Zmeura's Weblog

Archive for the ‘la 3 ani’ Category

Revin cu updatari pentru categoria „Mariuca zice” care de fapt ar trebui sa se numeasca „Mariuca intreaba” pentru ca de la o vreme suntem intrebati permanent, in legatura cu orice scoatem pe gura, DE CE.

Pai sa va spun. Nicio chestie pe care o spunem, nu trece neobservata.

Exemplu: „Mariuca, ma duc la piata”. „De ce?”

„Ma duc sa iau paine. De ce?

„Ma duc la baie. De ce? … si putem continua la nesfarsit.

De fapt, este o succesiune de de ce-uri in functie de context, care de ce-uri cu greu sa mai opresc. Nu stiu cum, dar avem un raspuns pentru toate aceste de ce-uri ale ei.

„Mariuca, mergem acasa. De ce? Pentru ca e tarziu. De ce? Pentru ca trebuie sa te culci. De ce? Pentru ca e noapte. De ce? Pentru ca a fost zi si acum a venit noaptea. De ce? Pentru ca dupa zi, urmeaza noaptea. De ce? Pentru ca asta e ordinea fireasca a lucrurilor. De ce? Pentru ca soarele s-a dus si el la culcare si acum a venit randul lunii sa se ridice pe cer. De ce? … (citez din memorie).

Deci, fara sa exagerez, aceste de ce-uri vin unele dupa altele foarte usor si foarte repede si incercam sa le facem fata, astfel incat sa inteleaga si ea cum stau lucrurile pe lumea asta.

Nu, nu-i vreo promotie, ci descoperiri recente de-ale mele:

  • am descoperit un blog de kendo. nu sunt practicanta, nu cred ca o sa fiu prea curand, insa blogul este interesant. via TheBride care isi aduce si ea contributia
  • imi place sectiunea video de pe zf.ro. via orlando
  • citesc doua carti in paralel; da, stiu ca n-am mai facut demult recenzii, insa cartile sunt la stadiu de citire: Numele meu fie Gantenbein (Max Frisch) si, de maine, Cum sa devii un Nimeni (Iulian Comanescu)
  • si una din casa: tati ne-a luat pepene, care n-a avut loc in frigider. ghici unde l-a pus? in congelatooor.
  • tot din casa: Mariuca vrea la „paja”, in costum de baie. apoi, in fiecare zi o pomeneste pe Madonna: „Mami, cand vine Madonna; mami, vreau si eu sa ma duci la Madonna”. deci, fie ploaia, fie soare, tre’ sa ne pregatim toti 3 pentru 26 august

that’s all for now

I’m maybe going slightly mad … poate imbatranesc si d-aia au inceput nemultumirile frecvente. Inainte nu prea dadeam atentie la ce se intampla, dar acum am inceput sa carcotesc.

Prima chestiune: cosurile de gunoi. Nu avem suficiente pe strada si mai ales in parcuri. Ieri, Mariucai i-a venit sa faca pipi in parc asa ca am dus-o la un copac ascuns ca sa faca acolo. Am sters-o cu servetel si am dat sa-l arunc. Nu am avut unde, asa ca o buna bucata din parc am mers cu acel servetel murdar in mana. Deja nu ma mai concentram pe gasirea unui topogan ci pe a unui cos de gunoi.

A doua chestiune: leaganele din parc. Ori sunt prea putine leagane, ori sunt prea multi copii. Merg pe varianta a doua, pentru ca la noi in Moghioros s-au tot construiti locuri de joaca pentru copii. Dupa ce ca ajung foarte rar cu copilul in parc si vrea sa se dea in leagan, atunci cand reusim sa prindem unul liber, mai sunt parinti care carcotesc ca vor sa-si dea si ei copilul. Acum, daca il dai doar 5 minute pentru ca auzi voci nervoase, copilul cum sa se mai bucure? Sa fim seriosi, daca tot se da in leagan, sa stea si el macar 10 minute sa se simta bine.

Cu toate astea, am lasat in urma supararile si am dat o fuga pe Motoare cu tot cu copilul, care cred ca s-a simtit mai bine decat noi, asta pentru ca noi alergam dupa ea prin tot locul, ca nu statea o clipa. A muls vaca pictata, a dansat pe scena si i-a innebunit pe toti spunandu-le ca ea se duce la Madonna si ca o asteapta sa vina. Deja oamenii de acolo o stiu.

Mariuca a primit prima diploma „serioasa” din viata ei. Diploma de absolventa de … cresa. Din toamna mergem la gradinita.

Chiar daca toti copiii au primit diploma, ma pot lauda ca o merita cu adevarat pentru ca la cresa s-a dovedit a fi foarte ascultatoare, silitoare si harnica.

Cu surle si trambite, pe scena intra … absolventa noastra:

P1060683

Evident ca sunt emotionata, scriind postul asta. Sunt mandra de ea.

In seara asta am fost la Municipal, la camera de garda. Mariuca a alergat mult, cum face de obicei, a alunecat si a dat cu capul de pamant. S-a ales cu o umflatura mare si vanata pe frunte.  Nu tocmai un cucui, asa cum speram.

