Zmeura's Weblog

Archive for august 2009

Azi ma gandeam la lucrurile mai putin normale care imi plac. Oricum, demult vroaim sa scriu despre chestiune.

Pai, lucrurile astea ar fi:

Cotorul de la pizza. De fapt, mie nu imi place pizza, dar o mananc cand n-am alternativa. Vad la colegi, la prieteni, ca, in timp ce mananca bucatile de pizza, cand ajung la cotor se opresc si il dau la o parte. Ei bine, mie imi place cotorul ala la nebunie, imi place mai mult decat pizza.

Coca. Asta recunosc ca n-am mai mancat demult. O mancam cand prepara mama prajituri, gogosi sau paine de casa cand eram mica. Mama imi spunea “Vezi ca o sa te doara burta”. Eu, nimic, o mancam pana imi spunea mama “Ajunge, ca nu mai am de prajituri”.

Zeama de varza. Nici d-asta n-am mai baut demult, dar cand o aveam, beam pana nu mai puteam si statem o zi intreaga pe wc. Dar tot la ea m-as intoarce.

Coaja de la cartofii copti. Da, si pe asta o mananc. Cand imi mai fac sau imi mai iau cartofi copti, mananc si coaja. Imi place la nebunie.

Fulgii de porumb fara lapte. Urasc laptele dulce de mica, asa ca fulgii ii mananc fara asa ceva. Intotdeauna am mancat fulgii simpli.

Sunetele de la diverse aparate. Asta este probabil cea mai mare ciudatenie a mea, pe care nici tati nu mi-o intelege. De mica, si mie si sor-mii ne placea sa adormim pe sunetul ventilatorului de camera sau de baie, al mixerului de bucatarie sau al masinii de spalat. Isn’t that weird? De exemplu, ventilatorul nostru mergea chiar si iarna, in camera, numai ca il indreptam spre perete, sa nu bata inspre noi. Insa vara, toamna, iarna, primavara, el mergea necontenit. Cu toate astea, facturile mamei la energie electrica erau rezonabile. Nu ne-a reprosat niciodata. Problema este ca eu, desi la casa mea, cu o anumita varsta, tot nu m-am lasat. Noaptea cand ma trezesc brusc si nu mai pot adormi, dau drumul la aparatul de la aerul conditionat si adorm pe loc. Nu exagerez. La noi, insa, facturile se simt. Iar Mariuca se pare ca ma mosteneste.

Gata, sunt suficiente ciudateniile mele.

Reclame

Nu contenesc sa ma intreb de ce oamenilor care conduc le place viteza. Ii inteleg intr-un fel, pentru ca pe masura ce prinzi experienta la volan, simti nevoia sa apesi mai mult pedala de acceleratie. Numai ca nu e totul atat de simplu. Sunt niste riscuri pe care ni le asumam, iar aceste riscuri se concretizeaza in statisticile sumbre de pe soselele noastre.

Saptamana trecuta am dus-o pe Mariuca la Valeni. Cu masina. Eu la volan. Si la dus si la intors. De fiecare data accidente, politie, salvari. Nu pot sa nu ma minunez si mai ales sa nu ma afecteze cand observ ca mereu cand ies pe autostrada dam de un accident. Ce se intampla, Doamne? Parca oamenilor nu le-ar mai pasa nici de propria lor viata.

Plecari de pe loc nesemnalizate, depasiri nesemnalizate, mers pe contrasens, vitezomani, intreceri and so on.

Ori de cate ori pornesc la drum cu masina ma inchin, iar cand ajung la destinatie, ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dus cu bine. Pentru ca oricat de prudent as conduce, niciodata nu stiu daca voi ajunge cu bine acolo unde vreau. Intotdeauna va exista un vinovat si un nevinovat, iar cel din urma sa aiba de suferit. Nu vreau sa fiu in niciuna din categorii. In prima stiu sigur ca nu voi fi.

Weekendul acesta nu ajung la:

Sirnaville

Targ de vintage la La Scena – nu pot sa zic ca e o mare pierdere

Stencil for Citizenship

Dar vom fi impreuna cu bunicii de la Valeni de praznicul Sfantei Marii Mari. Iata ce se zice despre aceasta zi.

