Cititorul (cartea)

Posted by: zmeura on: mai 26, 2010

• In: carti
• 5 Comments

O poveste de dragoste consumata in foarte putine cuvinte, in care sentimentele nu se spun, ci doar se exprima prin citit.

Este o poveste care, practic, s-a consumat o perioada de timp si s-a incheiat brusc, dar care nu s-a sfarsit niciodata.

Der Vorleser (Cititorul, Bernhard Schlink, Polirom, 2009) a fost scris in 1995.

Initierea erotica a lui Michael Berg incepe de la varsta de 15 ani. Din cauza hepatitei de care suferea la vremea respectiva, intr-o zi se opreste pe strada pentru a vomita si asa o cunoaste pe Hanna Schmitz (36 de ani) care il ajuta. Michael se intoarce dupa cateva luni pentru a-i multumi si astfel incepe povestea lor de dragoste fara prea multe cuvinte, doar cu ritualul imbaierii inainte de partidele de dragoste, pasiune si cartile pe care el i le citeste la rugamintea ei.

Hanna e o femeie puternica, dar interiorizata si cateodata agresiva, dominatoare si chiar neiertatoare cu Michael. El o vede si o simte panicata de teama de a nu fi, parca, descoperita. Ani de zile va ramane un mister pentru el.

Si intr-o zi dispare, insa Michael o regaseste peste cativa ani, student fiind la Drept, in sala de tribunal unde sunt judecati criminalii de razboi din timpul Holocaustului. Hanna, fosta gardiana a unui lagar de femei e acuzata de moartea acestora.

In  parte a doua a cartii, Michael va descoperi secretele ei: Hanna, gardiana nazista si Hanna, analfabeta. Ironia sortii este ca tocmai nerecunoasterea in fata salii de judecata a analfabetismului ei, care constituie o proba ce ii poate reduce din vina si din pedeapsa,  ii aduce sentinta de 18 ani de inchisoare.

Prin intermediul acestei povesti de dragoste mai altfel, Schlink aduce in discutie si problema Holocaustului, dar fara a starni controverse. Foarte bine legat totul, toate actiunile si implicit povestirea.

Pana la urma, e o poveste foarte trista pentru Michael. Se indragosteste foarte tare de Hanna si, de pe urma acestei iubiri, ramane cu „sechele”. Toate femeile ulterioare vor fi comparate cu Hanna, iar casnicia sa, din care rezulta si  un copil,  se incheie foarte repede. El este singurul care tine legatura cu Hanna cat ea e in inchisoare, dar nu prin intermediul scrisorilor, ci prin casetele pe care se inregistreaza, citindu-i carti.

Ultima parte a cartii e despre reintalnirea lor si despre sentimentele si mai confuze ale lui Michael. Ii e foarte greu sa o intalneasca dupa atata timp. O revede abia dupa 18 ani de inchisoare, cand este gratiata. E momentul cand Michael are un alt soc: Hanna nu mai e cea pe care o stia, e imbatranita si neingrijita.

Si totusi Hanna nu poate fi vazuta ca un personaj rau. A fost gardiana in lagar, a lasat femeile sa moara, l-a parasit pe Michael, dar, pe aceeasi treapta pot fi puse si lucruri bune: si-a cerut iertare pentru ce a facut in lagar, si-a ispasit resemnata, pedeapsa, si-a ajutat colegele detinutele in diverse chestiuni, s-a interesat de carti despre femeile din lagar, a invatat sa citeasca (pentru si cu ajutorul lui Michael), a cerut extinderea bibliotecii inchisorii, si-a lasat banii stransi pentru supravietuitoarea din noaptea incendiului de la biserica.

Michael e macinat de nenumarate sentimente contradictorii: cand se simte vinovat fata de ea, cand o invinovateste pe ea pentru ca l-a parasit. Trecutul nu-i da pace, desi timpul trece, iar intrebarile raman fara raspuns. Evident ca nu merita asa ceva, el doar a incercat sa inteleaga si sa ajute din iubire. Ramane doar cu amintirea mirosului ei proaspat, a imbaierii impreuna, a cititului Odiseii pentru ea, a felului in care ea ii spunea „baiete”, dar niciodata pe nume.

Cititorul poate fi considerat un alt fel de a-ti transmite dragostea. Inca o data recomand literatura germana.