Anyway, am luat-o in brate si am strabatut tot parcul ca sa ajung la un taxi, pentru ca nu eram in stare sa conduc. M-am dus la primul taxi pe care l-am vazut. Tocmai ajunsese o femeie inaintea mea care dadea sa se urce. Am rugat-o disperata sa ma lase pe mine sa iau acel taxi pentru ca trebuia sa ajung la spital cu un copil cu capul spart.

A zis ca nu o intereseaza si s-a suit. M-am dus spre sofer si l-am implorat sa ma ia si pe mine. A zis un „nu” foarte rece si a adaugat ca „nu el dicteaza”. Si a plecat.

Mariuca plangea, eu plangeam si alergam dupa taxiuri cu ea in brate. Am ajuns la camera de garda si, desi ar fi trebuit sa fiu la Grigore Alexandrescu, fiind vorba de copil, ne-au luat in maxim 10 minute.

Deocamdata, Mariuca e bine. Domnul doctor ne-a zis ca nu e nimic grav, doar sa o supraveghem in timpul noptii.

Am scriu postul asta mai mult revoltata de ceea ce am patit, dar si impacata cu gandul ca noi toti suntem la granita dintre om si animal. Cred ca un animal are mai mult suflet decat un om.

Ii povesteste lui mamaie Fani cum a fost la Vulcana Bai si mai ales de intalnirea cu Parintele Agatanghel. Ea asociaza termnul preot sau parinte cu Doamne-Doamne. Stiu, nu este ok, insa lucram sa indreptam acest lucru. Asadar, ii spune lui mamaie ca „am vorbit la telefon cu Doamne-Doamne”. Parintele i-a dat telefonul.

„Doamne-Doamne mi-a dat ciorbita”. Parintele ne-a poftit la masa si ne-a dat, la primul fel, ciorba. Fac o pauza ca sa spun ca ciorba era excelenta si era gatita chiar de Sfintia Sa.

Aseara o invatam literele alfabetului. Am zis sa asociez fiecare litera cu un cuvant sau un nume, ca sa-i fie mai usor. Deci, A vine de la Ana, B – bebe, C – caca, D – Dan. Dupa ce a repetat literele, cand am ajuns la D, am intrebat-o de la ce vine. Raspuns: de la tati (ca asa il cheama pe tati).

Duminica, la Stavropoleos, dupa impartasanie a luat painica cu vin, dar a mai vrut una. M-am dus eu si am inmuiat foarte putin painea in vin, dar s-a suparat si m-a parat lui tati ca nu am inmuiat-o mai mult. Sa nu zic ca a si inceput sa planga din cauza asta si printre sughituri arata cu degetul spre mine. Ca eu sunt vinovata ca am inmuiat prea putin.

Da, in sfarsit mi-a venit si mie randul si mi s-a „indeplinit” una din inchipuirile mele sinistre – cum e la politie? (Stiu, sunt putin … cu capu’).

Pentru ca sunt o mama iresponsabila, care nu tine cont de norii negri de pe cer, aseara am stat in parcul Moghioros pana a inceput sa tune si sa fulgere. Pana sa ne luam avant si sa fugim, s-a pornit furtuna. Ne-am adapostit sub un cort din apropiere, dar care, in secunda 2, a fost luat si el pe sus.

Pentru ca Dumnezeu este acolo sus si este mare, in apropiere era un foisor, unde, evident, ne-am ascuns. Numai ca ploaia izbea din toate partile si deja eram fleasca. Si iarasi aleluia si Doamne-ajuta, sub foisor, cu noi se afla si politia care, desi la insistentele lui tati sa fugim mancand pamantul, nu ne-a lasat sa plecam.

Stiti ce au facut domnii si doamna politist? Au chemat o dubita care a venit pana la foisor, iar noi am fost urcati de politie in ea. Nu, nu am mers la sectie, asa cum credea Mariuca, ci ne-au dus direct acasa.

In timp ce „it was raining cats and dogs”, in duba politiei, Mariuca avea chef de vorba si socializare. Asa se face ca ii interoga la propriu pe domnii politisti, punandu-le urmatoarele intrebari:

– De ce nu aveti muzica in masina?

– Unde e casa ta?

– Uite ce lanterna am. Vrei si tu?

– Unde ne duceti. Eu nu vreau la sectie.

… si multe alt perle.

Dar, ploaia nu ne-a oprit sa ne simtim bine si sa dam drumul spiritului de aventura din noi. Astfel, am mutat locul de joaca acasa la Daria, prietena Mariucai de cand era mica si care era cu noi in parc cand s-a intamplat totul. Si, pentru ca ne lipsea ceva care sa ne invioreze, iarasi am mutat locul de joaca, de data asta la noi acasa, unde am luat-o si pe Daria cu mami si tati.

Bucurandu-ne de o companie placuta si cu un sprit la indemana, am uitat de peripetiile noastre. Am mai bifat un capitol, mersul in duba politiei.

Oh, dear, numai acolo nu ajunsesem.


Blog Stats

  • 99.494 hits
ianuarie 2020
L M M J V S D
« mart.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031