Raluca imi trimite o leapsa care ma face sa-mi aduc aminte de mine, de cine sunt si ce-mi place in viata asta. Lista s-ar intinde la, poate, 1000 de lucruri, dar eu le enumar pe cele mai putinee, dar mai importante.

Imi place:
sa ma uit pe geam cand ploua
sa stau sub apa fierbinte de la dus
sa beau coca-cola si cappuccino
sa merg cu masina
sa merg la concerte
sa petrec timpul in gradinile de vara
sa ma balacesc in apa marii

sa o privesc pe Mariuca in timp ce doarme
sa ma joc cu ea
sa ma pupe
sa fim toti trei

Ok, hai s-o dau mai departe si eu, la Costina, Oana, Anca, Altheate , Dark Jade si cine o mai vrea.

Da, am o furnicuta in casa si aceea e Mariuca. Exceptand crizele de personalitate, despre care tot citind si vazand si la alti copii, mi-am dat seama ca sunt specifice varstei, fata mea este foarte harnica, organizata si curata.

Am invatat-o astfel incat acum, face singura multe lucruri de om mare.

Cand intra in casa se duce la baie si se spala pe maini.
Se duce singura la baie cand vrea sa faca pipi etc., isi ia olita, isi da jos chilotii si face. Cand e gata, ma striga sa vin si sa o spal.
Dupa ce manaca, isi duce singura castronul la bucatarie, direct in chiuveta. Da drumul la apa si imi spune ca spala vasele. Reuseste sa-si spele singura doar lingurita.
Daca da manacare pe masa, imi spune sa-i aduc carpa sa stearga.
Cand o pregatesc pentru mers afara, isi duce hainele de casa in camera si si le pune in patul ei.
Isi pune lucrurile murdare la spalat.

Da, am o fata vrednica si sunt mandra de ea.
P1070184

Revin cu updatari pentru categoria „Mariuca zice” care de fapt ar trebui sa se numeasca „Mariuca intreaba” pentru ca de la o vreme suntem intrebati permanent, in legatura cu orice scoatem pe gura, DE CE.

Pai sa va spun. Nicio chestie pe care o spunem, nu trece neobservata.

Exemplu: „Mariuca, ma duc la piata”. „De ce?”

„Ma duc sa iau paine. De ce?

„Ma duc la baie. De ce? … si putem continua la nesfarsit.

De fapt, este o succesiune de de ce-uri in functie de context, care de ce-uri cu greu sa mai opresc. Nu stiu cum, dar avem un raspuns pentru toate aceste de ce-uri ale ei.

„Mariuca, mergem acasa. De ce? Pentru ca e tarziu. De ce? Pentru ca trebuie sa te culci. De ce? Pentru ca e noapte. De ce? Pentru ca a fost zi si acum a venit noaptea. De ce? Pentru ca dupa zi, urmeaza noaptea. De ce? Pentru ca asta e ordinea fireasca a lucrurilor. De ce? Pentru ca soarele s-a dus si el la culcare si acum a venit randul lunii sa se ridice pe cer. De ce? … (citez din memorie).

Deci, fara sa exagerez, aceste de ce-uri vin unele dupa altele foarte usor si foarte repede si incercam sa le facem fata, astfel incat sa inteleaga si ea cum stau lucrurile pe lumea asta.

Adica … Bine ati venit in Croatia!

Azi noapte ne-am intors din Croatia, inca o tara bifata din lista de locuri pe care sa le vizitam cat ne vor tine tineretile si portofelele.

Nu stiu cum sa incep, pentru ca a fost minunat. Ne-am propus sa vizitam cat mai multe locuri din aceasta tara, asa ca ne-am stabilit sediul in Pula, intr-o vila simpla, dar dotata cu tot ce ii trebuie si mai ales cu o vedere frumoasa de la balcon.

Pentru noi, Croatia a insemnat deocamdata Pula, Rovinj, Porec, Premantura, Medulin, Insulele Brijuni, Fazana.

Luandu-le pe rand, iata cate ceva despre fiecare:

In Pula, acolo unde am si stat, am mers la plaja si am vizitat cateva vestigii romane din centrul orasului. Plaja cea mai draguta este la Verudela, unde poti vedea pestii din apa. Plajele sunt fie stancoase, fie pietroase. Nu cred ca mai e cazul sa spun ca ai nevoie de sandale sport sau tenisi speciali pentru a intra in apa.

