Zmeura's Weblog

Filmul etern

Posted on: Aprilie 11, 2008

Am vazut multe filme de-a lungul timpului, iar cateva si-au pus amprenta in mintea mea si au ramas bine intiparite. Sunt filme pe care daca le revad, e ca si cand le-as vedea pentru prima oara, emotia e aceeasi ca la prima vizionare, precum si toate trairile pe care mi le trezesc.

Sunt sigura ca multi dintre noi sunt in aceasta situatie. Pentru ca exista filme speciale pentru fiecare.

Sunt cateva raritati in ceea ce ma priveste, pelicule extraordinare din punct de vedere regizoral, scenaristic, actoricesc si chiar al coloanei sonore, insa nu toate intrunesc aceste caltati intr-unul singur.

Cel mai drag film, pe care am inceput sa-l vizionez inca din copilarie si pe care aproape an de an l-am revazut in preajma Pastelui, este Iisus din Nazareth, facut in 1977, al nimeni altuia decat Franco Zeffirelli. E o capodopera artistica incepand de la actori, regie, scenariu, muzica si pana la decoruri, costume, montaj si alte detalii.

L-am vazut prima data inainte de revolutie, in casa nasilor parintilor mei, oameni instariti, care aveau celebrul video si care inchiriau foarte des casete. Ulterior, cand si ai mei si-au luat unul, nu am inchiriat casetele cu filmul ci le-am cumparat. O asemenea raritate trebuie avuta in casa pentru totdeauna.

Filmul despre nasterea, viata, moartea si Invierea lui Iisus este tulburator. Cred ca majoritatea oamenilor l-a vazut. Televiziunile, pe rand, il tot difuzeaza an de an in apropierea Pastelui. Iar eu, la fel, il urmaresc de cate ori e difuzat. Si, de fiecare data, pentru mine e de fapt prima oara.

Incepe cu muzica lui Maurice Jarre, care iti trezeste in suflet durere si suferinta. Pe cat de superba, pe atat de sfasietoare.

Iar Robert Powell este exact Isus-ul meu, din mintea si inchipuirile mele. Nu stiu cum l-a gasit Zeffirelli. Cred ca filmul a fost realizat si cu un aport divin, pentru ca toti actorii, nu numai Powell, sunt facuti pentru rolurile pe care le interpreteaza: Michael York pentru Ioan Botezatorul, Peter Ustinov pentru Irod cel Mare, Christopher Plummer pentru Irod Antipa, James Farentino pentru Sfantul Petru, Anne Bancroft pentru Maria Magdalena, Laurence Olivier pentru Nicodim, Anthony Quinn pentru Caiafa. Si toti, pur si simplu, toti.

Pentru intruchiparea perfecta a bunatatii, inocentei, supunerii, credintei, devotamentului, iubirii, altfel spus, Fecioara Maria, Olivia Hussey a fost ideala. 

Nu stiu daca a facut ceva activitate de cercetare sau efectiv e vorba de har, insa Robert Powell s-a transpus in Iisus. Omul asta n-a clipit nicio secunda in timpul filmului. Parea ca vorbeste de-adevaratelea cu Dumnezeu. Cat de bun actor poti sa fii sa poti sa-l redai perfect pe Iisus? Eu tot cred ca a primit ceva special de sus.

Oameni buni, va recomand din suflet sa nu treceti cu telecomanda de film, priviti-l o ora, doua, trei si chiar sase, cat dureaza. Si mai presus, deschideti-va inimile si credeti!

 

Anunțuri

1 Response to "Filmul etern"

Atat de mult imi doresc sa vad in jurul meu oameni cu inima deschisa, care cred cu adevarat! Si sunt atat de putini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog Stats

  • 96,848 hits
Aprilie 2008
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
%d blogeri au apreciat asta: