Zmeura's Weblog

Why don’t you like me without making me try

Posted on: Iunie 6, 2009

Pentru mine, prieteniile au fost si vor ramane un subiect delicat. Cel mai mare regret al meu este ca nu am avut parte de prietenii stabile de-a lungul timpului.

Am o multime de amici si cunostinte, altfel nu stiu cum sa-i numesc, insa prea putini dintre ei imi sunt prieteni. Pentru ca da, in ziua de azi, prieten e un cuvant mare.

Adesea am simtit si voi ramane cu sentimentul asta nenorocit ca „I don’t fit in”. Fie am ales gresit oamenii, fie n-am stiut sa gestionez relatia cu ei. Cert este ca atata timp cat am avut o relatie, pe care o credeam de prietenie sincera, cu niste oameni, eu am dat totul. Am lasat de la mine si am inchis ochii la jigniri si alte cele.

Cum se face ca oamenii astia se lipesc de mine, nu voi intelege niciodata. Asa se intampla. Cunosc pe cineva, la inceput parem pe aceeasi lungime de unda, insa cu timpul, iese la suprafata tot ce nu li se vedea la inceput.

Vorbeam ieri, cu prietena mea Oana, aflandu-ne pe Motoare, tocmai despre prietenii. Ea spunea de prieteniile de conjunctura. Nu intru in detalii. Desi sunt de acord cu ce spune ea, nu pot sa inteleg de ce trebuie sa diferentiem lucrurile, de ce si termenul asta de prieten se afla pe o scala a valorilor.

In ceea ce ma priveste, nu exista un prieten mai bun si altul mai putin bun. Nu mi-a placut niciodata nici titulatura de cel mai bun prieten. Exista, pur si simplu, prieten, cuvant care ar trebui sa fie intotdeauna asociat cu „adevarat”. Oana e si ea printre putinii prieteni si sper ca eu pentru ea si pentru altii pe care inca ii consider prieteni si nu amici sau cunostinte, nu sunt de circumstanta.

Sper ca prietenii de care vorbesc, se stiu, nu trebuie sa dau nume. Sunt foarte putini, intr-adevar, insa exista.

Multumesc.

Anunțuri

5 răspunsuri to "Why don’t you like me without making me try"

… incredibil, parca l-am scris eu… si taman asta ma deprima in ultima vreme…

Macar avem oamenii cei mai dragi langa noi si care ne ajuta sa trecem peste supararile astea. daca ar fi totul simplu…

nu pot sa zic ca ma bucur, dar macar descoperi la timp cum stau lucrurile.

Am ajuns la concluzia ca cel mai bun prieten este sotul meu, si mai am cativa prieteni, cred ca trei sau patru la numar, cu care vorbesc ocazional, dar care ma ajuta fara prea multe intrebari, ori de cate ori am nevoie de ceva, si reciproca este valabila.
Am trecut de varsta cand credeam ca vom fi prieteni toata viata, tocmai interesele diferite ne-au indepartat, relatiile de prietenie stingandu-se de la sine, fara drept de resuscitare. Si cred ca doar doua dintre ele s-au terminat cu tamtam si orgolii exaltate si acerb promovate.

da, cred ca „I’m just a dreamer”, care inca mai crede si careia ii e greu sa se desprinda.

Copiii, natura, muzica ne sunt prieteni eterni 🙂 Restul tine de sansa si circumstante..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog Stats

  • 96,752 hits
Iunie 2009
L M M M V S D
« Mai   Iul »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  
%d blogeri au apreciat asta: