Empire State of Mind, Jay Z/Alicia Keys

Mariuca a inceput sa prinda treaba cu Mos Craciun de pe la 2 ani si ceva. De fapt, a prins treaba care o interesa pe ea cel mai mult: cadourile. Dupa ce a implinit 3 ani, am incercat sa-i dau de inteles ca Mosu’ nu vine orisicum, adica daca bati din palme “il vreau pe Sportacus si pe Stefania”, gata Mosu’ ti-i aduce.

Faza cu trebuie sa fii cuminte, sa manaci spanac, oua, ciorba si mai ales legumele din ciorba ca sa vina Mos Craciun, nu mai tine, va zic. Nu mai poti sa-i ameninti asa. Ei nu trebuie sa-l stie de frica si sa faca lucrurile astea cu forta si pentru un scop anume.

I-am propus Mariucai sa-i scriem impreuna o scrisoare lui Mos Craciun si apoi sa mergem la cel mai apropiat oficiu postal sa o expediem, ca sa ajunga la timp. I-m spus ca scriu eu scrisoarea, dar ea sa mi-o dicteze. Si in scrisoare sa trecem toate lucrurile bune pe care le stie si le-a facut ea tot anul, astfel incat sa-l convinga pe Mos sa treaca si pe la ea.

Am inceput scrisoarea cu numele intreg, varsta si adresa, sa stie Mosul unde sta fata: “Maria Tudoroiu, Piata Moghiolos, Poiana Mutelui, etajul 8″, mi-a dictat ea.

“Mos Craciune”, a continuat ea, “anul acesta am invatat sa scriu si sa citesc putin, sa desenez  flori, baloane, cercuri, fetite cu codite, sa pictez portrete, cum ar fi al matusii Catrinel, am invata sa numar in engleza, dar si cateva cuvinte in plus”. (am mai cizelat eu scrisoarea)

In continuarea scrisorii, a mai zis ca a fost cuminte tot anul si ca nu a plans deloc, insa eu i-am zis sa fie sincera cu Mos Craciun, ca altfel nu o sa mai fie prietenul ei. A recunsocut ca a mai plans si ca nu a fost cuminte chiar tot anul. “Dar Mos Craciun stie cand un copil minte si o sa se bucure ca i-ai zis adevarul”, i-am spus eu.

Mariuca face din ce in ce mai multe progrese. La gradinita are cateva cursuri suplimentare: engleza, pictura, muzica. Am inscris-o la cat de multe s-a putut. Si ii place.

La cursul de pictura ii place sa contureze portrete, la muzica invata multe cantece si stie putin din gama, iar la engleza … ei bine, aici ii place cel mai mult din cate observ eu. O aud prin casa spunand expresii de genul: sit down, up, down si pe bune stie sa numere pana la zece: oan, ciu, fri, for, faiv, shix, seven, ei, nain, ten. Cam asta e pronuntia ei.

Nu ma incanta foarte mult faptul ca prinde la engleza cat faptul ca a invatat literele neaose, ca le recunoaste imediat. Nu le stie pe toate, la w, z sau j e mai complicat, insa stie sa scrie singura “mama” sau “maria”, ceea ce pentru mine e nemaipomenit. Credit to daddy.

Iata o mostra de la pictura. Portretul matusicai Catrinel. (daca l-ar vedea … ):

Acum, nu stiu ce ne-o rezerva viata, daca Mariuca o sa ia calea artelor sau a stiintelor mai “exacte”, aducatoare de profit. Dupa cum arata in poza de jos, are inclinatie si spre business:

Veste buna: s-a redeschis The Jack. Rockerii  stiu despre ce vorbesc. Barul din Grivitei, care s-a inchis acum vreo 6 luni, s-a redeschis in Cotroceni 11.

