Zmeura's Weblog

Pentru mine, tv-ul inseamna cateva stiri, pe fuga, seara si poate un film, de fapt un CSI ceva, cand imi sincronizez treburile cu programul.

Pierderea nu e mare, insa e o problema cand Mariuca se uita la unele desene pe cartoon sau minimax. N-am o problema cu toate desenele. Sunt foarte ok Strada Sesam, Tom&Jerry, altele care imi scapa.

Nu inteleg de ce se dau desene precum Chowder, care e despre o „chestie”, ca nu-l pot numi om, foarte pasionat de bomboane si pe deasupra si scarbos si mai e Flap Jack, un baietel crescut de o balena si prieten cu un pierde-vara.

Imi pare rau sa zic ceva de rau si de Scooby Do, desi Mariuca e fan pe viata, insa a prins faza cu fantoma si mereu, cand mai inchidem lumina sau suntem prin cine stie ce cocaluri bucurestene, zice ca ii e frica de „pantoma” si sa ne ascundem de ea.

Dar dincolo de nemultumirile astea ale mele, carora n-am, pana la urma ce sa le fac, stau si alte lucruri. Sa zicem ca desenele ca desenele, dar dublurile, frate, sunt sub orice critica. De cativa ani de cand ne uitam la desene, vocile sunt aceleasi. Trecem peste asta, insa sunt total nepotrivite si, mai ales, enervante. Te zgarie pe creier, te doare capul numai cand le auzi, nu se potrivesc nicicum cu personajele. Am incercat sa ma uit la Hannah Montana, sa vad ce-i asa de grozav la ea. Vocea care o dubleaza in romana, pur si simplu o face nesuferita. La fel si pe Stefania din Lazy Town.

Cum Mariuca e atrasa de culori, personaje etc., pentru ea e prea putin importanta rezonanta vocilor.

Cand eram eu mica, ma mai uitam la desene dublate in italiana. Mi se parea ca vocile respective apartin, de drept, personajelor. La fel si cu actorii englezi/americani care isi imprumuta vocile in desene. Fiecare voce e bine aleasa si e „croita” pe respectivul personaj.

Nu sunt convinsa ca la noi e asa mare lipsa de resurse pentru asa ceva.