Zmeura's Weblog

Sedinta cu parintii – loc bun de cugetare

Posted on: Septembrie 22, 2009

Din ciclul framantarile interminabile ale lui M. sau ale Zmeurei, well, mai bine zis, ale mele, iata la ce mi-am concentrat gandurile astazi dupa-amiaza.
M-am dus la sedinta cu parintii, de la gradinita Mariucai. Am ajuns ultima. Toti ochii atintiti asupra mea. Parca imi transmiteau ceva de genul „Asta a gresit sala sau locul. Trebuia sa ajunga la scoala si a ajuns la gradinita. Ce cauta sa ne „disturbe” sedinta?”.
Cu astea in minte, m-am repezit direct in fundul salii de unde m-am trezit strigata ca la catalog:
– Si dumneavoastra? Sunteti noua?
– Da, zic eu. Scuze de intarziere. (si ma ridic in picioare, iar toata sala se intoarce spre mine)
– Ce copil aveti aici? A cui mama sunteti?
– Sunt mama Mariei. Mariei Tudoroiu. (si ma ridic din nou in picioare si din nou toti ochii spre mine. De data asta, cand se intorc spre mine, le fac cu mana. Ca in filme, stiti voi)
– Aaaa, avem un copil nou (se adreseaza salii). Da’, ce tinerica, ce dragutica sunteti. (Eu rosesc, parintii iar spre mine, nu ma mai ridic).

Si de atunci am stat si m-am gandit: Bai da’ eu nu arat a mama venita la sedinta, de fapt nici nu prea arat a mama. Oare cum ar fi trebuit sa ma imbrac?
Parintii veniti la sedinta, din care trei barbati (cu tot cu tati al nostru), iar restul femei, erau veniti la costum sau in tinuta office: sacouri, camasi albe, fuste, pantaloni negri, genti ultra mari si negre etc. Eu, intr-o nota total discordanta: fusta gogosar, tricou grena, vesta bej, balerini grena cu fundita si, evident, nelipsitele brose si margele. De data asta aveam un iepure in piept si un elefant la gat. Si mai ales geanta mesager.

Ma uitam la mine, ma uitam la ei. Pareau atat de … seriosi si atat de … responsabili, asta era tot ce-mi trecea prin minte facand comparatia. Iar eu venisem acolo ca o floricica.
Si am ramas cu framantarea asta in suflet, ca nu arat a mama. Deja ma gandeam ca daca as ramane si dupa sedinta, grupurile de discutii care s-ar fi format, nu m-ar fi inclus si pe mine.
Sigur, ideile astea sunt deplasate, cu siguranta exagerez si asta face parte din imaginea „buna” pe care o am eu despre mine, insa nu m-am putut abtine sa nu scriu despre asta.

Pana la urma, nu trebuie sa arati in vreun fel ca sa te incadrezi la categoria mama. Sufletul e cel care conteaza cel mai mult si felul in care iti cresti copilul cu tot cu dragostea pe care i-o daruiesti. Cel mai rau este ca oamenii fac aceste tipare si ii incadreaza si pe altii.

Eu sunt asa cum sunt, cum m-a lasat Dumnezeu si cred ca sunt o mama buna.

Anunțuri

7 răspunsuri to "Sedinta cu parintii – loc bun de cugetare"

:-)) asta imi aduce aminte de o vecina care m-a intrebat „la ce facultate sunt”… si de cerceii mei cu clesti de rufe 😀

Eu cred ca o mama este buna atunci cand copilul ei e fericit. Restul nu ar trebui sa conteze.

Esti cea mai buna mama pt copilul tau!

Zu, da, eu zic ca sunt o mama buna pentru ca Mariuca e fericita cu adevarat si se vede asta pe fata si iin sufletul ei.

Alina, multumesc. Si Mariuca imi transmite lucrul asta prin felul in care le vorbeste celorlalti de mine.

Lasa mamico, ca nu toti sunt intepati si figuranti, si mai ales foarte importanti. Doar nu trebuie sa stea cu tine la gradinita, ci Mariuca si copiii. Si o nota de prospetime e binevenita mereu.

Eu am fost cea mai tinerica la sedinta, in blugi, restul bunici.

aaa, deci ai fost si tu in situatia mea. inseamna ca ma intelegi, intr-un fel

Malina, era mai bine sa fi simtit ca esti si tu o oaie din turma? Ai fost unica, ai fost draguta si mai ales, ai fost TU insati. Asta e tot ce conteaza. Si faptul ca Mariuca are o mami care o iubeste si care ii poarta de grija. Si cu care e fericita.
Chiar ma gandeam citindu-ti postarea ca eu intr-o situatie similara as fi fost „o mami” in conversi, cu hanorac cu gluga, exact ca o pustioaica de liceu. Si? Nu crezi ca e mai fain sa te intrebe lumea daca esti sora cu aia mica decat sa te intrebe daca esti bunica ei? 🙂
Te pup si lasa prostiile ca nici tu nu le crezi!

Anca, nuu, chiar nu vreau sa fiu o oaie din turma. am simtit nevoia sa scriu despre asta pentru ca asa mi s-a parut ca m-au vazut oamenii si nu inteleg inca, de ce pentru unii, tre sa te incadrezi intr-un anumit tipar.

te pup si eu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog Stats

  • 96,844 hits
Septembrie 2009
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat asta: