Ce sa zic, ce-i al lui e pus deoparte. In doua clipuri de campanie, Basescu ii ironizeaza excelent pe Badea, Gadea, Stan si ce pacalici mai sunt prin antena.

Intrati si pe Televizorul Presedinte.

Adica Festivalul International de Arte ale Spectacolului Muzical, o initiativa a Teatrului National de Opereta Ion Dacian. Incepe azi, 10 noiembrie si tine pana pe 22 noiembrie.

Aici e programul complet care e foarte interesant. Merita sa mergeti.

Eu zic de concertul Trei parale (14 noiembrie, ora 21.30, Foaier), expozitia Nunta in cer de Beatrice Iordan (12 noiembrie, tot in Foaier), concert Pink Martini (22 noiembrie, sala Mare a TNB), dar sunt multe alte spectacole, workshopuri, lansari de carte.

N-am avut de-a face cu avioanele prea mult la viata mea de pana acum. In afara de vacantele la Viena si Croatia, nu am pus piciorul pe aeroport. Experientele mele cu aeroporturile sunt dintre cele mai hazlii.

Aseara m-am dus sa-l iau pe tati care tocmai se intorsese de la Londra.

Ca de obicei, cand nu cunosc bine un loc, plec de foooarte devreme. Avionul ajungea la 19.45, i-ar eu m-am invoit de la job si am plecat pe la 17.45. Cu masina, din Romana spre Otopeni. De unde era sa stiu ca drumul e liber? Asa ca am ajuns intr-o ora. Ce sa fac eu acolo atata timp?

Prima data am vazut partea buna. Am timp sa gasesc sosiri internationale, pe care nu le gaseam nici in ruptul capului. M-am plimbat in sus si-n jos pana am gasit sosiri internationale. Foarte repede. Inspectez eu lista de sosiri, mu uit la reclame. Tot era devreme. M-am dus in Billa sa iau de mancare. Cine ar mai fi stat la ora 9 seara sa mai gateasca? Iau de mancare. Plec. Tot devreme. Ma asez, ma uit la cei care vin si pleaca, le fac tot felul de scenarii in minte.

Vine timpul. Avionul lui tati e anuntat ca a aterizat. Si stau si stau si nu mai apare tati. Dar, in timpul asta am gasit o sursa de distractie. Pe cei care venisera cu pancarde pe care era scris numele celor pe care ii asteptau. Nu, stati asa, lucrul asta e cat se poate de normal. Numai ca, pe langa cei imprasitiati pe ici colo, era o gasca de soferi, toti imbracati in negru etc care stateau alinitati si fiecare cu pancarde d-astea in mana. Si eu iarasi am facut scenarii: “Astia se cunosc, vin tot timpul la aeroport. Dar daca cei asteptati trec pe langa ei si nu-si vad numele. Ce se intampla? Daca soferul se intoarce si-i spune sefului ca nu l-a gasit pe Mr Gordon Mak (era aseara o placuta cu numele asta)?”. M-am trezit din reverie cand l-am vazut, in sfarsit, pe tati.

Mi-a adus o traista frumoasa de la Tate, iar Mariucai carti cu Mickey Mouse care aveau si abtibilde. Multe abtibilde, pe care Mariuca, la 10 seara vroia sa le intinda, pe toate, pe frigider. Oh, dear!

Tati al nostru a fost plecat in weekend la nasii nostri de cununie care stau in Leeds si care si-au botezat copilul. Partea ramasa acasa (eu si cu Mariuca) ii pupa de la mare departare.

Restul ramas pe plaiurile mioritice nu a stat deloc. Mama & fiica au inceput de sambata, usor, cu un mic teatru de papusi la MTR, apoi dupa somnul de dupa amiaza, pe care nu l-a ratat niciuna, au facut o excursie spre Pantelimon, la prietenii Luca si Ioan. Zic excursie pentru ca sa pleci sambata seara din Drumul Taberei spre Pantelimon, nu-i lucru usor. Dar, am ajuns.