Nu e la fel de mare precum cel vechi, dar e mai aerisit, mai spatios si mai luminos. S-a rebranduit in “pub&rock” si asta e si impresia pe care ti-o da cand intri in el. Eu zic ca au facut “pasul urmator” care trebuia facut demult. Muzica e aceeasi, insa nu mai merg numai pe hard/heavy rock.

Plus ca au bagat feluri de mancare botezate cu numele marilor artisti rock ai lumii: au omleta Jimi Hendrix, un fel de mancare Deep Purple si asa mai departe. Mai bine mergeti sa le vedeti voi cu ochii vostri.

Am fost aseara si mi-a placut tare mult. Nu uitati, pe Controceni nr.11, sub ING, e cel mai frumos bar pub&rock: The Jack.

Mi-a placut intotdeauna The Muppet Show. Excelent si de data asta, in cinstea lui Freddie. Pot sa-l consider cadou de ziua mea, desi ei nu stiu.

Blogul asta-i despre muzica, evenimente, cultura, carti, copil, ce vreti voi, mai putin de politica. Postul ce urmeaza e unul mai delicat, intrucat, pana acum n-am mai scris de politica si nu mi-am mai dat pe fata afinitatile.

Dar acum tre’ s-o spun. Luati-l ca pe-un manifest politic, daca vreti, da’ nu ma injurati. Cu siguranta voi primi comentarii mai putin placute. Asta e.

Zic scurt si la obiect. Nu mai vreau sa traiesc in Romania, daca iese Geoana. Daca iese Geoana, nu el o sa fie adevaratul presedinte, ci Iliescu. Geoana e doar o marioneta in mainile celuilalt si  stim cum a mai fost cu PSD la putere.

Nu spun ca sunt fan Basescu. Nu sunt de acord cu multe decizii pe care le-a luat, dar nu el e raul cel mai mare. Stiu, e arogant, ia decizii pripite, e razbunator. Cu toate astea, el e varianta mai buna. Am un presentiment. Cu Geoana o sa fie si mai rau.

Sunt preferatii Mariucai intr-ale muzicii, deocamdata. Sa nu va inchipuiti ca i-am pus Queen intruna pana i-a intrat copilului in sange. De pilda, Madonna si Michael ne plac, dar intr-o mica masura. Nu suntem fani inraiti. In cazul Freddie, da, eu sunt inca the biggest fan.

Poate e mostenire, cine stie. Cert e ca Mariuca ne cere sa-i punem “Fedi” si Madonna, iar cand il vede pe Micheal Jackson la tv zice “Lasa-ma sa ma uit la Michael Jeson”.

In alta ordine de idei, azi se fac 18 ani de cand Freddie Mercury nu mai e.

Ok, am ratat o multime de concerte la care eram sigura ca o sa ajung:

Cesaria Evora – a patra oara in Romania si totusi n-am prins-o niciodata

ZZ Top – chiar vroiam sa-i vad pe barbosii astia care canta Hot Legs

Diana Krall – I looove her peaceful jazz

Jon Lord de la Deep Purple – Child in Time for god’s sake

Asa ca am zis STOP cand am auzit ca AIR vin la Bucuresti pe 11 februarie. De data asta chiar ma duc.

… sleep

… quiet

… rest

… the sea

… a doctor

… another time

… another world

… freedom

… something better

Ionut a avut initiativa protestului de aseara de la Fantani (Universitate), unde o mana de oameni, in jur de 30,  ne-am adunat sa aratam, pasnic si civilizat, ca nu suntem de acord cu greva de la metrou. Mi-a placut foarte tare si indemnul Simonei Tache.

Eu recunosc ca nu merg cu metroul, insa greva m-a afectat, intr-un fel, si pe mine: aglomeratie multa in autobuze/tramvaie etc.

Asa ca eu, tati si alti cativa oameni adunati de prin blogosfera, twitter, facebook sau pur si simplu prin word of mouth, ne-am dus sa rupem cartelele.
Cum s-a vazut, ce s-a comentat, vedeti la Pescarusu , Libertatea si Capital deocamdata.