Noi oricum am infruntat orice si ne-am balacit pana nu am putut, iar pe Mariuca d-abia puteam sa o scoatem din apa.

Din autogara din Pula ai posibilitatea de a merge oriunde vrei. Noi ne-am rezumat la a vedea orasele din peninsula Istria. Trebuie sa urmaresti orarul plecarilor si venirilor pentru a nu pierde autobuzul, daca ti-ai propus sa pleci la o anumita ora. O bila neagra in Croatia este costul transportului, destul de mare: 11 kune calatoria. Deci, cel mai indicat este sa iti faci un card de calatorii care ar reduce costul la 6 kune in loc de 11. Si mancarea este scumpa, insa nu-i obligatoriu sa mananci la restaurant in fiecare zi, sunt multe supermarketuri, inclusiv Billa, de unde poti sa te aprovizionezi. Evident, preturile nu se compara cu ale noastre, sunt aproape duble. imi pare rau ca nu am ajuns la Mercator, un fel de market in care se gasesc produse traditionale.

In Pula mai este o plaja la care am mers, pana in Verudela, insa nu am retinut numele. Acolo poti sa inchiriezi casute (bungalouri) sau sa stai cu cortul. Am mai incercat si plaja de la Stoja, insa mie personal nu mi-a placut foarte mult. Parea mai degraba un strand parasit, unde venisera o gramada de italieni galagiosi.

Dar sa scriem si despre celelalte orase. Cam toate cele pe care le-am vizitat seamana intre ele, cu stradutele inguste, aleile pietonale si mai ales, cafenelele, bistro-urile si restaurantele asezate la coltul caselor vechi. O atmosfera de altadata, in care timpul pare ca sta in loc. In Rovinj am fost la biserica Sfintei Eufemia, iar de acolo am mers cu vaporul catre insula Rosa, unde am facut plaja.

La Medulin am stat foarte putin pentru ca am ajuns tarziu si pana sa vedem ce era de vazut, s-a facut ora de intoarcere cu autobuzul. Mie mi s-a parut un fel de Mamaia noastra, cu galagie, muzica tare, lumini colorate, parc de distractie, pitipoance etc. Am avut vreme doar de o inghetata si de dat Mariuca pe topogan.

In alta zi am fost la Fazana, de unde, cu vaporul am plecat intr-o excursie pe Insulele Brijuni, pentru a vizita parcul national si resedinta de vara a fostului lider iugoslav, Tito. Resedinta, transformata in muzeu, gazduieste expozitia cu mamiferele impaiate ale lui Tito, o adevarata gradina zoologica, cu animale din toate partile lumii. In resedinte se mai pot vedea fotografii ale lui Tito, din timpul petrecut pe Insulele Brijuni.

Am mers cu un trenulet pentru a admira restul domeniului care este enorm si care gazduieste o gradina zoologica in adevaratul sens al cuvantului (elefanti, gazele, fazani etc.).

Si in Porec este frumos. Cam la fel ca in celelalte orase, cu stradute inguste si dosite, cu cafenele pe strazile pavate.

In Premantura am fost intr-un camping imens si ne-am plimbat putin pe acolo. Ce-i drept, campingul ala mi-a dat cateva idei. Nu de pus in practica so soon.

Drumul nostru a fost asa: Am zburat cu avionul pana in Trieste, unde am stat o noapte la un hostel. A doua zi am plecat spre Croatia, Pula pentru a ne stabili resedinta, undeva pe strada De Franceskia, la o vila. Aici am stat 7 nopti si, pentru ca nu mai puteam ramane, dar mai aveam doua zile la dispozitie, ne-am mutat in alta parte cu pret rezonabil.

Exceptand drumul foarte lung, calatoria merita facuta.

So, personajele acestei povesti de vacanta sunt: Mariuca, cu mami si tati, Matei cel mic cu ai lui, Anca si Leo.

Gata, ne gandim deja la urmatoarea destinatie.

Va lasam cu ceva poze:

Si mult mai multe, aici.


Blog Stats

  • 98.894 hits
august 2009
L M M J V S D
« iul.   sept. »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
Reclame