Zmeura's Weblog

Fragile

Posted on: August 14, 2007

Sunt o persoana foarte fragila psihic. Ma emotionez repede, plang si ma supar din orice, ma deprim usor si ies din starea asta foarte greu. Problema e ca de multe ori nu vreau eu sa ies din depresie si atunci stau si ma gandesc la lucruri rele. Nu spun ce fel de lucruri caci dintr-o persoana fragila psihic s-ar putea sa ma transform intr-una labila psihic. Nici nu cred ca sunt prea departe.

In timpul scolii, la fiecare examen sau cand trebuia sa vorbesc in fata clasei, sa prezint un referat, tremuram din toate incheieturile. Nu stiu cum se face ca emotiile m-au ajutat la examene pentru ca mereu am luat note mari in conditii de over stress. Asa cum la admiterea la facultate, inainte de proba orala era sa lesin. Si mai era si proba orala de creativitate. In fata profesorilor din comisie, cuvintele imi iesea cu o usurinta inexplicabila pentru starea mea de atunci. Cu toate acestea, odata cu trecera anilor, tot nu am reusit sa-mi stapanesc emotiile.

Ma emotionez foarte repede cand vad cersetori pe strada. Indiferent care este cauza pentru care au ajuns acolo, fie ca au meritat sau nu, imi vine sa plang cand ii vad asa de amarati. Si nu e vorba ca imi vine sa plang, eu chiar plang.

Dar de ce ma supar din orice nu am sa inteleg niciodata. Cred ca oamenii au ceva cu mine sau impotriva mea. Un gest, un cuvant, o grimasa, ma fac sa-mi pierd controlul emotional si sa clasez pe omul respectiv drept un dusman. Poate si din cauza asta nu am multi prieteni. Nici nu cred ca vreau foarte multi. Ideea e ca la un moment dat credeam despre fiecare prieten ca nu rezoneaza cu mine si atunci alegeam sa ma indepartez. Oricum, in ceea ce priveste relatiile de prietenie, am facut multe alegeri grestite, dar pe care le-am indreptat. Aici s-ar putea sa am dreptate. Nu stiu.

Si chiar daca stau in preajma unor oameni care imi plac, la un moment dat tot mi se pare ca omul ala imi este dusman, ca nu ma mai place si ca vrea sa scape de mine.

N-am reusit niciodata sa-mi folosesc judecata in aceste cazuri. M-am lasat pe mana emotiilor si a depresiilor.

Mereu m-am simtit un outsider, desi exista ceva care ma tine cu picioarele pe pamant: stabilitatea afectiva. De cand am devenit o familie, ma simt in siguranta. Asta e universul in care ma misc fara sa am de suferit. Afara insa e altceva.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog Stats

  • 96,752 hits
August 2007
L M M M V S D
    Sep »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
%d blogeri au apreciat asta: