Zmeura's Weblog

Archive for ianuarie 28th, 2009

Exagereaza, socheaza, improvizeaza, fantasmeaza. Cam asta ai putea spune despre Boris Vian in romanul sau, Smulgatorul de inimi.

Jacquemort este psihiatru si e gol pe dinauntru. Cauta cu disperare minti pe care sa le psihanalizeze pentru a putea, astfel, sa se hraneasca si sa-si umple sufletul cu trairile si sentimentele altora. Ca sa se simta implinit.

Ajunge intr-o zi intr-un loc foarte ciudat, unde ajuta la aducerea pe lume a trei copii. De aici incepe povestea. Este invitat sa locuiasca in acea casa, unde va si ramane mai multi ani. In cautare de minti, descopera un sat cu oameni care nu cunosc bunul simt, respectul, rusinea. Asta pentru ca exista La Gloire, care ia asupra lui toate porcariile pe care le fac oamenii astia. La inceput, Jacquemort e oripilat de ceea ce se intampla: targul de batrani, chinuirea animalelor, aruncarea cu pietre in preot, copii pedepsiti groaznic. Cu timpul, insa, chiar si Jaquemort va ajunge sa intre in jocul acesta perfid. Va deveni una cu oamenii pe care, cu atata pasiune, ii psihanalizeaza.

Totusi, Vian pune accentul in aceasta carte pe dragostea/obsesia de mama a Clementinei si a relatiei ei cu cei trei copii ai sai. Dupa ce isi alunga sotul, pe care il considera vinovat pentru chinurile facerii si caruia ii respinge dreptul asupra copiilor, pe masura ce acestia trei cresc, dragostea sa se tranforma in obsesie. Obsesia ca fiii ei sa nu pateasca nimic.

In nebunia ei, ajunge sa creada ca nici macar apa nu le face bine si ca e o idee mai buna sa-si spele odraslele asa cum o fac animalele cu puii lor. Gradina in care cei trei se joaca se va transforma intr-o fortareata, care si aceasta se va dovedi nesatisfacatoare.

E dragoste de mama sau obsesie faptul ca: mananca mancare putrezita pentru ca cei trei sa aiba parte de cea mai buna hrana,  le confectioneaza copiilor custi in care ii inchide, pentru a fi cat mai protejati?

Personal, mi-a placut foarte mult personajul preotului din sat, care nu ezita sa-i boscorodeasca pe sateni de fiecare data cand are ocazia, pledand cauza unui Dumnezeu de lux. „Predicile” sale sunt niste pasaje pe care va recomand sa le cititi.

Psihiatrul Jacquemort isi va pune vocatia pe un plan secund atunci cand vede ca nu multi sunt cei care vor sa-i impartaseasca trairile. Poate doar pisicile.

Altfel, cartea este o impletire intre suprarealism, obsesii, minti chinuite.

Reclame

Blog Stats

  • 98.943 hits
ianuarie 2009
L M M J V S D
« dec.   feb. »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Reclame