Si am mai plecat la 10 seara, cu multe tipete si plansete ale Mariucai dupa Luca si Ioan si cu tatuaje pe mana. Ne-am distrat si eu si ea. Am continuat duminica, dupa ce ne-am impartasit si am ascultat putin din slujba de la Stavropoleos, cu un suc si o crema de broccoli pe Smardan si o tura de shopping sa-i cautam lui tati un cadou care lipseste insa, pentru ca … n-am gasit nimic.

A fost frumos, insa tot mai bine-i in trei.

Aflu o stire nasoala despre o solutie nazala pe care i-am cumparat-o Mariucai si cu doua zile inainte i-am si administrat-o. E vorba de Nazomer si se pare ca lotul cu numarul 3033 a fost contaminat cu un dezinfectant.

Acum, eu aflu de nenorocirea asta la o zi dupa ce s-a dat stirea, dupa ce ii dadusem copilului cu Nazomer sa-i desfund nasul. M-am dus disperata aseara sa citesc din ce lot e solutia cumparata de mine. E din seria 3039. Nu stiu daca sa zic ca am scapat sau nu, ideea este ca am fost foarte aproape. Din fericire, Mariuca nu are nimic, dar oricum am aruncat chestia.

Daca aveti Nazomer luat recent si pe cutie e tiparita seria 3033, aruncati-l!

Aici e stirea.

Uite, Raluca, o poza cu nuante de roz si una cu albastru luate dintr-un folder la intamplare.

Stiu ca Altheate are niste poze/imagini/picturi frumoase, asa ca ii dau si ei leapsa.

Mai degraba ii recunoasteti dupa numele de familie: Basescu, Antonescu si Geoana. Dintre cei trei, unul va fi urmatorul presedinte al Romaniei, iar eu inca nu stiu si, de fapt, nu vreau sa-mi pun stampila pe niciunul.

Si acum vine celebra intrebare “Eu cu cine votez?”, numai ca eu nu sunt in stare de ebrietate, ci sunt cat se poate de constienta. In stanga si-n dreapta aud incontinuu “Nu mai vota cu nenorocitul ala, voteaza-l p-asta etc.”

Problema cea mare este ca am un drept dat de stat si in acelasi timp moral, care imi permite sa aleg pe cine consider eu ca e mai potrivit. Insa cred ca nimeni nu este.

Avem parte de scandaluri sexuale in biserici, oamenii cei buni si alesi se duc la Domnul (parintele Paraian), criza e cum e, tensiunile cresc pe zi ce trece si nimeni nu e in stare sa gestioneze nimic.

Inainte, oarecum puteam sa fac anumite previziuni, sa fac niste planuri. Acum, nu stiu ce ma asteapta a doua zi.

Aproape in fiecare zi aflu de persoane care au mare nevoie de ajutor pentru a se face bine. Imi pare rau ca nu pot face mai mult decat sa fac cunoscut pe blogul meu cazul fiecaruia.

Sper din tot sufletul ca totul o sa fie bine pentru ei.

Steluta

Razvan

Ana

Oricine poate sa preia acest mesaj.

4 ani. azi, 2 noiembrie. Mariuca.

Timpule, unde fugi? Mergi mai incet. Nu-i nicio graba. Parca n-avem timp suficient sa ne bucuram de fiecare zi/an alaturi de ea.

Nu mai scriu, ca imi dau lacrimile. Si nu-s cuvinte, propozitii, fraze, pe lumea asta, care sa cuprinda toata dragostea noastra pentru ea.

La multi ani, Mariuca!

LE: Am avut un tort pe cinste. Multumim, Ada!

4 ani. azi, 2 noiembrie. Mariuca.

Timpule, unde fugi? Mergi mai incet. Nu-i nicio graba. Parca n-avem timp suficient sa ne bucuram de fiecare zi/an alaturi de ea.

Nu mai scriu, ca imi dau lacrimile. Si nu-s cuvinte, propozitii, fraze, pe lumea asta, care sa cuprinda toata dragostea noastra pentru ea.

La multi ani, Mariuca!

LE: Am avut un tort pe cinste. Multumim, Ada!