

Alt lucru interesant pecare l-am vazut a fost la intoarcere. Am luat un autocar din Constanta, foarte bine echipat. Pe langa cele obisnuite avea si doua proiectoare. Am revazut, cu ocazia asta, Sin City.

De data asta am fost singuri-singurei, Mariuca s-a dus la tara la bunici, unde a dat o mica petrecere de ziua numelui ei.

Din Nesebar ne-am intors cu o impresie foarte placuta. Recomand tuturor o vizita acolo, mai ales in Orasul Vechi, Old Nessebar.

Daca incerci sa ignori magazinele cu kitchuri de la fiecare casa, ai intr-adevar ce sa vezi. Casutele au un aspect rustic si vechi si daca ai chef de explorat stradutele mici si inguste, atunci vei gasi si putina liniste prin avalansa de turisti, pentru ca in Nesebar, atractia turistica o reprezinta chiar aceasta parte istorica a orasului. Aici este si un port cu multe minunatii de iahturi si barci de toate formele si marimile.

Partea noua a orasului este si ea un punct bun. Hotelurile, pe langa beneficiile pe care le ofera turistului, cum ar fi piscina pe acoperis, pub-uri, restaurante, spa-uri etc, au si locuri special amenajate pentru copii. Noi am luat la rand fiecare bobodan in parte.

De fapt, majoritatea celor veniti aici o reprezentau familiile cu unu sau mai multi copii, iar carucioare cu bebelusi erau la tot pasul.

Noi am fost foarte multumiti de hotelul nostru – Marina Palace. Il recomand oricui se duce acolo. Avantajul sau este ca se afla chiar intre orasul nou si cel vechi.

Altfel, restaurante cat vezi cu ochii, de-a lungul plajei. In fiecare zi am incercat cate unul, iar preturile sunt cat se poate de acceptabile. Ce-i drept, in Old Nessebar, restaurantele sunt ceva mai scumpe, mai ales cele cu specific pescaresc.

Am luat foarte putine suveniruri pentru ca majoritatea erau kitchuri. Am gasit si jucarii din lemn, insa in Bucuresti sunt mult mai ieftine.

Vremea a foarte buna, plaja foarte curata, la fel si apa. Am prins valuri, insa David Hasselhof al plajei din Nesebar (un domn in varsta, foarte activ in calitatea sa de salvamar) nu prea ne-a lasat sa ne aventuram. Cand erau valuri, nu ne lasa cu colac sau saltea in apa.

Nu stati mai mult de ora 11 pe plaja. Pe noi ne ardeau talpile sub nisipul fierbinte la ora asta, cand deja plecam de pe plaja.

Mariuca a testat apa de la noi din brate sau de pe salteluta ei. Cateodata o scoteam cu greu din mare. Ne-am imprietenit cu cativa copilasi straini cu care s-a jucat in nisip. Nu le-a trebuit nicio limba ca sa se inteleaga. Cred ca limba bebelusilor e universala.

Nu prea am intalnit romani pe acolo – un lucru bun zic eu. Cei mai multi straini erau polonezi, cehi, rusi, francezi, englezi, unguri.

Pentru ca nu totul este perfect si sincer cred ca ne-am plictisi daca ar fi asa, au existat si mici exceptii care ne-au stricat „peisajul: nimeni altele decat pitipoancele. Da, exista si acolo asa ceva si inca cum.

Am fost si prin alte locuri: Burgas (Un fel de Constanta noastra), Sunny Beach (ceva gen Mamaia) si Sveti Vlas (un orasel sau mai degraba un sat foarte frumos cu multe ansambluri rezidentiale, in regim de demipensiune, family-oriented). In Sunny Beach poti ajunge foarte usor si cu titicarul, luat din Old Nesebar, sau cu autobuze la ficare 15 minute in celelalte orase.

Alta parte mai putin placuta este ca bulgarii nu prea vorbesc engleza. In afara de receptionerele de la hotel, cu greu ne-am inteles cu ceilalti, mai ales la restaurante sau terase.

Apoi, mi se pare ca sunt in urma cu muzica. Asculta foarte mult Madonna – ceea ce nu-i rau, insa parca e obsesiv – Britney Spears, iar la terase auzi numai Coco Jambo, 2 Unlimited si alte muzici la moda pe vremea primilor mei ani de liceu.

Trecand peste asta, au niste clatite foarte bune. De asemenea, am invatat alfabetul bulgaresc, sa numar si cateva expresii uzuale.

Asadar, drumul foarte lung pana la Nesebar chiar merita.

Maine, dis de dimineata, ne vom indrepta cu nerabdare – mai ales eu – spre litoralul bulgaresc. Mai precis, vom stationa la Nesebar.

Am ales acest oras pentru ca am vrut sa scapam de nebunia din celelalte statiuni bulgaresti, si mai ales pentru ca este un oras incarcat de istorie, una din cele mai vechi asezari din Europa.

Din ce am citit pana acum, Nesebar, situat in partea de sud a litoralului bulgaresc, este un oras inedit prin combinatia dintre vechi si nou. Partea veche a orasului se afla pe o mica peninsula legata de Orasul Nou printr-o fasie de pamant. 

Dar, pentru ca e mult mai importanta parerea de la fata locului, revin cu detalii dupa ce ne vom intoarce.

So, don’t stop me now, I’m having such a good time, I’m having a ball…

Oras medieval si fosta capitala a Bulgariei intre secolele 13-14, Veliko Tarnovo e o destinatie perfecta de vacanta.

Iata ce am vazut in scurtul timp petrecut aici, prea putin insa pentru a acoperi toate obiectivele turistice importante.

Incepem cu aleea dinspre hotelp1040218.jpg si mergem in centru unde apar deja outdoor-urile bulgarestip1040227.jpg. Bulevardul pe care am fost, cu tot felul de magazine de haine de o parte si de alta pare un fel de Calea Victoriei de la noi p1040237.jpg.

De sus am fotografiat muzeulp1040246.jpg si casele din muntep1040250.jpg, p1040287.jpg, dar si raul Yantra p1040285.jpg

Apoi am pornit spre centrul vechi, un fel de Lipscani al nostru p1040253.jpg, unde am vizitat cam toate magazinele de suveniruri p1040259.jpg si atelierele mestesugarilor p1040269.jpg,  p1040272.jpg.

Spre seara am facut revelion bulgaresc p1040310.jpg, iar ravasele din placinta de la desert ne-au prezis exact ce ne dorim p1040333.jpg.

Am mai vizitat si cetatea Tsarevets p1040336.jpg.

Iar in ultima seara am prins o superba ninsoare p1040358.jpg, p1040362.jpg.

Iata si personajele acestei povesti de vacanta. Mai putin eu, care am facut poza.p1040293.jpg

Enjoy!

update: iata-ma si pe mine dsc00050.jpg


Blog Stats

  • 98.723 hits
mai 2019
L M M J V S D
« mart.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Reclame